Despărțirea de colegi

Hmm... alt one-shot Scurtuleț și acesta, din păcate. Sper totuși să vă placă și aștept critici/păreri ^^

Cu altă ocazie o să fac one-shoturi mai lungi, dar toate la timpul lor!
----------------------------------------------------







Ziua care nu credeam că o să mai vină și-a făcut apariția pe nesimțite. Urma să mă despart de colegii mei cu care am stat opt ani împreună. Nu am fost uniți până acum și se pare că nici în această zi nu suntem. Azi, când ar trebui să ne îmbrățișăm făgăduindu-ne loialitate indiferent de împrejurare!

Oh, câtă indiferență față de cei din viața noastră! Oare nu-și dau seama că a noastră copilărie este cea mai frumoasă perioadă din viață și prin ea am trecut împreună? Vai, și li se spune de atâtea ori! Acum ni s-a dat puterea de a rupe legăturile. Copilăria ne-a unit, iar azi, cum nu mai suntem copilași, am tăiat firele roșii de dragoste din inima noastră. Dacă aș fi știut că va fi astfel, ce aș fi făcut? Nu-mi pot da seama.

Dragostea...și nu vreau să spun asta! Dar... a dispărut...

Aceasta este o parere personala in calitate de consumator de arta si nu de critic:
Din nou scurt, dar aia e cum ai zi si tu toate la timpul lor.Din nou se pare ca este un strigat spre iubire, o lucrare ce induce o stare de depresie cititorului.Din nou cu o anumita aura psihologica.Mesajul invaluit frumos in figuri de stil.Ultima fraza iar cu impact.Asezarea cuvintelor bine aleasa din nou.Well hai vreau mai mult, mai lung...sunt sigur ca ceva lung o sa fie fenomenal.

Am văzut că ți-ai dat seama că putea fi mai lung. Sper că ți-e clar cât de permisivă era tema pentru o exploatare mai atentă. Mai ales pentru cineva cu talentul tău. Anyway, felicitări din nou, nu pot reproșa nimic, ba, mai mult, sunt și mai impresionat de modul în care ai tratat tema. Bine, adolescența e cea mai frumoasă perioadă (nu mă puteam abține )), dar, nevertheless, o lucrare foarte reușită