Ce carte citesti acum?

Din titlu, este evident cu ce trebuie sa umpleti randurile in acest topic. Mi se pare ca este unul din topicurile care ajuta la punerea in ordine a ideilor si opiniilor pe care le aveti asupra unei carti, mai ales ca sunt proaspete, avand in vedere ca postati in timpul lecturii.



In afara de multele carti ce stau pe lista mea de on-hold, momentan citesc vreo 4 carti (Le luci di settembre, Fata Pierduta, Gargui si La rascruce de vremuri). Voi vorbi doar despre una din ele, care mi se pare de departe cea mai complexa si interesanta dintre toate.

Este vorba de Gargui de Andrew Davidson. Mi se pare o carte foarte buna pentru ca este extraordinar de bine documentata. Am citit in descriere ca este rodul a 7 ani de munca de cercetare si acest lucru se reflecta in fiecare rand citit. Am aflat enorm de multe lucruri din domenii variate, incepand de la termeni din medicina pana la detalii legate de viata dintr-o manastire din secolul al XIV-lea, precum si detalii despre diverse personalitati ale epocii. Ca sa spun si despre ce e vorba, naratorul cartii (nu are nume; inca nu am inteles de ce, pentru ca e putin probabil ca autorul sa vrea sa-l prezinte ca pe un tip uman) e un tanar cinic de vreo 30 de ani care lucreaza in industria pornografica, s-a lovit de viata inca de mic copil de cand a ramas orfan si a crescut in rulote locuite de dependenti de prafuri. Dar din nefericire a avut proasta inspiratie de a trage pe nas in timp ce conducea, iar din cauza aceasta a avut halucinatii care i-au provocat un accident extrem de grav. A supravietuit ca prin miracol, insa cu arsuri atat de grave de gradul III incat era un caz nemaivazut pana atunci. Ma gandesc, si nu este doar presupunerea mea, ci si a naratorului in mod indirect (desi n-ar recunoaste niciodata) ca a supravietuit pentru a plati pentru viata desfranata pe care o ducea. Acum arata ca un monstru, cu grefe de piele peste tot, ramas si fara organul genital (a trebuit sa-i fie inlaturat), si este in aceeasi situatie si in interior, nu numai in ceea ce priveste aspectul fizic. Atat a ramas dintr-un tanar extrem de atragator si cu lipici la femei. Insa in salonul sau de spital vine Marianne Engel, o tanara foarte frumoasa dar cam smintita (presupunerile naratorului: fie schizofrenica, fie maniaco-depresiva) care sustine ca ei doi au fost iubiti in vietile lor anterioare. Si astfel incepe sa-i spuna povesti, unele dintre care ar privi-o pe ea, o orfana lasata la intrarea manastirii Engelthal in secolul XIV, unde mai tarziu il va cunoaste pe el pentru prima data, tot suferind de niste arsuri foarte grave.

Deocamdata totul este foarte interesant, pentru ca actiunea nu se concentreaza exclusiv pe viata naratorului (desi la inceput sunt cateva pagini in care este descrisa mai mult conditia lui, care este posibil sa faca unele stomacuri mai sensibile sa se intoarca), ci are si povestire in rama si multe informatii de cultura generala.

Precizari: nu este genul de carte pe care o citesti sa te relaxezi. Este foarte complexa si cum spuneam, detaliata, dar chiar merita citita. Sunt foarte curioasa sa vad cum evolueaza actiunea si mai ales relatia dintre narator si Marianne. Pentru o bolnava mintal este extrem de convingatoare si precisa, intrucat tot ce povesteste ea referitoare la viata ei din secolul XIV poate fi verificat si confirmat. Mai putin propria ei existenta acolo, desi ea mentioneaza ca exista un motiv pentru care prezenta ei la manastire nu este consemnata. Vom citi si vom vedea.

Edit @ Georgiana: scuze, a fost greseala mea XD Nu am vrut sa spun "ultima", deci referindu-ma la cartea "La rascruce de vremuri", ci la UNA din ele (acum am modificat), si era vorba de Gargui. Evident ca La rascruce de vremuri nu mi se pare complexa, complicata, etc xD Oricum din Gargui n-am dat niciun spoiler, stai linsitita. Cam tot ce-am mentionat eu despre plot este scris si pe descrierea de pe coperta.

@ Aylin Am citit şi eu La rascruce de vremuri prin clasa a 7-a şi nu ştiu de ce ţi se pare "complicată", mie mi s-a părut o lectură uşoară şi plăcută, chiar relaxantă. Şi chiar dacă e o carte destul de "populara", mai uşor cu spoiler-ele, poate sunt totuşi useri interesaţi, care n-au citit-o încă.

Tocmai m-am reapucat de "Plânsul lui Nietzsche" de Irvin D. Yalom. Nu sunt genul de persoană căreia îi face plăcere să vizioneze acelasi film sau să citească aceeaşi carte în repetate rânduri, însă există şi excepţii - cum e şi asta. Cu toate că am văzut filmul cu acelaşi nume acum ceva timp, cartea mi s-a părut genială. E una din cele mai bune citite până acum. Autorul conturează portretul moral şi psihologic al marelui Nietzsche într-un mod fabulos, bazându-se şi pe faptele reale întâmplate în viaţa acestuia. As putea să vorbesc toată ziua despre cartea asta insă mă opresc aici pentru a nu vă "strica pofta", cu menţiunea că într-o zi am devorat cele aproape 400 de pagini, fără să respir. :3

xoxo, Ang.

Inainte citeam mai mult.Acum am lenevit.In ultima vreme nu am mai citit carti "pentru mine",ci doar pentru scoala.Ultimele 2 carti "pentru mine" au fost "Lumea Sofiei" de Jostein Gaarder
si "Crima si pedeapsa " de Fiodor Dostoevski.
"Lumea Sofiei " e o trecere prin toate istoria filozofiei cu toate curentele filozofice si mari reprezentati.Am citit-o cu placere.E oarecum fantastica,dar informatiile pe care le ofera in legatura cu filozofia sunt ,bineinteles,adevarate.Si toate astea sunt puse sub forma unei povesti in care Sofia ia lectii de filozofie.Prefer sa nu zic mai mult fiindca nu sunt sigur daca o veti citi sau nu.
"Crima si pedeapsa" mi-a placut enorm.Jocurile psihologice,analiza crimanulului "incepator",situatia clasei de jos,atmosfera din Rusia burgheza din secolul al 19-lea[ daca nu gresesc] sunt descrise cu maiestrie.Dupa romanele rusesti mereu ma simt obosit.Si insignifiant.

Acum citesc Sabia Magica de Marcus Sedgwick (MY SWORDHAND IS SINGING titlul original). Este o carte plina de suspans , relatand o intamplare din Romania (^__^) si anume Transilvani.
Nu o sa va zic prea multe , doar ca este o carte cu vamipiri (Nu gen Twillight )

Well, momentan am trei carti incepute, dar timpul nu prea`mi permite sa le termin:

Dante Aligheri - Divina Comedie: Este o lectura foarte placuta, desi este in versuri, si eu nu sunt prea mare fana a cartilor de gen.
Stanley Pottinger - A patra tentativa
Robert Ludlum - Documentul Matlock

De curând am terminat trilogia Şi în ziua a şaptea de Paulo Coelho, însă din toată trilogia cel mai mult mi-a plăcut Veronika se hotărăşte să moară. Probabil fiindcă e cu nebuni, persoane care pe mine una mă fascinează, sau poate pentru că am cunoscut persoane nebune. În orice caz, aceasta mi-a lăsat o impresie bună. Nu pot spune acelaşi lucru despre celelalte două cărţi ale colecţiei. Tratează subiecte despre Dumnezeu, religie...lucruri care pe mine mă afectează inconştient, nu fiindcă sunt foarte înfiptă în credinţa mea, ci fiindcă am propria părere.

În continuare - în paralel cu învăţatul pentru teze - m-am apucat de Dune de Frank Herbert. Eram curioasă să văd cum e cartea asta, fiindca mi-a fost recomandată şi având în vedere că am găsit multe critici pozitive şi comparaţii ale altor cărţi SF cu ea. Până acum îmi place, nu mi se pare deloc plictisitoare, deci sper să fie o lectură plăcută până la capăt.

Spor la citit! ^^

Se pare că userii forumului nostru nu îndrăgesc atât de mult literatura. Sper să mă înşel eu - cu siguranţă mă înşel eu şi nu aţi avut timp. Deci, acum că a venit vacanţa şi aveţi puţin-puţin mai mult timp liber, lăsaţi aici, în câteva cuvinte, părerea despre ce citiţi, aţi citit sau intenţionaţi să citiţi în viitorul apropiat.

Eu tocmai am terminat Delirul de Marin Preda.

Am văzut-o pe raftul unei librării şi fără ca măcar să citesc părerile criticilor de pe ultima copertă, am cumpărat-o.Marin Preda este unul dintre scriitorii, dacă nu chiar singurul scriitor, care îmi dau o stare indescriptibilă, inefabilă, pe care mă chinui să o pun în scris. Nici măcar nu ştiu dacă pot pentru că, deşi am citit cinci dintre romanele lui, Delirul este prima despre care vorbesc în scris.N-aş putea spune de ce Marin Preda mă fascinează în felul ăsta, de ce personajele lui mi se lipesc de suflet, dar cert este că de fiecare dată când am un roman de-al lui în mână e ca şi când urmează să mi se dezvăluie răspunsuri căutate dintotdeauna.
Am fost surprinsă să descopăr că în acest roman, neterminat de altfel, sunt reluate persoanjele din Moromeţii, dar într-o perioadă istorică mai cumplită, mai dificilă - în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Delirul nu este un roman istoric, deşi aproape trei sferturi din conţinutul lui vorbesc despre Hitler, Stalin, Anotnescu şi război. Preda inserează în paginile lui scene din viaţa acestor trei conducători, episoade din familiile lor care pentru un moment îi umanizează şi ne face să uităm de crimele îngrozitoare pe care le-au săvârşit.
Delirul nu este un roman de dragoste, deşi în paginile lui, iubirea dintre Ştefan şi Luchi te duce de la extaz la agonie, la fel ca şi pe el. Dat fiind faptul că, din nefericire, autorul nu a mai apucat să finalizeze acest roman, rămânând posterităţii un singur volum din cele două preconizate, nu putem şti ce soartă a avut această poveste de dragoste, romanul întrerupându-se într-un moment în care planează incertitudinea. O ceaţă se aşterne astfel peste destinul lui Ştefan, dar şi peste parcursul ulterior al războiului.
Delirul este un roman total, la fel ca şi Cel mai iubit dintre pământeni, de la acelaşi autor.

Spor la citit, copii!

Pf...in ciuda programului incarcat am reusit totusi sa termin recent "A patra tentativa", de Stanley Pottinger, si momentan am in asteptare cartea "Jocul Ielelor" de Camil Petrescu, si am terminat recent "Suflete Tari", de acelasi autor, si "Domnisoara Christina" de Mircea Eliade. E ciudat si pentru mine sa citesc de bunavoie literatura romaneasca, dar cel putin ultimul titlu mi se pare pur si simplu superb si recomand aceasta carte cu caldura tuturor.

Oooke desi este o carte de istorie si politica, doua dintre lucrurile care ma atrag cel mai putin si cu care sunt mai mult sau mai putin paralela, m`am apucat sa citesc "Inchisoarea Elitei Romanesti" de Nutu Rosca. Am inceput sa o citesc de curiozitate, din cauza ca era unul dintre putinii scriitori ai locului, si dorind sa aflu ce se afla in interiorul inchisorii devenita acum muzeu pe langa zidurile careia trec atat de des dar pe care nu mi`am facut niciodata timp s`o vizitez. Totusi a reusit sa ma captiveze total, si mi`a starnit poate prea mult interesul, incepand in paralel sa mai citesc cate ceva si din cartea "Urcus spre minune", a aceluiasi scriitor.

Vi le recomand pe ambele cu caldura, si pe prima in special.

Acum citesc cartea Tom Sawyer. O carte foarte interesanta care ne povesteste despre intimplarile lui Tom. Este scrisa de Mark Twain.

Mi`am reinceput programul...cu dreptul:

Momentan recitesc "Divina Comedie" de Dante Aligheri. Si cum am mai spus, lectura minunata, in versuri a caror rima ma uimesc de fiecare data. Recunosc, acest autor are tot respectul meu.
Ieri am citit si una dintre cartile mele preferate, "Oamenii Albi", de Frances Hodgson Burnett, o lectura usoara si putin mai neobisnuita, de vreo 75 de pagini care m`a impresionat inca de la prima lectura (acum fiind la a sasea). O recomand tuturor, fiind, cum am mai spus, o lectura scurta, perfecta pentru serile de toamna cand ai o ora-doua libere, si care in ciuda modalitatii neobisnuite de scriere ne prezinta o poveste incredibila, si poate chiar marcanta.

Acum citesc "Beatles" de Lars Saabye Christensen(autor novegian). Este o carte despre 4 adolescenti carora le placea trupa beatles si fac tot felul de năzbâtii ). Actiunea se desfasoara in Norvegia, intre anii 1965-1972(eu am ajuns abea la '66 ). Dupa ce termin cartea asta tre sa ma apuc sa citesc pentru scoala o carte de Jules Verne (nu imi place stilul lui, m-am chinuit sa citesc 50 de pagini din "Capitan la 15 ani", apoi n-am mai putut ) .

@Hahaha, ce ironie.. Și eu m-am chinuit să citesc vara asta Jules Verne, dar spre deosebire de tine, eu n-am rezistat 50 de pagini. M-am lăsat la primele 5 ) Nu că ar fi niște cărți imposibile, dar pur și simplu mi se par prea multe date tehnice și descrieri la fel de exacte. Așa că am zis că am timp destul de citit Jules Verne și la 30 de ani.
Acum m-am apucat de o carte intitulată "O credință oarbă în îngeri", scrisă de R.J. Ellory și foarte frumos redactată. Îmi place că te ține în priză și începe cu un citat pe care, zic eu, merită să-l recitești și a treia oară: "Ceea ce ne amintim din copilărie rămâne cu noi pentru totdeauna - stafii încăpățânate, imprimate în ființa noastră, bine tipărite, conturate, mereu în fața ochilor noștri." - Cynthia Ozick
În carte se vorbește despre un copilaș de 12 ani ce află de uciderea unei fetițe din localitatea în care locuia și el. Astfel băiatul înființează împreună cu prietenii săi un grup menit să protejeze restul copilelor aflate în orășelul cu pricina. Crime + cel care se află pe urmele criminalului..= un thriller pe cinste.
P.S. Cartea reprezintă un bonus timpului liber.. că de luni, începem iar cu Sadoveanu și "Muzică de Bach" ..

Am terminat ieri primul volum din "Cel mai iubit dintre pământeni" (după o lectură cu o mie de pauze) şi azi am de gând să continui cu celelalte volume, sperând ca până sâmbăta viitoare să termin cu toate trei.
Până acum chiar îmi place, sfârşitul primului volum mi-a oferit mai multă satisfacţie decât oricare altă parte. Lucrul care mă atrage foarte tare, în afară de filosofia expusă într-un mod atât de simplu, este perioada în care se relatează evenimentele. Romanul îţi oferă o altă perspectivă asupra comunismului, pur şi simplu priveşti dintr-un alt unghi faţă de cel prezentat la şcoală.
Victor Petrini este un personaj de-a dreptul intrigant, oscilează între caracterul său de intelectual şi cel de om simplu, care provine dintr-o familie de muncitori. Spun asta pentru că de multe ori se întâmplă să adopte o serie de acţiuni vulgare şi un limbaj pe măsură. Oralitatea stilului e genială, părţile în care se foloseşte limbajul popular mă fac să râd de fiecare dată şi am observat că asta se întâmplă mai în toate cărţile lui Preda.

După ce termin cu asta... poate mă apuc de Cartea Mironei sau de Crimă şi Pedeapsă în engleză (la asta am renunţat din pricina bac-ului).

Ciao!

Momentan am in program lecturile obligatorii: Tocmai am terminat de citit "Tiganiada" de Ion Budai-Deleanu. Nu mi`a placut, sincer si nu e nici o surpriza. Actiunea e oke, la fel si limbajul, dar sunt totusi departe de a fi cu adevarat atractive. Dar am fost totusi avertizata, deci nu ma asteptam sa fie cie stiue ce minunatie. Just not my style.
Am citit si primele trei pagini din "Alexandru Lapusneanul", deci cred ca aceasta ar putea fi mai degraba incadrata la "ce citesc acum", impreuna cu "Sarpele" de Mircea Eliade.

Ieri m-am apucat de Craciunul lui Poirot. Ce pot sa zic, este interesanta doar ca parca se aseamana cu cartile celelalte cu Poirot (mereu e vorba de o familie sau de cineva care vrea rau, si parca am un deja vu). Inca nu s-a petrecut crima si parca nu banuiesc cine ar putea face asta :-?, asta imi place la cartile Agathei, ala la care te astepti mai putin ala face ceva. Eu cred ca ar fi putut fi o criminala foarte buna, mi se par inteligente crimele.

Well...momentan chestiile pentru scoala: "Mesterul Manole" de Lucian Blaga, pentru romana, dar recunosc, imi place foarte mult piesa aceea, si ma bucur enorm ca a trebuit sa o citesc si am aflat de ea. Stiam doar de balada.
"In numele Trandafirului" de Umberto Eco, "o brosurica" de 500 de pagini cu scris minuscul, ca si proiect la istorie. Sincer...nu mi se pare cine stie ce, dar deja trei profesori (printre care si cel de fizica), mi`au zis ca e o carte buna. Eu nu stiu daca`i cred.
"Umbra se Intinde" de Robert Jordan. E...e pentru timpul liber. Si...e fantasy, destul de fantasy cat sa`mi puna rabdarea la incercare si sa ma incapatanez sa citesc 1175 de pagini. )

Tot asteptam ocazia asta si uite ca, in sfarsit, a venit. M-am apucat de ,,Morometii", evident, pentru romana, insa chiar asteptam ocazia asta. Am o vaga impresie ca nu o voi intelege din prima, avand in vedere ca Marin Preda e genial si nu-l poti intelege cu una, cu doua. Stiu ca si alte opere fac parte din ciclul Morometian cum ar fi Marele Singuratic sau Delirul dintre care Marele Singuratic am citi-o si am inteles deocamdata cum e cu nenea Preda ). Sper ca Morometii sa ma surpinda cel putin la fel de placut cum m-a surprins Marele Singuratic. Nu-s un cititor inrait deloc, poate din cauza asta cartea mi s-a parut destul de Booktastic, dar ma simt obligat sa citesc si Mormoetii (asta pe langa obligatia fata de prof :-L).


Bully.

Uhm..."Of Mice and Men" de John Steinbeck. E pentru un curs de engleza, da oricum ma bucur c`am descoperit cartea, e destul de interesanta. Cel putin deocamdata, am ajuns deabia la al doilea capitol. Siiii inca n`am terminat "umbra se intinde", deci cred ca o sa ramana si aceasta pe lista ceva vreme )

Poi acum citesc "Patul lui Procust" o carte semnata Camil Petrescu.Nu am terminat-o inca insa este fascinanta.Este unica in literatura romana si posibil si in literatura universala( nu sunt absolut sigur). Nu se vede de la inceput insa dupa ce citesti primele 3-4 capitole iti dai seama de adevarata natura a cartii.
Realizata pe stilul "oglinzilor paralele"( Nu am sa explic ce inseamna pentru ca este cam mult de scris).Titlul este absolut simbolic din cate am vazut, si am cautat o explicatie a lui.Camil Petrescu a creat un nou curent si anume procustianism.Acest curent consta in inadecvarea in societate a individului care este indepartat apoi. De la ce vine acest curent, poi conform unei legende grecesti Procust era un talhar care avea un pat improvizat pe dimensiunile lui si punea victimele pe acel pat iar daca erau prea mari ii taia, daca erau prea mici atunci ii intindea...pana la moarte desigur.
Opera este formata din diferite povesti, incepe cu 3 Scrisori ale doamnei T, apoi un jurnal, si continua asa.Totusi actiunea se invarte in jurul unui personaj mort.
Nu prea imi p ermite timpul sa detaliez, dar va recomand cartea!!