Razboiul iubirii

Prins la mijloc în războiul miresmelor de flori
Neputând să dau înapoi pe spate-mi trec fiori,
Armură din luciul lunii mă acaparează,
Viespi de foc vin din negura şi mă protejează.
Protejat de toţi cu scuturi din lumini divine
Mă simt singur şi speriat că nu eşti lângă mine,
Poruncesc vântului tenebros, dar nu m-ascultă
Nu vrea să-mi aducă de la tine nici o şoaptă.
Disperat strig cu puterea ciocanului lui Torr
Că-s dus cu plută de amintiri şi-o să mor de dor.

Natura tu ai creat-o
Ura tu mi-ai sigilat-o
Inima tu mi-ai furat-o
Tot tu triştea mi-ai luat-o.

Părul din fire de toamnă
Graiul fericire toarnă
Ochii cufăr fără cheie
Două aripi. Ce femeie!

Astăzi plânge măiestrul cer
Că eu iubesc acel înger
Iubit de făpturi divine,
Ea mă iubeşte pe mine.

Nori de dorinţe picura realizări actuale
Şi-aş vrea să se oprească fiindcă restu-s banale,
Că a plouat destul să înflorească iubirea
Nu mai vreau nimic! O am pe ea şi fericirea,
Munţi şi vulturi sau hiene ni se ivesc în drum
Devin câmpii şi vrăbii sau motani ori fum şi scrum
Sunt posedat de creaturile cunoaşterii
Nu îmi cer nimic, îmi dăruiesc limba iubirii.
Fille d'Aphrodite tu es ma diva glamour,
Je t'adore et je t'aime mon amour.