Dorinte ( a NaruSasu story)

Avertisment: fanficul este inspirat din Naruto si poate contine spoilere. Actiunea se desfasoara in shippuden. De asemenea va contine scene yaoi intre cei doi protagonisti ai seriei. O sa postez doua capitole de data aceasta, pentru ca primul este cam scurticel.




Cap. I

Undeva intr-un colt al unei camarute obscure, construita din lemn, unde tencuiala veche aplicata pe sipcile putrezite, aproape ai zice ca sta sa cada, se vede atarnand peste marginile patului, un trup imbrobodit in niste cearceafuri albe.
Lumina indrazneata a lunii se furiseaza printr-o fereastra larg deschisa, care incepe sa scartaie usor la adierile discontinue de afara.Treptat, ele capata amploare si zgomotul brutal al impactului ferestrei cu pervazul, nu se lasa prea mult asteptat. Somoiogul din pat trsare si incepe sa se perpeleaca de-a lungul si de-a latul patului, precum o clatita miscatoare, lasand sa se prelinga pe dusumea umplutura acesteia.

O umbra a unui tanar adolescent, se indreapta agale spre locul de unde a provenit zgomotul, impiedicandu-se pe alocuri de boarfele aruncate peste tot in jurul sau.
Ajuns in final, la destinatia calatoriei sale somnambulice, se opreste pentru cateva clipe si lasa din nou aerul de afara sa-i inunde incaperea, proptindu-si capul in podul palmelor peste pervaz. Timide, razele astrului nocturn ii contureaza cu delicatete trasaturile. Chipul oval si obrajii proeminenti, avand fiecare cate trei zgarieuri orizontale, sunt incadrati perfect de perciunii rebeli ai parului sau ciufulit si blond. Imbracat lejer intr-un tricou negru, larg si pantaloni de pijama, sta amortit pe tocul ferestrei de parca a uitat ca este inca noapte si in mod normal, ar trebui sa doarma.

- Cum poti privi acelasi cer ca si mine si sa nu te doara ca nu esti aici? Mi-as dori macar o data, o singura data sa mai pot vorbi cu vechiul meu prieten asa cum il stiam .…poate ca, ceea ce ma chinuie cel mai rau, e departe de a fi distanta asta dintre noi. Poate ca, ceea ma mistuie pana in strafundurile sufletului, e de fapt ca ai ales sa te debarasezi intrutotul de prietenii tai si de…mine. Dar am promis sa te aduc inapoi si asa voi face, Sasuke.
- Sunt curios cum! spuse o silueta care se afla in cealalta parte a camerei cufundata in bezna.
- Tu?…de cand…? isi intoase privirea tanarul.Ah…iar?.Stii, cateodata ma simt atat de obosit…sa te caut. Ma secatuiesti de orice putere si totusi…nu incetez niciodata sa ma gandesc la tine.
- Atunci nu te mai gandi. Si asa nu-mi face placere.
- Pana si in visele mele esti la fel de ingamfat. Ce vrei, Sasuke? parca ma abandonasei… de ce dracu te intorci mereu in lumea asta iluzorie si nu in cea reala? Raspunse tanarul Naruto pe un ton suspicios de calm apropiindu-se de vechiul camarad.
- Hahaha…se pare ca esti intradevar obosit si nu mai faci distinctie intre realitate si vis. Sunt chiar real, daca vrei sa sti !
Adolescentul il privi trist si deznadajduit. Parea ca devenise imun la jocurile inchipuirilor sale de peste noapte, insa un minut mai tarziu isi incrunta privirea si se revolta.
- Opreste-te !opreste-te, opreste-te…opreste-te! Dispari de aici, m-am saturat sa ma trezesc in fiecare noapte suspinand. Esti doar o nalucire a mintii mele.Vrei sa-ti demonstrez? raspunse rastit cel care in urma cu cateva momente parea atat de detasat in conversatia sa si merse catre rucsacul sau, de unde ia un kunai. Fara ezitari, baiatul isi orienteaza varful ascutit al armei spre piep fiind gata sa-l infiga. Intr-o clipita, silueta interlocutorului sau ingamfat de mai devreme iese la lumina si opreste intentia de suicid a blondului.
- Idiotule!






Cap. II

Intreaga trainicie a satului Konoha este acumulata in cea mai inalta cladire, veghind permanent asupra satenilor, ce par de la altitudinea asta ca niste furnicute gospodare, misunand prin toate imobilele si potecile sale, inca de la prima ora a diminetii. Biroul de la ultimul etaj, cu vedere la modestele alei ce imprejmuiesc intregul sat, gazduieste cel mai important si respectat shinobi al Konohai, al cincilea Hokage.O atmosfera linistitoare domnea peste resedinta de guvernare in dimineata aceea, insa un glas familiar de acut si afon o perturba peste scurt timp. O voce cu un timbru puternic si ascutit rasuna din pieptul generos al unei doamne blonde, acompaniata de zgomotul traditional al pumnului sau lovit de scriptoriu.

- Nu e nimic cert si din cauza asta va trimit pe voi sa investigati. Moartea lui Orochimaru nu e ceva lipsit de importanta.Ar putea fi momentul oportun de a-l aduce pe Sasuke inapoi, insa mai intai trebuie sa confirmam acest zvon ca sa-l localizam apoi pe fugar si… cred ca voi sunteti cei mai potriviti pentru misiunea asta. Neji, tu vei fi capitanul echipei. Sakura si Sai , avand in vedere ca este doar o misiune de cercetare si ca sunteti membrii echipei 7, sunteti indreptatiti sa mergeti sa va cautati colegul…
- Tsunade-sama, dar cum ramane cu Naruto? si el este…o intreupse tanara din echipa lui Neji.
- Nu asta este ceea ce ii trebuie acum lui Naruto, spuse rastit doamna Hokage, ridicandu-se brusc de la biroul sau, de parca s-ar fi asezat mai devreme pe o puzderie de pioneze.
- Tsunade-sama…ii raspunde ranjind inocent brunetul cu par scurt.
- Sai, si tu? de ce ma intrerupe toata lumea cand am ceva de spus?
- Decolteul dumneavoastra… stiti, n-ar trebui sa va agitati atata, zambi adolescentul amuzat.
- Ah…exclama rusinata blonda aranjindu-si numaidecat pelerina peste voluptoasele forme.
- Neji, i-ai pe astia doi si incepeti cautarile din locurile marcate pe aceasta harta.
- Am inteles, exclama tanarul shinobi care isi inconjoara colegii intr-un nor de parf dens ,dupa care disparura cu totii.
- Shizune, iar mi-ai comandat hainele cu o masura mai mica? intreaba Tusnade infuriata si uitandu-se chioraş la asistenta sa.
- Va rog sa ma scuzati, imi cer mii de scuze, Hokage-sama, dar…ce e vina mea daca nu se opresc din crescut?
- SHIZUMEEE!

In acelasi timp, in dormitorul sau, unde se infiltrase suflul rece al primaverii prin fereastra uitata deschisa de aseara, Naruto zace parca anesteziat pe podea, respirand intrerupt si tremurand schizofrenic, pe jumatate congelat de la adierea friguroasa.Se dezmeticeste brusc, vibrand din toate incheieturile si injurand pana la rudele de gradul sase, bombanind apoi intermitent niste intrebari retorice.

- Cum naiba am ajuns aici? Nu se poate….la naiba, suflul necrutator si malefic al primaverii a reusit sa ma spulbere din pat! De cand cu peritetiile mele cu fantome, nu m-as mira ca primavera sa fi fost om si dupa ce a murit sa fi devenit strigoi.Dar nu inteleg, ce cauta kunai-ul asta langa mine, se intreba, amintindu-si de visul sau precedent.Putin uimit si confuz sta pe ganduri cateva momente bune, meditand la cele intamplate anterior.
- Trebuie sa fie o alta explicatie mai logica.Stiu, stafia aia nenorocita a cotrobait in rucsacul meu si a luat cutitul sa ma ucida.URASC PRIMAVARA!exclama in gura mare tanarul cand i se paru deodata ca aude un ciocanit insistent la usa.Se indrepta mai intai sa inchida fereastra si apoi se duce sa-i deschida vizitatorului.
- Ohayo-gozaimasu, Naruto-kun! rasuna voios din intrare tanarul Sai, zambind binevoitor.
- Neaţa si tie, Sai! Dar ce te aduce atat de dimineata la mine?
- As avea ceva sa-ti spun, dar as vrea sa nu mai stie nimeni, ii raspunse in soapta colegul sau.
- Un secret…uh Sai, ce mult te-ai schimbat.Nu-ti face griji, de asta suntem prieteni sa ne spunem secretele. Haide, haide…ce vrei sa-mi spui?Sunt nerabdator sa aflu, tipă Naruto cat il tinura plamanii.
Desi enervat la maxim de atitudinea colegului sau, Sai isi manifesta iritarea printr-un gest specific temperamentului sau si ii zambi amabil si persiflant.
- Idiotule!...hei Naruto n-am vrut sa te jignesc,era doar o gluma, nu trebuia sa iei asta asa in serios, isi ceru imediat scuze, dupa ce vazu expresia trista si profund afectata a blondului. Naruto insa era in alta parte.Gandurile sale se desprinsesera cu totul de subiectul conversatiei si îi fugira la cel pentru care suferea neincetat.Acelasi cuvant, acelasi ton.Exact precum i-l adresase Sasuke.Si totusi,nu era Sasuke.
<< De ce?>>
- Naruto….Naruto esti bine? Îl intreba ingrijorat camaradul sau care vazand ca nu se trezeste din transa îi livreaza instant un pumn in stomac.
- Saiiiiiiiiiiiiiii! Ce naiba faci? se ratoieste blondul, cazand in genunchi de la impact.
- Am vazut ca iti era cam rau si m-am grabit sa-ti dau o mana de ajutor.
- Tu mi-ai dat un pumn si crede-ma singurul lucru la care ma ajuta este sa borasc laptele ala expirat pe care l-am baut aseara. In fine, ce vrei sa-mi zici?
- Cred ca mai bine iti voi da pergamentul asta, ti am scris aici. Ma gandeam eu ca o sa te agiti de o sa te auda tot satul, asa ca am scris asta provizoriu, spuse brunetul inmanandu-i documentul numaidecat.
- Puteai trimite un mesager din cerneala. De ce te-ai mai obosit sa vi pana aici?
- Degeaba se pare. Inca n-ai ajuns la stadiul in care sa porti o discutie matura. Presupun ca asta se intampla, cand nu ti s-au dezvoltat indeajuns anumite parti si nu ma refer la mansarda, afirma tanarul zambind miseleste si disparand apoi printr-un ninjutsu.
- Si eu care credeam ca te-ai schimbat dar ai ramas la fel de nesuferit! NESUFERITULE! zbiera Naruto cat sa auda si viermii.

Astept opinii de orice fel !

Edit: da, ai dreptate. am modificat multam !

Acum cativa ani am urmarit Naruto, aproape pana la sfarsit, dar nu am reusit sa-l termin totusi. . Oricum imi place cum ai scris. Povestea cu Sasuke care nu s-a intors inca e foarte tare si imi place ca e comic.
Pe undeva ai mai mancat niste loitere si ai scris "sti". Pe la primul capitol.
Dar e foarte ok.

Salut, Florentina. Deși nu am înghițit niciodată Naruto, am citit acest fic să văd cum stai cu fic-urile. Sunt foarte plăcut impresionat. Știi să descrii, știi să legi un dialog, să muți atenția de la un cadru la altul, integrezi bine comicul în situație, ai dozajul optim de dramă. Nu am ce să comentez aici. Ce aș vrea să știi, însă, e că ai greșeli de tastare, ceea ce e foarte supărător ochiului. Litere mâncate sau inversate. Citește calm și cu atenție înainte să postezi și le vei descoperi. Crede-mă, nu dă greș treaba asta.

Multumesc frumos pt pareri si sfaturi! O sa tin cont de ele, chiar daca am deja scrise 10 capitole o sa modific daca vor fi observatii argumentate. Referitor la greselile de tastare, asa e stiu ca sunt, poate ca am strecurat si eu (desi am citit de multe ori ) insa am o problema la word ,poate ma puteti ajuta daca scriu aici. Imi corecteaza el automat dupa engleza si eu chiar daca modific de "N" ori, unele cuvinte le scrie el cum vrea si asa raman salvate. Si asa imi face mereu...( e chiar super stresant mai ales daca mai am si cv de scris pt scoala...am mai intrebat insa nu ma ajutat nimeni.

Anyway...


Cap III




Suparat de aluziile rautacioase, Naruto se refugiaza in patul sau, aruncand pergamentul printre catrafusele rasfirate pe te miri unde. Se parea ca nu avea de gand sa-l citeasca prea curand, de vreme ce nu mai vroia sa auda de nimic in legatura cu Sai. Se incolaci pe-o parte, tinand strans la piept una din pernele sale. Rascolit de frumoasele amintiri petrecute cu prietenul sau si de gandurile confuze despre intamplarile din vis, se hotaraste sa ia o decizie care sa-l ajute sa se odihneasca noaptea. Cosmarurile il chinuisera aproape doua saptamani si, desi incercase sa se oboseasca excesiv in timpul zilei, antrenandu-se prin imprejurimile satului alaturi de Jiraya-sensei, ele au tot continuat.Trecusera deja trei ani de la plecarea lui Sasuke, insa asta nu schimbase nimic. Dupa cateva momente de meditatie se repede intr-o secunda sa culeaga hainele de pe jos si numaidecat s-a si imbracat ca sa iasa pe usa.

Era aprope dupa-amiaza si briza cea afurisita de dimineata se mai calmase acum. Sfioasele fascicule de lumina pareau ca imblanzisera peisajul morocanos, pana si satenii aratand mai voiciosi si zambareti. Numai Naruto era intr-o continua stare de toropeala si asocia fiecare lucru intalnit cu patul si pernele sale pufoase. Langa restaurantul lui Ichiraku, unde obisnuia sa mearga pentru a savura delicioasele portii de ramen, intalneste doua chipuri familiare, insa pleoapele de plumb faceau imposibila dinstingerea trasaturilor.

- Hei Naruto ce faci, nu vrei sa ramai cu noi la Ichiraku sa ne facem plinul, daca n-ai alta treaba?
- Aaa…tu trebuie sa fi….Shikamaru, raspunde tanarul vizibil zapacit.
- Sunt profund flatat de observatie, nu credeam ca un kilogram dat jos va avea asa un impact , totusi eu sunt Chioji…Naruto-kun arati cam bolnav…
- Eu as zice mahmur, spune pe un ton artagos blondina de langa acesta. Daca te-ar vedea Sakura asa te-ar fi scos rapid din coma asta prin tratamentul ei dureros de rapid, dar ai noroc ca nu este in sat. Sunt Ino, apropo, in caz ca inca procesezi.
- Sakura nu e aici? Tocmai de ea vroiam sa dau…unde s-a dus?
- Este intr-o misiune, asa am inteles…deci in cazul asta poti ramane cu noi. O sa fac eu cinste, raspunse ranjind Chioji. Se pare ca ai nevoie de o perfuzie cu ramen.
Cei trei se asezara la una dintre mese asteptandu-si comanda fiecare. In acest rastimp, prietenii sai incercau sa-l traga de limba pe Naruto, despre conditia deplorabila in care se afla.
- Daca mahmur nu esti, atunci ce ai mancat stricat? intreba Chioji.
- Naruto nu e nici mahmur si nici bolnav, se auzi in spatele lor.
Un tanar shinobi de seama amicilor sai isi facu aparitia dintr-o data, atragand atentia celorlalti, dupa care se alatura lor.
- Probabil l-au extenuat antrenamentele recente. Este ingrijorat ca vacanta sa este pe sfarsite si n-o sa fie in forma in noile sale misiuni, raspunse Shikamaru privindu-l suspicios pe blond si aratand de parca in sinea sa se gandea la ceva diferit si in nonconcordanta, cu ce a spus mai devreme.

Naruto zambi complice si adulmecand mirosul ademenitor de ramen, care tocmai fusese adus in fata sa, se apuca sa infulece din castron fara sa mai respire. Un minut mai tarziu, cuprinsi de stupoare, niciunul din prietenii sai nu mai scotea nicio vorba si urmara exemplul somnambulului de la masa. Dupa ce au terminat fiecare de mancat, Naruto a inceput un dialog pe care si-l inscenase de multe ori in minte, cat timp isi servi pranzul.
- Ino-chan, as avea si eu o rugaminte la tine, din moment ce nu pot da de Sakura, m-am gandit sa apelez la tine. Am intalnit zilele astea, in timpul antrenamentelor mele un calator in varsta, din satul ploii. Sufera de nu stiu ce boala fara leac si are nevoie de niste pastile puternice de somn. Este chinuit de dureri si fiindca analgezicele îi produc efecte adverse, asta ar fi singura solutie ca sa se poata odihni. Mai putea ajuta?
- Hm…Naruto, cu totii îţi apreciem spiritul de bun samaritean, dar sti si tu ca lucrurile astea nu depind de mine, de ce nu i-l aduci lui Tsunade-sama?
- Pentru ca m-ar expedia imediat, fara prea multe explicatii. In plus, nici nu stiu unde este acum tipul ala.
- Imi pare rau, dar chiar nu te pot ajuta. Medicamentele noastre sunt produse exclusiv in satul nostru. Sa le exportez fara acordul lui Hokage-sama, ar insemna sa exportez si reteta medicamentului. Ar trebui sa sti lucrurile astea.
- Am inteles…spuse usor dezamagit adolescentul, insa afisa apoi un zambet vinovat si relua dialogul in stilul sau carcteristic, presarat cu dezacorduri si intrebari stupide. In tot acest timp, Shikamaru il privea ingandurat, fara sa participe la discutie, chinuind o scobitoare, pe care o rodea inca de la inceputul conversatiei. Ino si Chioji se ridicara primi de la masa, luandu-si ramas bun si indreptandu-se spre iesire. Naruto ar fi indraznit si el sa se strecoare afara si sa fuga de sub privirile banuitoare, ale tanarului de langa el, insa intentia sa a fost oprita imediat.
- Tu mai ramai, vreau sa vorbim!
- Fac pe mine Shikamaru-kun…spuse inghitind in sec.
- N-ai decat! Dar deocamdata, o sa ramai si o sa-mi spui ce se petrece intr-adevar cu tine. Nu stiu cum te-au privit ceilalti, dar mie mi s-a parut atipic felul in care arati: pana si zambetul tau larg te tradeaza. Ce te framanta?
- Nimic, serios. Sunt doar ingrijorat pentru tipul de care v-am povestit, atata tot, raspunse gesticuland din maini.
- Nici povestea aia nu o cred! Naruto ce se intampla cu tine? N-am uitat ca saptamana trecuta s-au inplinit trei ani de la plecarea lui Sasuke si imi inchipui ca te simti rau, dar trebuie sa termini cu letargia asta si sa continui sa fi ceea ce esti. Esti, probabil, cea mai optimista si perseverenta persoana pe care o cunosc si e destul de aiurea sa te vad in felul asta, asa ca revino-ti! Nu lasa dorul sa te zdruncine…
- Multumesc pentru sfaturi, poti sa ma lasi singur acum?
- Bine, bine…raspunse oftand interloculorul sau si se grabi sa faca pe plac nebunului, crezand ca vorbele sale de mai devreme vor avea un efect benefic in cele din urma. Nu mult timp dupa aceea, blondul se indrepta si el spre iesire.


xoxo

Povestea este foarte interesantă. Chiar îmi place cum scrii, cu atenție la detalii, cu dialoguri reușite, tot tacâmul. Chiar nu am ce mare lucru să reproșez, mai ales că ai explicat partea cu greșelile de redactare.
Pentru a remedia auto-correct-ul ai 2 variante, doar că una e mai puțin enervantă. Și anume, setezi limba default a word-ului în ceva ce sigur nu există în dicționarul lui de auto-correct, gen burundi sau uganda. Sau, a doua, de fiecare dacă când vezi o corectare automată, te duci cu pointer-ul la începutul corecției și vei vedea un mic drop-down menu. Din el selectezi ”stop correcting automatically”. Baftă

Am incercat ceva la word, deocamdata vad ca e ok. thanks a lot!



Cap IV



Intre timp, echipa de cercetare trimisa de Hokage ajunse la primul dintre punctele marcate pe harta, iar liderul acesteia le comunica coechipierilor strategia de cautare. Se aflau acum la granita dintre padurea Konohai si pustiul de stanci, care facea legatura cu Satul ascuns al sunetului. Analizand cu atentie reperele de pe harta, Neji isi fixa apoi privirea pe colegi, dandu-le ordinele sale.
- Sakura-chan, vei investiga partea de est a acestei zone. Am simtit prezenta unor chakre folosind Byakuugan, insa niciuna de nivelul unui Sannin.Oricum, stim deja ca Orochimaru este incapabil sa utilizeze sigilii si ca se afla intr-o conditie precara. Totusi, nu trebuie neluat in considerare acel discipol al sau, Kabuto. Sai, tu poti acoperi o suprafata mai larga de cautare, asa ca iti vei trimite o parte dintre ajutoarele din cerneala sa mearga cu Sakura, in timp ce tu vei investiga partea vestica. Eu ma voi ocupa de aria nordica. Ne vom intalnim fix in acest loc peste doua ore.

Cei trei se despartira si pornisera fiecare in directiile stabilite. Sai ramase putin in urma, sperand ca Naruto a citit pergamentul si ca a venit, insa nu era nici urma de el. Se simtea oarecum incordat. La cat de impertinent era Naruto, se astepta in orice clipa sa soseasca fara sa dea atentie Byakuuganului lui Neji si sa fie descoperit.Insa blondul avea alte planuri deocamdata.
Aflandu-se acum pe aleea laturalnica restaurantului, Naruto gaseste o infundatura in care se ascunde ca sa foloseasca ninjutsu clonelor umbra.Clona sa primeste sarcina de-al tine ocupat pe Shikamaru in timp ce el se va ocupa de Ino si Chioji care plecasera impreuna inspre casa.
- Asteptati putin!
- Ce–ai mai facu Naruto? Sper ca n-ai venit sa-mi pui aceeasi intrebare sub alta forma…
- Nu, nu…raspunse dand nevrotic din maini tanarul. Sti, as fi avut si altceva de discutat cu Sakura, dar cum nu e aici…Bandana lui Sasuke i-am dat-o ei acum ceva timp si saptamana trecuta s-au implinit trei ani de cand a plecat.Vreau sa o iau inapoi…m-am simtit foarte deprimat in ultima perioada si m-ar face sa ma simt mai bine, daca o pastrez eu. Cum tu esti prietena ei cea mai buna, probabil a lasat la tine cheia de la casa, de vreme ce parintii ei sunt plecati de asemenea.
- Nu-mi inspiri incredere si n-o sa primesti cheia! Vin cu tine, daca vrei asa! se rasti aceasta mijindu-si ochii si ridicand o spranceana.
- Imi pare rau! Tuturor ne pare rau ca nu l-am putut aduce acasa, insa sunt sigur ca vom reusi intr-o zi, asa ca pastreaza-ti optimismul, Naruto-kun.Te las cu Ino, eu trebuie sa ajung acaca, îi raspunse Chioji pe un ton incurajator.

Gandindu-se ca n-are de ales, Naruto merse impreuna cu Ino la locuinta Sakurei. Pierdu-se deja toata dupa-amiaza, incercand sa duca munca de lamurire cu Shikamaru si Ino si nu mai era mult pana la asfintitul soarelui. Trebuia sa faca rost cumva de niste medicamente puternice, care sa-l ajute sa se odihneasca la noapte. Ajunsi la destinatie, i se parea ca Ino rasucea cu incetinitorul cheia in broasca usii. Mai mult, isi inchipuia ca îl priveste piziş si gata sa-i sara la gat in orice clipa.

Dupa ce au cautat in van in fiecare coltisor al casei bandana lui Sasuke, care oricum nu aveau s-o gaseasca acolo, pentru ca se afla la loc sigur in camera lui Naruto, epuizat si ingrijorat, tanarul se hotaraste sa se retraga, nu inainte de a da fuga la baie. Se astepta ca Sakura sa fi pastrat ceva din monstrele de medicamente pe care le folosea la spital, mai ales ca stia ca avea si o oarecare contributie la prepararea lor, insa era complet dezamagit ca nu gasise nimic si inainte sa se gandeasca la o explicatie pentru Ino, avand in vedere lipsa bandanei, tanara deja ajunsese la o concluzie pe care o gandi cu voce tare.

- Cred ca Frunte-Lata a luat cu ea bandana! Hn…deci se teme de mine! Cu siguranta îi era frica ca o sa dau de bandana.Ce egoista, o sa vada ea cand se intorace! Sasuke este al meu! Naruto te astept afara si grabeste-te! Dar nu atat de mult, cat sa uiti sa tragi apa!

Rasufland usurat ca Ino gandise inantea creierului sau leguminos, blondul termina treaba initiala pentru care venise la toaleta, dupa care zareste pe unul dintre etajerele de la oglinda niste pachetele promitatoare. Nu îi trecuse prin minte sa caute si acolo pana acum, insa se simtea extrem de incantat dupa ce a deschis un sertar plin de toate tipurile de somnifere, ceaiuri si alte narcotice .Pitindu-le cu grija prin haine si incaltaminte, se afiseaza in fata lui Ino cu un zambet dubios pe care in mod normal aceasta nu l-ar fi lasat neobservat.Insa, intrigata de presupusa purtare a Sakurei, blondina nici nu-l baga in seama si incuind cu miscari violente usa, se indrepta spre casa bombanind si uitand sa-si ia ramas bun.

Neintimidat acum de prezenta fetei, adolescentul cauta un tufis in care se refugiaza pana cand clona sa isi termina conversatia cu Shikamaru, deoarece amicul sau nu era usor de pacalit spre deosebire de el. In ciuda contradictiilor ivite, clona reuseste sa evadeze si sa se furizeze in desişul unde se afla Naruto. Bucuros ca in sfarsit a reusit sa-si duca la bun sfarsit planul, tanarul se lumineaza cand isi zareste clona, dupa o ora de asteptare si eliberand tehnica se indrepta apoi vesel si in pasi grabiti spre casa.

Sosit in sfarsit acasa, deschise cu sfiala usa, de parca l-ar fi urmarit cineva. Zambetul sau triumfator se sterse imediat ce o inchise si rezemandu-se cu spatele de aceasta aluneca usor, ca si cum i s-a fi inmuiat genunchii. Cu ultimele puteri se ridica si dezbracandu-se, pigoale din toate buzunarele hainelor pliculetele cu somnifere.Un ultim efort il depune pentru a-si lua un prosop din dulap ca sa-si faca un duş.

Afara se inserase demult, iar vantul adia usor invartind prin aer cateva frunze vestejite ramase de toamna trecuta. Era destul de racoare, insa avand in vedere ca lasase fereastra inchisa cand a plecat de dimineata, camera lui Naruto se pastrase calduroasa. Totusi, nici nu mai conta daca era noapte sau zi, frig sau cald.Simturile adolescentului erau amortite. Chiar daca nu a avut activitate prea multa in timpul acelei zile, oboseala acumulata de-a lungul celor doua saptamani isi spunea cuvantul.

Silueta trupului sau se vedea iesind acum de la baie.Cu miscari greoaie, imbracat doar in pantalonii de pijama, desface unul dintre plicurile cu capsule narcotice si fara sa mai cantareasca cantitatea acestora, le inghite dintr-o data pe toate. Incepe apoi sa-si usuce alene parul inca ud cu prosopul, pe care mai apoi se indrepta sa-l puna la zvantat in cuier. Intorcandu-se pe jumatate adormit spre pat, cu intentia de a se culca in sfarsit, da peste un tip cu o infatisare cunoscuta.Insa, nu a mai apucat sa-i distinga trasaturile sau sa-l ia la intrebari, pentru ca a lesinat instant in bratele acestuia.

xoxo

Foarte reusșită povestea asta, sincer îți spun. Îmi place cum descrii fiecare trăire, acțiune, nu obosești cu detalii inutile care n-ar avea ce căuta în mod normal într-o astfel de poveste. Niciodată nu l-am prea înghițit pe Naruto, dar începe să-mi pară simpatic acum. Să vedem ce se petrece mai departe. Dacă zici că ai rezolvat problema cu word-ul, înseamnă ce am mai văzut pe aici sunt typo-uri din grabă. Mai lent data viitoare, ca să ne asigurăm că ce citim arată bine
Spor

foarte frumos ficu nam ce zice sunt numai zambet nu vreau ban macar ai facut un fic cu unu din cele 3 anime-uri favorite ale mele si respect asta ...N-am ce zice,continua tot asa

mi-ai dat reply doar ca sa spui ca nu-ti place ideea ( parere pe care nici pe asta n-ai argumentat o) : )) ? si ce legatura au politicienii si vrajitoria cu ficul meu? din cate stiu, pentru dezbateri exista o alta sectiune care, daca nu ma insel are un topic legat de homosexualitate.

scuze pentru spam.

Scuză-mă, era un edit de-al meu aici prin care te rugam să nu începi o polemică inutilă pentru că deja s-a sesizat cineva din administrație, pot să știu de ce l-ai șters?
SuperSchizophrenic

Edit: da?n -am sters nimic. Am dat doar un edit prin care am corectat un cuvant... si inainte sa dau, nu aparuse editul tau. poate l-am sters din neatentie. chiar nu mi-a fost asta intentia

Multumesc frumos. Shizo, eu le am scrise pana la cap 10 deocamdata, acum am inceput sa corectez those annoying typing mistakes. Deci crede-ma, ca practic pe persoana fizica, nu le vad ) dar in fine, sper sa nu mai fie. Sper




Cap V


Cazand in bratele tanarului, care era cam de aceeasi varsta cu el si respirand agale, Naruto era intr-un cu totul alt univers si departe de a avea habar de ce i se intamplase. Expresia cumva nelamurita a intrusului, trăda un inceput de ingrijorare, insa aceasta a fost inlocuita numaidecat de atitudinea violenta. Intensitatea palorii tenului si a nuantei brunete a parului, denota un oarecare constrast care îi inasprea trasaturile.

Deranjat de ipostaza in care se afla, il propteste pe Naruto de un perete pregatindu-se sa-l trezeasca cu un pumn, insa gestul sau a fost dus doar pana la jumatate. Observand niste medicamente pe noptiera si un ambalaj desfacut, in care nu se mai afla nicio pastila, parea ca a inteles in sfarsit cat de reala este starea de convalescenta a baiatului. Purtarea sa agresiva de mai devreme, se transformase intr-un calm neobisnuit de analitic.

Dupa ce îi verifica pulsul, care abia se simtea, formeaza in mana stanga, un ninjutsu al elementului fulger destul de slab, indeajuns cat sa-i stabilizeze bataile inimii. O singura clipa de perturbare a chakrei ar fi fost de ajuns cat sa-i fie fatala celuilalt. In ciuda situatiei imprevizibile in care ajunsese, tanarul shinobi se dovedea a fi destul de sigur pe sine si detasat. Mana sa dreapta, care îi controla pulsul de la artera carotida, îi transmitea suficiente informatii despre puterea pe care trebuia sa o aiba Chidori, ninjutsu-ul sau. Cateva minute mai tarziu, opreste intregul proces, timp in care Naruto intredeschide ochii si incearca sa banguie ceva.
- Sasuke!?…iar?
Brunetul, avand acum o mina crispata, îl loveste cu toata puterea in stomac si apucandu-l de par, il taraste fara mila pana la closet, de parca i-ar fi dat o pedeapsa bine meritata. Ca si cum ii facea placere intregul scenariu, blondul mormai ceva, schizand usor un zambet.
De la un timp esti atat autentic! Chiar tind sa cred ca esti real !
- Vomita!

Interlocutorul arata de parca, inca analiza fraza destul de academic formulata si fara a mai avea mult timp la dispozitie pentru asta, se trezeste cu un alt pumn care l-a adus, exact in stadiul in care isi dorise celalalt. Lasandu-l singur, Sasuke se indrepta spre dormitor si asezandu-se pe marginea patului, arunca o privire asupra medicamentelor pe care le-a gasit mai devreme. Din cunostiintele pe care le avea de la Orochimaru si dupa mirosul intepator, erau somnifere puternice pe baza de extract de valeriana, care luate in dozaj mare, provocau reactii adverse foarte grave.

In acest timp, Naruto se mai dezmetici putin si ridicandu-se in mai multe incercari, se intoarse in camera sa. Aflat in dreptul usii, isi freca ochii de mai multe ori cand il zari pe Sasuke, asigurandu-se ca nu halucineaza. Pasind in reluare pana la el, se aseaza in genunchi in fata sa si il priveste confuz.

Centrul in jurul caruia gravitau toate gandurile si framantarile sale se afla acum, chiar la mai putin de un metru de el si, desi isi dorise tot acest timp reintalnirea aceasta, nu se simtea pregatit sa-i faca fata. Isi duse cu retinere mana catre chipul tanarului si palpandu-l, o retrage numaidecat printr-un gest de respingere. Sasuke îi urmarea miscarile fara sa aiba nici cea mai mica reactie, intrigandu-l astfel si determinandu-l sa rosteasca in sfarsit niste cuvinte.

- Esti chiar tu? si noaptea trecuta ai fost tot tu?
- Da! raspunse acesta oftand si dand ochii peste cap.
- Nu te cred! Cred ca esti altcineva si folosesti un ninjutsu de transformare! Nu te cred! Va trebui sa te intreb ceva ce doar eu si Sasuke stim!
- Ce anume? rosti deja plictisit si dezgustat celalalt.
- De cate ori ne-am sarutat?
Sasuke il ucise deja din priviri dar gandindu-se ca asa o sa se incheie intreg circul, se decide sa-i raspunda cu un accent grav. In plus, il linistea ideea ca doar ei doi stiau despre asta, chiar daca respectivele intamplari au fost neintentionate si puerile.
- De doua ori!
Raspunsul sau a fost precedat de o liniste apasatoare. Niciunul nu mai spunea nimic. Probabil expresiile chipurilor lor spuneau suficient de mult, cat sa continue dialogul. Chiar si asa, Naruto reia conversatia cu un glas tremurand.
- Ce faci aici?
- M-am intors!

Ochii albastri ai blondului ramasera inca fixati pe chipul brunetului, dilatandu-si la maxim pupilele. Stand inca jos si avand mainile pe langa el, corpul sau arata inert, ca un obiect de mobilier. Invartind intre degete, unul din ambalajele cu medicamente, Sasuke îl arunca in sictir, sfidandu-l pe posesor din priviri.

- Interesant mod de a-ti respecta asa-zisa cale ninja! Presupun ca ti-a ajuns! Sparse tacerea in cele din urma. Se pregatea sa mai spuna ceva, probabil inca o mustrare amestecata cu sarcasm, insa vorbele sale de mai devreme, se dovedeau ca nu i–au fost indiferente deloc celuilalt. Naruto se napusteste asupra lui si apucandu-l violent de haine il tranteste pe pat si incepe sa zbiere.
- Nu pot dormi! Nu pot dormi din vina unui idiot ceva mai mare ca mine, care si-a parasit prietenii, care il iubeau, pentru razbunare!
- Si ce legatura ai cu asta? De ce nu vorbesti in numele tau? Îi raspunse persiflant tanarul, care desi ar fi putut sa riposteze, îi face o placere morbida doar stand acolo pentru a-si vedea prietenul la un pas de colaps psihic.

- Pentru ca pe tine oricum nu te intereseaza daca si cat imi pasa de tine! M-am antrenat continuu de cand ai plecat, doar ca sa pot deveni indeajuns de puternic, sa te aduc inapoi, si acum vi aici, spunandu-mi ca te-ai intors pe acelasi ton arogant, pe care mi-ai vorbit ultima oara! Esti mult prea nenorocit, Sasuke! Atat de nenorocit, incat in loc sa ma faci sa ma bucur ca esti aici, ma faci sa te urasc cu toata fiinta! Fermitatea cu care sustinuse confesiunea, parca nu-i era deloc caracteristica si fiind complet absorbit de discurs, nu acorda importanta faptului ca se afla deasupra tanarului, pe jumatate dezbracat si cam la un centimetru distanta de chipul lui.

- Daca stiam ca te indispune atat de mult aparitia mea, nu mai veneam, dar cum spuneai ca sunt important pentru tine, m-am gandit sa fi primul care afla. Oricum, ar trebui sa-mi multumesti ca am venit! Te-am gasit aproape mort!

Ascultandu-l, Naruto isi desclesta mainile si slabi stransoarea, asezandu-si capul pe pieptul sau. Incepu sa suspine si nu din cauza ca il afectau cuvintele pe care le auzise, ci deoarece cu o seara in urma, isi aminti ca ar fi dat absolut orice sa mai poata vorbi o singura data cu vechiul sau prieten, asa cum il stia el. Si tocmai asta i se intamplase.

- Iarta-ma! îngana, de parca uitase toata conversatia mai de dinainte, in care il apostrofa pe Sasuke, asteptand sa auda probabil acelasi cuvant. Acesta insa, se manifesta dezinteresat si îl imbranci de pe el ca pe un obiect devenit neinteresant acum.
- Ajunge ! Îi raspunse dand sa plece. Blondul se ridica simultan si ratoindu-se in stilul caracteristic il apuca de umar, privindu-l insistent in ochi.
- Unde o sa mergi? Casa ta a fost distrusa din cauza atacurilor celor din Akatsuki! S-au intamplat foarte multe de cand ai plecat! Akatsuki au incercat de nenumarate ori sa ma captureze pentru a pune mana pe…
- Kyuubi! Stiu, dar mai am ceva de facut! Vei lua intalnirea asta ca pe ceva, de care stim doar noi!
- Ce sti tu despre Kyuubi? Vrei sa spui ca ai trecut pe aici, doar pentru mine? Nu e genul tau si mai bine mi-ai spune adevaratul motiv! Doar n-ai venit, numai ca sa ma enervezi !
- Sincer, da! Îi raspunde prompt. Naruto se pregati sa se revolte, insa vederea îi era tot mai incetosata. Adanc infiripat in subconstientul sau, sharinganul lui Sasuke îl aduse, pentru a doua oara, intr-o puternica transa care îl trecuse instant, in starea de somn cea mai profunda.


xoxo

Dacă am scăpat vreo greșeală de scriere, e pentru că m-a absorbit prea tare capitolul și l-am citit fără să-mi dau seama când. Superb. Narațiune, dialog, redactare, tot. Sunt foarte încântat că ai acordat mai mare atenție la cum îți corectezi capitolele și arăți progrese așa mari la typo-uri. Nu te bate gândul să treci la diacritice? E următorul nivel după corectarea typo-urilor

Schizo, chiar am incercat sa scriu cu diactrici. Ma gandeam ca daca selectez literele respective, le pot schimba cu alta, insa nu a mers. Sau nu stiu eu. Apoi incepusem sa rescriu propriu-zis de la capitolul asta totul cu diactrici, dar momentan am renuntat...e foarte mult. Poate incerc de la urmatorul. Deocamdata stai sa ma obisnuiesc cu typo-urile : )). multumsc mult ca dai pe aici.


CapVI





Prabusindu-se, Sasuke il cuprinde in brate si il tranteste cu dezgust pe de-a latul patului, dupa care se deplaseaza catre iesire. Imobilul in care locuia blondul era destul de vechi si neintretinut, insa nu s-ar fi asteptat sa gaseasca doua nopti la rand usa de la apartament descuiata. Se gandea ca probabil, tanarul ori are probleme cu administratorul, ori a avut vreodata o zi proasta si s-a razbunat pe usa. Totusi, nu a luat in considere si ipoteza ca acesta ar fi putut uita sa o incuie. Asa se face, ca tocmai in momentul in care apasa pe clanta, constata cu stupoare, la o observare mai atenta, ca aceasta este functionabila si ca pe masuta laturalnica se aflau cheile. Incordarea ivita acum pe chipul sau trada o usoara urma de intrigare, insa aceasta se dizolva la fel de repede precum parasi cladirea.

In tot acest timp, Neji si echipa sa cercetau necontenit zonele in care era posibil sa gaseasca vreun indiciu despre zvon. Traseul marcat de pe harta, era aproape in intregime verificat si nici urma de Orochimaru. Totusi, le mai ramansesera un singur areal de controlat si asta le dadu tinerilor shinobi, un ultim gram de motivatie si speranta.
De parca nu i-ar fi fost de ajuns actuala situatie in care se afla, gandurile lui Sai se indreptau simultan si la motivul pentru care Naruto nu dadea niciun semn. Era constient de faptul ca insultele sale il deranjase suficient de mult cat sa fie suparat, insa nu indeajuns de mult cat sa-i justifice absenta. Ii era atipic. Stia ce importanta are pentru el, orice amanunt cu privire la Sasuke si de aceea a considerat ca face un lucru bun, daca îi aduce la cunostiinta detaliile despre misiunea secreta. Faptul ca s-ar fi putut inca sa nu citeasca pergamentul, era un scenariu la care prefera sa nu se gandeasca. Pregatise inca de cand au ajuns la primul reper, niste ajutoare din cerneala pe care le lasase mai in urma, cu scopul de a-l insoti si acoperi, in caz ca apare, dar se pare ca se deranjase degeaba. Insa deodata, framantarile sale au fost intrerupte.

Cam la vreo cincizeci de metri in dreptul sau zareste dupa o prapastie de dimensiuni reduse, in apropierea unei stanci, o persoana imbracata in niste vesminte negre care o acopereau intru-totul. Nu-i veni alta idee decat sa le trimita cateun pergament de cerneala celorlalti doi colegi, pentru a-i aduce cat de repede posibil in locul respectiv. O data ajunsi, avand la dispozitie byakuugan-ul lui Neji, descoperira ca in interiorul stancii uriase, se mai aflau si alte persoane cu cheakre destul de impresionante. Daca intr-adevar era una din ascunzatorile lui Orochimaru, insemna ca celelalte cheakre erau ale posibilelor sale experimente si ca ar fi fost periculos si necugetat sa inainteze spionajul in locul acela. Fara alte pregetari, Neji le ordona camarazilor sa se intoarca in sat si sa raporteze totul celui de-al cincilea Hokage, timp in care el va ramane sa supravegheze ascunzatoarea, in cazul in care apar si alte evenimente.
Deja aflandu-se in drumul spre sat, Sai observa ca ninjuts-ul sau a fost descoperit si isi anunta colega. - Cred ca avem companie! Ar trebui sa nu mai inaintam, Sakura!
- Oare i s-a intamplat ceva lui Neji? raspunse vizibil ingrijorata si conformandu-se indemnului.
- Posibilul nosru inamic se indreapta spre noi exact din directia in care mergem. Mai bine ne ascundem si confirmam la urma. Deja si el este informat de prezenta noastra, cata vreme mi-a doborat creaturile din cerneala!

Cei doi au asteptat o buna vreme aparitia misterioasa insa, aceasta intarzia sa apara. Cum nu aveau timp de pierdut, pentru ca era deja aproape de rasaritul soarelui si trebuiau sa transmita mesajul autoritatilor Konohai, cat de repede posibil, au pornit din nou la drum. Putea fi un fugar sau calator. Daca era Naruto, stia ce are de facut in momentul cand ar fi gasit urmele ninjutsului lui Sai. Deja jutsul atrase atentia si nu mai puteau fi utilizat. Se aflau intr-o misiune secreta si daca au putut renunta la posibilitatea de a trimite mesaje folosindu-se de acesta, din motive de securitate, ar fi devenit chiar pardoxal sa mai implice insotitoarele la intoarcerea spre casa.


Tresarind spasmotic, la distanta milimetrica de marginea abrupta a patului, Naruto recupa evident si din plin noptile pierdute printre suspine si monologuri interioare. Sasuke devenise mai mult decat una dintre ingrijorarile si nemultumirile sale sufletesti. Faptul ca il stia departe, trecuse demult pragul unei nelinisti si se transformase intr-o obsesie. Jurnalul pe care il tinea inca de acum un an, intr-unul dintre sertarele noptierei, nu era decat o oglindire a suferintelor si a dorintelor sale. Desi oricine ar fi zis, ca are un temperament sagvinic si extrovertit ascundea totusi niste ganduri pe care nu s-i le materializase decat prin confesiunile aflate in jurnal.

Amandoi se confruntasera cu unul dintre aspectele cele mai crude ale realitatii: singurataea. Cu toate ca nu obisnuiau sa-si destanuie unul altuia trairile anterioare, legatura dintre ei era incontestabila. Prezenta prietenului sau ii marcase intr-un mod categoric existenta, pentru ca adesea in cazul lor, termenul de prieten se confunda cu cel de concurent. Astfel, evolutia ca si ninja a celor doi era stimulata si intretinuta chiar de relatia dintre ei, iar faptul ca Sasuke nu-i resimtea lipsea asa cum i se intampla lui, il intriga cel mai mult.
Apetitul pentru viata ii era compromis si asta se observa cel mai bine din dezinteresul fata de Sakura, colega sa. Fara sa-si dea seama, presupusele sentimente de empatie si afectivitate, pe care i le purta de cand echipa 7 se formase, se stinsesera si manifesta o totala indiferenta in prezent, fata de ea. Ba chiar dezvoltase un oarecare dezgust vizavi de tentativele fetei de boceala, oridecateori venea vorba de colegul disparut. Cu toate ca inca de cand erau mici, tanara avea o pasiune pentru Sasuke, care posibil capatase amploare o data cu instalarea distantei si a dorului implicit, nu contribuise niciodata la nimic important in scopul de-al aduce inapoi. Pentru Naruto, devenise doar un spectator fidel al unei scenete de teatru. Sufereau la unison, insa cel care juca in piesa era intotdeauna el. Nu-i punea la indoiala dragostea, dar in loc ca aceste simtaminte sa o mobilizeze, o paralizau. Din aceasta cauza se distantase de ea si se ferea sa mai caute consolare in bratele ei. In plus, se mai intampla ceva important in zbuciumul sau interior: dorul ii trezise anumite amitiri, petrecute impreuna cu Sasuke, carora le atribuia in prezent niste senzatii intarziate, cu totul diferite. Nu avusese indeajuns de mult timp sa le exploateze pana sa plece, deoarece atentia îi era fixata pe competitia dintre ei. Acum insa, la o reevaluare mai atenta, sentimentele sale reale isi faceau loc pentru a iesi la lumina. Aroganta, chiar si misterul pe care îl manifesta brunetul, îl determinau mai mult decat sa-l enerveze. Isi dadea acum seama, ca de fapt îi trezeau un interes cu tente de fascinatie, iar faptul ca acesta putea fi singurul numitor comun al lui si al Sakurei, il irita mai mult decat bocetele fetei.

Naruto avea obiceiul sa-si inceapa diminetile imbratisand podeaua. In timp ce bolborosea niste propozitii neterminate, se invartea prin pat intr-un stil care lasa impresia ca este treaz. Agitandu-se si evitand pana atunci, intr-un mod bizar sa cada, se trezeste auzind un zgomot violent, fix pe pardosala de care cu siguranta i se facuse dor. O buha supraponderala se izbise frontal de fereastra sa, iar acum se prelingea pe geam ca un fulg de nea urias. Urmarindu-i reprezentatia macabra isi trage sufletul si apoi isi fixeaza privirea pe un punct imaginar, meditand numai el stie la ce. Intamplarea de peste noapte devenise in sfarsit verosimila si pentru el, totusi incepuse sa caute prin incapere niste dovezi sugestive. Exact in fata sa, observa ambalajele cu narcotice pe care le aruncase Sasuke. Ofta adanc si cu miscari bruste incepu sa-si caute de zor, jurnalul pe care il tinea in sertar. Dupa ce da de el, il imbratiseaza rasufland usurat. Numai gandul ca Sasuke l-ar fi putut atinge, ii facea inima sa bata intr-un ritm haotic. Il pune la loc si se indrepta catre baie, unde ramase timp de un sfert de ora. Mintea ii abunda de un milion de ganduri. Si-ar fi dorit sa de-a de veste si celorlalti aparitia lui Sasuke, insa isi aminti ca ii zisese sa ramana intre ei, intrevederea lor. Cunoscandu-l, avea un motiv anume pentru care a spus asta, chiar daca rugamintea sa suna mai mult a ordin. La el orice rugaminte se transforma in comanda. Aflandu-se in pragul usii, doar intr-o pereche de pantaloni si un prosop atarnat la gat, zareste langa o borseta plina cu echipament ninja, un pergament care ii trezea o amintire mai putin placuta. Cu o expresie nehotarata, se apuca in cele din urma sa-l despatureasca si sa-l citeasca.
- Misiune….secret….ascunzatoare…..OROCHIMARU…..
Imbracandu-se din cinci miscari, era pe cale sa iasa afara cu gandul de a ii ajunge din urma pe colegii sai, insa isi reaminti doua detalii importante: citise in pergament ca nu trebuia sa intarzie mai mult de sase ore, in plus ei nu stiau despre Sasuke, iar pe el nu-l interesa misiunea cata vreme prietenul sau era aici. Totusi, <aici> era un termen greu de definit, asa ca singurul loc in care il putea gasi in situatia de fata, era mormantul familiei sale.



Inca nu se luminase si inainta cu neincredere atunci cand ajunse in cimitir. Cunostea unde se afla respectiva piatra funerara, fiindca mergea destul de des pentru a le aduce flori parintilor lui Sasuke, insa vizitele sale aveau loc ziua. Nu noaptea, cand fiesice fosnes sau zgomot ii devenea dubios.
Sasuke statea pe iarba, cu unul dintre genunchi indoit si rezemat de piatra din granit. Respirand intermitent si tinandu-si capul aplecat, isi duse mana stanga la frunte, lasand cateva suvite sa-i mascheze expresia trista.
- Aici stai de cand ai plecat?
- Dispari! Nu e treaba ta! Nu te mai purta ca si cand ti-ar pasa de mine! ii raspunse rastit.
- Ce te-a apucat?Nu vreau sa ma cert cu tine aici! Gandeste-te de doua ori inainte sa spui ceva!
- E valabil si pentru tine…Nu am stat aici de atunci, daca asta te framanta! Am avut ceva timp sa verific si imprejurimile. Nu trebuia cumva, sa iei si tu parte la misiunea colegilor tai? Sau pentru tine, nu asta inseamna a-ti pasa de cineva?
Naruto il privi furios si se duse mai aproape de el.
- Eu nu am fost trimis in acea misiune! Abia azi am citit pergamentul pe care mi l-a lasat Sai, asa ca inceteaza sa te mai comporti copilareste! Am facut multe ale lucruri pentru tine, lucruri pe care esti prea prost sa le vezi sau sa le iei in considerare si pe care o sa le fac in continuare! Sasuke s-ar fi repezit sa-i dea un pumn, insa deja se lumina de ziua si se ferea sa-si afisese infatisarea sifonata.Ultima sa lupta lasase amprente evidente pe trupul si chipul sau, pe care pana atunci avusese grija sa le musamalizeze. In timpul cat putea sa se revolte, cantarise in gand afirmatile blondului, cu care parea sa fie partial de acord si dupa o tacere de durata, ingana niste propozitii greu inteligibile.
- N-am mai trecut…demult…prin acest loc! Crinii sunt cu siguranta adusi…de altcineva!
- Ai dreptate! Parintii tai sunt singurii cu care ma inteleg in ultima vreme! Ii raspunse cu un accent vesel si zambind larg interlocutorul sau.
- De ce vi aici? Nici macar nu ii cunosti! Spuse pe un ton amenintator si ucigandu-l din priviri.
- Ii cunosc suficient cat sa stiu ca au crescut una dintre cele mai importante persoane din viata mea ! Te simti bine ? arati foarte palid! Mai bine ai merge cu mine acasa, oricum vroiam sa discut cu tine! In plus, parca nu vroiai sa te vada cineva! Adauga tanarul intinzandu-i mana ca sa-l ridice. Sasuke se conforma ca un copil rasfatat, avand grija ca privirile lor sa nu se intalneasca cand se sprijini de mana baiatului; oricum si el avea ceva sa-i spuna...


xoxo

Pot să spun că am avut timp să citesc doar primul capitol şi deja ştiu ce am de făcut când prind ceva mai mult timp liber. Este clar. Linkul ăsta merge la bookmarks. Foarte bine realizat şi chiar nu am reuşit să conştientizez prezenţa acelor greşeli de care se tot discută. O fi din cauză că eram prea ocupat cu problemele băiatului în tricou negru şi pantaloni de pijama

Cu o mare întârziere, am ajuns şi pe aici şi chiar mă bucur că am făcut-o.
La fel ca şi Schizo, nici eu nu sunt mare fan Naruto, dar povestea ta m-a încântat foarte mult. Naraţiunea , modul în care descrii, precum şi dialogurile sunt foarte bine puse la punct.
Pe lăngă asta se vede că ţi-ai dat toată silinţa să faci capitolele din ce în ce mai bune.
Acum...despre ultimul capitol, nu pot spune că nu am găsit nici o greşeală, dar am şi stat să citesc tot topicul, deci se poate să fi ratat eu.
Oricum, faci o treabă excelentă şi abia aştept să văd cum evoluezi cu povestea

Da, lung și mult. Dar nu mi-a luat mult să îl citesc, pentru că fic-ul ăsta al tău curge foarte ușor. E cursiv, e logic, e linear, îmbini corect tot ce trebuie, lași suspansul unde și când trebuie. Nici typo-uri nu am mai găsit. Nici nu mai are sens să îți las comment-uri, atâta vreme cât scrii atât de bine. Treci pe diacritice și chiar mi-ai închis gura

Iulius - multumesc si sper ca iti vor placea si celellate capitole.
Harlequin - thank u too. ma bucur ca iti place, o sa ma straduiesc sa imbunatatesc povestea cat am sa pot. Nu ma asteptam sincer sa placa, in principiu pentru ca abordeaza un subiect mai ciudatel, but I'm glad u guys like it. It makes me happy.
SuperSchizophrenic - mersi, nu vreau sa-ti inchid gura : )). uite capitolul acesta am facut un experiment si l-am transcris cu diactrice : D



Cap VII


Dormitorul lui Naruto se afla într-o dezordine greu de descris. Şifonierul, unde în mod normal ar fi trebuit să se afle hainele, avea sertarele larg deschise şi era aproape gol. În schimb, un morman de îmbrăcăminte atârna pe un scaun din lemn, pe care tânărul nu apucase încă să o împăturească, de când o adunase dupa sârma.
Agonizând în aşteptarea celor doi de a se-ntoarce acasă, soarele începuse să radieze furios, deasupra chipurilor sculptate în stâncă a celor cinci Hokage. Priveliştea de la fereastră, cuprindea întreg acest spectacol de fascicule strălucitoare, care inundă numaidecât incaperea.

- Ia un loc pe pat si ignoră-mi dezordinea! se scuză Naruto râmânând cu spatele lipit de uşă, ca un fel de măsură de precauţie, în caz că Sasuke, ar fi încercat să plece.
- Vorbeşte!
- În primul rând, cum ai trecut de bariera protectoare de chakra a satului ? Tu nu mai eşti considerat drept locuitor al Konohăi. Singurii care cunosc codurile de acces, sunt cei din ANBU.
- Şi singurii care le pot afla, sunt ochii de Sharingan. Naruto înghiţi in sec, în vreme ce brunetul privea dincolo de conştientul său. Cu un accent nesigur, acesta reluă şirul interogatoriului care, ştia după acum, că avea să-i pună celuilalt nervii la încercare.
- Cum a rămas cu răzbun...
- Itachi e mort. L-am omorât ! Şi m-am folosit de ocazia asta, ca să înscenez cu ajutorul genjutsului meu, sfârşitul lui Orochimaru şi să te ghidez la el.
- De ce ai face asta? întrebă Naruto oripilat.
- Ştiam că nu ve-i rezista tentaţiei de a confirma zvonurile. Ţi-am dat şi ţie ocazia, să te confrunţi cu răzbunarea.
- Ai înnebunit de tot! De ce tot nu scapi de chestia asta? Ţi-ai răzbunat familia…
- Şi crezi că asta mi-a şters trecutul ? Te înşeli…răspunse tăios Sasuke, aproape isterizând. Blondul se aşează jos, rezemându-se de uşă şi incepe sa îngâne ceva, încercând din răsputeri să mai amâne startul şiroiului de lacrimi.
- Aş face orice să-ţi alin suferinţa! Dacă aş şti că viaţa mea valorează fericirea ta, n-aş ezita niciun moment să o dau!
- Tu n-ai putea niciodata întelege ce simt! Tu ai fost singur de la bun inceput! Hai Naruto, unde iţi este entuziasmul cu care m-ai obişnuit ? Unde iţi sunt cuvintele moralizatoare? Cum se face că astea n-au nicio influenţă asupra mea?
- Dacă din răzbunare n-ai avut niciun beneficiu, atunci de ce continui ? intrebă printre suspine tânărul.
- Nu continui! De asta l-am lăsat pe Orochimaru, să-l pedepseşti cu mâinile tale. În schimb, dacă tot zici că ai face orice, m-am gândit să ader convingerilor tale. Presupun că n-o să fiu o povară prea mare. Întotdeauna eşti convins că reuşeşti, aşa că te provoc să reuşeşti şi în privinţa mea! Cu siguranţă, înţeleptul Naruto ştie ce am de făcut ca să înving ura din mine ! răspunse interlocutorul sau, ironic.
Lacrimile blondului nu mai conteneau să curgă. Numai că, suspinele sale acompaniate de tremur nu păreau să îi trezească vreo reacţie celuilalt. Îmbrăţişându-şi genunchii, încearcă să nu-şi iasă din fire şi să continue conversaţia.
- Daca aş fi ştiut cum, te-aş fi ajutat! Până şi dacă aş şti, că să agonizez in halul ăsta in faţa ta, te face să te simţi mai bine, aş suporta! Dar nu suport să te ştiu departe! Torturează-mă cât vrei, dar nu mai pleca! Rămâi…cu mine! Sprijinindu-şi capul în mâna stângă, Sasuke îl asculta, urmărind cu o satisfacţie macabră discursul, care momentan se întrerupse. Prinzând uşor uşor curanj, Naruto îşi şterge lacrimile, timp în care îşi redobândi optimismul, suficient cât să afişeze în colţul gurii un început de zâmbet.
Foarte bine! Dacă aşa vrei, aşa va fi! Dacă vrei să fi ca mine, va trebui să faci ce spun eu!
- Nu te aştepta să-ţi slujesc ţie! Nu mă aflu aici pentru asta! Şi să nu crezi că dacă o să mă enervezi, o să şi accept O să te ucid fără ezitări!
- N-o să se întâmple asta! Crede-mă! zise zâmbind, în timp ce se îndreptă către celalalt. Sasuke, trebuie să mă întâlnesc cu Jiraya-sensei ! Nu o să întârzi mult! Antrenamentele mele se termină mai devreme azi ! Tu rămâi aici, fă-ţi duş şi odihneşte-te! Dacă iţi este foame am ramen în frigider, dar presupun că ţie nu-ţi place…ah, mai am şi nişte legume, peşte…oricum o să mai cumpăr altele la întoarcere…şi poţi purta hainele mele, dacă vrei să te schimbi în ceva mai lejer... iţi alegi tu, sunt toate pe scaunul acela…
- Deja mă enervezi! Il întrerupse din senin cu un ton grav.
- Bine, am plecat! Aa…iţi las ţie cheia, nu uita să încui !
- Tu vorbeşti, idiotule? Îmi vine să-ţi crăp capul ăla! Ai dormit doua nopţi la rând şi cine ştie câte altele, cu uşa descuiata! răspunse răstit şi încordându-şi pumnii. Cu siguranţă blondul îi provoca răbdarea, însă se resemnă şi se întinse pe pat, aşezându-şi palmele pe tâmple.
- Serios? nu mi-am dat seama! Chiar mă întrebam cum ai intrat în casa…
- Dispari, pana nu ma răzgândesc!

***

Naruto venise într-un suflet la locul în care îşi desfăşura de obicei antrenamentele, unde profesorul sau îl aştepta cam de o jumătate de oră.
- Ero-senin…
- Unde umbli, Naruto? Îl mustră în stilul caracteristic.
- Mi-a fost cam rău….răspunse dând semne de agitaţie.
- Eu si Gerotora nu ne jucăm aici! Data trecută ai spus că eşti interesat in controlul chakrei lui Kyuubi aşa că, astăzi vei face primul pas!
- Abia aşteptam să aud asta! Presupun că ţi-ai dat seama că manipulez destul de bine chakra vântului şi modul Eremit. Înseamnă că aş putea să stăpânesc la fel de bine chakra lui nouă cozi. Dar, ce face Gerotora aici? Cumva, o pot momi pe Kyuubi cu broaşte?
Entuziasmul băiatului era greu de stăpânit şi în acelaşi timp oripilant, încât oricine ar fi fost prea şocat, ca să intervină în starea sa de euforie. Totuşi, administrându-i o castană, Jiraya îl aduse în cele din urma la realitate.
- Akatsuki sunt pe urmele tale! Pregătit sau nu, trebuie să te foloseşti de toate mijloacele pentru a dobândi putere şi a te apăra! În plus, asta iţi va folosi să-l aduci înapoi pe Sasuke...şi încă ceva, KYUUBI NU MĂNÂNCĂ BROAŞTE! Antrenamentul tău de astăzi se rezumă la a-l înghiţi pe Gerotora…
- Adică să înghit o broasca? RÂIOASĂ ŞI SCÂRBOASĂ?
- Cheia sigiliului de pe abdomenul tău se află la mine! Aşa că ai grijă cum vorbeşti, dobitocule!

Naruto se chinuise jumătate din zi să ducă la bun sfârşit antrenamentul. Întreg procesul se derulase ca un circ, căruia îi lipseau doar spectatorii. Cum mintea sa era ocupată cu alte lucruri, nu se putea concentra suficient. Se aştepta că nu-şi va mai găsi prietenul acasă şi îşi formase deja nişte idei despre unde ar putea da de el. Totuşi, s-a decis mai întai să-şi verifice locuinţa, nu înainte de a trece prin piaţă pentru cumpărături. Cum Sasuke arăta slabit, se gândea că probabil profitase de ocazie ca să se odihneasca. Oarecum, făcuse o greşeală că îi pusese cheia la dispoziţie, însă cu sau fără cheie, el tot ar fi plecat dacă vroia să plece, pentru că întotdeauna făcea ce vroia.

Sperând că va gasi uşa încuiata, blondul apăsă pe clanţă atât de încet, încât parcă se pregătea să dea o spargere propriului apartament. Nu a apucat să zăbovească prea mult, căci aude cheile zăngănind de partea cealalta. Observând dispersia unei clone jutsu, se strecură nerăbdător în bucătărie, de unde se auzeau diverse zgomote şi spre marea lui mirare, asistă la o posibilă fantezie de a sa. Sasuke învârtea de zor într-o tigaie nişte zarzavaturi şi somon, în timp ce potrivea căldura cuptorului, unde încălzea o porţie mare de ramen. Imediat, sacoşele cu alimente din mâinile blondului se vărsară pe jos, timp în care acesta se puse pe un râs gălăgios şi isteric. S-ar fi aşteptat să-l găseasca în orice altă ipostază sau chiar să nu-l găsească deloc.
Manevrând nevrotic un tacâm care îi era la îndemână, Sasuke ţinti milmetric părul blond al celuilalt, cu lama cuţitului găsit.
- Dacă mai aud un sunet de la tine, data viitoare nu mai ratez!
Tânărul se conformă rapid şi strânse numaidecât pungile cu paste, cartofii si roşiile care se aflau pe jos, fără să-şi dea seama că în tot acest timp, privirile sale îl urmăreau de fapt pe Sasuke. Îmbrăcat într-un tricou negru cu mâneci scurte, pe care era desenată emblema Konohăi şi purtând o pereche de pantaloni de aceeaşi culoare, brunetul era complet absorbit de activitatea sa şi nu mai acordă importanţă privirilor insistente şi curioase ale băiatului..
- Mă bucur că te-ai schimbat în tricoul meu! Nu-mi plăcea să te văd purtând hainele ciudatului ăluia de Orochimaru! Nici nu-ţi stăteau bine! Spuse Naruto dând să meargă în dormitor, fix cât să evite o altă tentativă de omucidere a brunetului.
Când, însa deschise uşa de la dormitor, avuse parte de încă o altă surpriză. Camera sa, pe care o lăsase într-o stare dezolantă, arăta acum cu totul altfel. Hainele erau aranjate în dulap, borseta cu unelte era în cuier, patul era făcut cu meticulozitate şi slavă cerului, printr-un noroc chior, sertarul în care îşi ţinea jurnalul, la fel de dezordonat. Hotărât să mai scrie încă o pagină din acesta, băiatul se întinse pe pat şi începu să-şi noteze ceva.
- Cina e gata, fraiere! Ce naiba scri acolo?
- Pentru...Ka-Kakashi-sensei, scriam! Este...scriu....ceva ce ma pus el! răspunse bâlbâindu-se.



xoxo

Nu te-ai descurcat deloc rău cu diacriticile, să știi. Felicitări și, din punctul meu de vedere, continuă să faci asta Acum, capitolul ăsta a avur descrierile un pic exagerate, mă refer la exprimare și figurile de stil folosite, dar cu un pic de exercițiu și finețe se poate rezolva. Trebuie tot timpul să te asiguri că descrierea e în ton cu tema poveștii tale Spor

multumesc. Daca ai putea sa si exemplifici, mi-ar fi de ajutor. Asa nu-mi dau seama la ce anume te-ai referit...si asa imi va fi mai usor sa corectez. E cam dificil sa intuiesc exact unde anume bati
xoxo

Uite, prima chestie care mi-a sărit în ochi atunci când am lăsat comment-ul a fost a doua linie de dialog. Exprimări de genul ”astrul zilei” sau ”inundă fiecare colțișor al camerei” bat mai mult înspre poezie sau o poveste mai romantică, în timp ce a ta e... well, mai degrabă acțiune. Aceeași treabă mai jos, cu ”lichid sărat”, sau altă expimare dubioasă, un pic trasă de păr. Chiar dacă e încărcată de sentiment, ele se lasă citite prin caracterele personajelor, nu prin descriere directă (nu atât de mult). Nu știu exact cum să exprim impresia lăsată, pur și simplu mi se pare că în anumite momente ai lăsat impresia de descriere de poezie, ceea ce nu-și prea are locul într-un fic de acțiune. Nu atât ”nu-și are locul”, cât... e awkward. Sper că ai înțeles ce voiam să zic, dacă nu, let me know, să încerc să reformulez. After all, m-am trezit acum jumătate de oră )

yup, asa e, suna ciudat...nu stiu ce a fost in capul meu : )) desi am recitat de multe ori, acum mi-au sarit si mie in evidenta greselile astea. O sa ma gandesc la niste reformulari si voi da un edit, sper, curand . thanks!

xoxo

Băi..nu ştiu ce să zic, ar putea fi o poveste de dragoste, cine ştie? (mereu am crezut că cei doi au o latură bi, mai latentă)
Cât despre ce a făcut Sasuke, să îi fie ruşine, dezordine unui bărbat este ordinea unui bărbat.
Acum de unde ştie Naruto unde îi sunt lucrurile?
Totuşi, povestea a evoluat bine şi lupta cu diacriticele îmi pare câştigată.
Mult succes şi astept noul capitol