True gothic story

Macabre idei imi lovesc existenta

Si-mi complica inexplicabil prezenta

Sunt eu patata cu vina unor nopti nedormite

Sunt eu patata cu suferinta unor cai negasite

Sunt si eu un monstru fara de salas

Sunt si eu o pedeapsa fara de faptas

Conturul unor forme ce se pierd in noapte

Devin fapturi mistuite spre pace

Am trecut si prin iad

Am trecut si prin foc

Doar de dragul acestui joc

Din vene mi se scurge

Fiecare picatura de sange

Si in urma-mi vad lasata

Ultima sansa la viata

Acestea devin un singur regret

Al gustului amar efect

Iar capatul de vis pana acum ascuns

E un drum ce trebuie parcurs


Acest punct culminant v-a fi asezat

La sfarsitul unui gand adevarat

Asta e cam lacrimogenă și fără o tentă clară. Mi se pare că ai cam înghesuit figuri de stil gotice fără să ai o cale clară. Sau, dacă ai avut-o, nu răzbate evident, ci trebuie scormonit după ea. Nu zic, la vocabular, măsură și ritm e totul OK, dar poezia trebuie să fie și accesibilă. Nu e și cazul de față. Oricum, vedem ce-ai făcut mai departe

Inteleg ce spui...
Din pacate uneori scriu cu gandul sa-mi transmit numai mie ceva. Uit ca daca cineva citeste nu poate sa inteleaga mai in amanunt la ce ma refeream. Trebuie sa ma mai adun si sa lucrez la ce transmit si cum...

Merci pentru toate comentariile lasate. ^^
Ma simt incurajata. =]]

Hei, sunt un critic care se respectă. Trec și pe la celelalte, fii pe pace Ca idee, mă bucur că plănuiești să lucrezi la partea asta cu accesibilitatea, pentru că, nu-i așa? Uneori nu e suficient să scriem doar pentru noi. Sau, dacă o facem, nu are rost să arătăm altora ce am scris Sper că înțelegi unde bat Baftă

Este foarte interesanta poezia si la cum e formata nu prea am ce spune, dar totusi am un sfat ca de la un coleg de bresla: "Incearca sa pui mai mult sentiment in fiecare cuvant, intrucat in opinia mea mi se pare ca tu gandesti prea mult poezia. Incearca sa simti fiecare cuvant." Asta e opinia mea, iar daca afirmatia este eronata imi cer scuze.

Problema mea e ca nu gandesc cand scriu. Nu am gandesc la rima, masura, daca transmite ce trebuie, daca are sens. Doar scriu, si momentan atat voi face.
E o placere si o fac cum vreau. Daca m-as stradui la toate aspectele care compun o poezie, nu ar mai fi o placere pentru mine. De asta eu le numesc versuri, nu poezii.


Apropo de accesibilitate, Schizo, am si eu o mica teorie dupa care ma ghidez in unele clipe, nu ma intelege gresit, dar mi-ar fi greu sa scriu numai ca sa fiu inteleasa. Scriu pentru mine, dar nimic nu ma impiedica sa arat ceea ce-mi face placere. Hai sa nu luam ce fac eu ca pe o arta, caci nu e.

Merci, guys.