Ai fost prost

Ai fost prost



E greu să te simţi străin în ţara ta,
E greu să te gândeşti că e plecată maică-ta,
Acolo unde străinul ţi-e stăpân şi o ştii bine,
Că nu o face pentru el, o face pentru tine,
Dar tu nu, te-ntrebi în fiecare seară:
,,De ce ai mei duc o aşa grea povară?
De ce ei sunt plecaţi acolo de-atâţia ani?"
Hai să-ţi zic eu motivul, în afară de bani:
Ai 15 ani, dai de liceu, de feţe noi şi lungi,
Iei lama de pe sobă şi-ţi faci găuri în blugi.
De ce? Că aşa poartă ăla, ăla şi cu ăla,
Vrei să te integrezi, să intri-n pas cu moda,
Să-ţi zică baieţaşii ,,Eşti şmecher, frate!"
Când ei de fapt te fură-nesimţire pe la spate.
Banii de la taică-tu îţi trec pe sub nări
Şi te mai apuci ca prostu' de băut şi de ţigări,
Că doar şmecheria-i o modă nouă, dar n-ai habar,
Stai liniştit şi citeşti mizerii din Can-Can.
Deja tinzi să crezi că duci o viaţă liniştită,
Dar deja crezi că ea de tine-i plictisită.
Aşa că începi să vinzi totul de prin casă,
Fără să te gândesti, că ce pula ta îţi pasă!
Ţi-a mai rămas doar televizorul din păcate,
Seara să-i dai lui Mircea Badea dreptate.
Deja visezi la actorie, te crezi în Mărgelatu,
Dar tu nu realizezi că de fapt eşti dat dreacu'.
Nu mai eşti acelaşi borfaş de odinioară,
Ce fuma iarbă cu toţi şmecherii de pe scară.
Taxele-au crescut, a crescut şi preţul la Marie,
Nu te mai salvează nici popa c-un sac de tămâie.

De două-trei zile nu ştii ce s-a-ntâmplat,
Deodată dorul de părinţi te-a apucat.
Te-ntrebi unde ţi-s rudele şi toţi cei ce mai devreme
Îţi dădeau bani de pâine, şi nu bani de bere.
Seara vii beat mort, ai nevoie de compresii,
Începi sa înţelegi singularul lui ,,depresii",
Te apucă deodată frica de singurătate,
Nu ştii precis cui, da’ vrei să-i dai dreptate.
Unde-s ceilalţi, unde-au dispărut toţi?
Să-i declari la poliţie dispăruţi sau morţi?
Nu te-au abandonat, tu i-ai abandonat pe ei,
Aşa că-ţi tatuezi pe piept: ,,Poţi, dar nu vrei!"

Ţi-am zis mai puţine decât am avut de zis,
Mai toarnă-mi un pahar să-ţi prezic ultimul vis:
Te duci frumos să cauţi o frânghie, ceva,
Eu mai torn un pahar şi-apoi chem popa.
Îţi scriu eu bileţelul, nu te mai obosi
Şi aşa că n-ai avut timp să înveţi să scrii.
Acum eşti vedetă, apari la cinci la ştiri,
Că ai dat hortu’ popii sau ai vrut doar să leşini?
Atât ţi-a fost, ţi-ai trăit viaţa cu amărăciune,
N-o sa te îngrop, te ard, o să te fac tăciune,
Te pun în plic, în loc de piatră de mormânt
Şi scriu frumos pe el ultimul tău gând:
,,Aici e finalul, am fost doar un prost,
Sper să arzi şi plicul, că nu mai are rost."