Iubirea

Văd , dar ce văd?
Nu văd nimic , mă pierd
Cred , dar ce cred?
Nu cred nimic , totul e putred..
Totul e veșted , nu văd pic de viață
Și parcă și eu unul , mă simt lipsit de vlagă
Palid, sufocat într-un loc strâns și umed
Neajutorat precum un mic copil , atât de fraged
Rânced , trist , dar tot odata amuțit , nu pot scoate nici un scâncet
Am orbit , sau am adormit deșii totul pare atât de real
Ireal , mă scufund intr-o groapă cu șerpi , sunt speriat
Ceva mă privește , dar nu e om , un animal , cu sânge rece , ochi de jar
Tremur , ceva-i greșit , nu sunt normal
Ma simt atât de singur , murmur, ce banal
Ca o insectă , călcat in picioare
Fară nici un Dumnezeu ca sectă
Aruncat la coș precum o piesă defectă
Incep sa strig , delirez , trebuie să mă eliberez , aberez
Nu a fost nici un vis , persoană sau obiect
Ai fost tu...
De-abia acum realizez , și era atât de simplu...
Cu toții te cunoastem , dar nu putem să te vedem
Iar tu ne-ndemni să vrem să te avem
Și suferim , și plângem când nu mai ești prin preajmă
Ne bucurăm și râdem când te avem in viață ,
Și ne omori atât de rece , căci totodată , ești o hoață...
Ești tu , iubirea
Atât de caldă și duioasă ,
Atât de bună și frumoasă ,
Dar totu-i un tertip , suferința-ncepe , cand iți arăti al II-lea chip.