Iubirea este bazata pe vicii

Intro:


Viciile fac dintr-un om ,un pacatos, dar ce ar fi un om fara vicii? Presupun ca acela care nu are vicii ar fi omul perfect. Fara defecte, nimic care sa ii atraga atentia de la ce este menit intradevarat sa faca. Astfel marea intrebare a fost pusa.
Omul se afla pe Pamant de mii de ani, dar nimeni nu stie pentru ce a venit, unii se scufunda in doctrine, altii cred ca omul este materie si ceea ce face poate fi aflat numai de stiinta. Multi sunt aceia care cred ca viata este un test, iar singura cale de a iesii din acest test este sinuciderea. Ciudati? Poate. Viata este un gol care trebuie umplut. Asta face omul, isi "umple" viata, fiecare intr-un mod cat mai diferit. Fanatici religiosi,oameni de afaceri, politicieni. Toti au gasit un scop, fiecare om are probabil un scop, dar fiecare om poate fi denumit si " omul obisnuit". Ceea ce ne aduce la ideea principala :viciile.
Viciile sunt "uneltele" cu care omul obisnuit isi umple viata si cu care incearca sa isi gaseasca scopul in viata. Din pacate aceste unelte sunt folosite in exces si astfel oameni ajung sa fie etichetati: alcoolici, fumatori ,femei usoare, hoti si poate chiar mai rau.

~Capitolul I~
~Inca un pahar si apoi ma culc...~

Imi simt capul greu, incerc sa ma ridic, dar nu pot. Fac o incercare de a imi deschide ochii. Fara succes. Am reusit a doua oara . Tavanul alb se zgaia la mine, iar eu nu suportam textura aia imaculata asa ca am inchis ochii. Cu un efort supra omenesc reusesc sa ma ridic pe marginea patului si deschid iarasi ochii vazand dezordinea din camera. Ma intind dupa cutia de energizant sperand sa mai fie atat cat sa mai iau o dusca. Aveam noroc.
M-am ridicat si de-abia atunci am observat ca dormisem imbracat cu hainele de ieri. Merg impleticindu-ma pana la usa dulapului, pe care o deschid, dupa ce astept sa cada toate hainele pe mine aleg o pereche de blugi si un tricou din ce mai ramasese inauntru si apoi le arunc pe mine.
Speram ca in timp ce infulec ceva sa imi amintesc ce am facut seara trecuta. Mi-am tarat picioarele pana in bucatarie unde o gasesc pe mama impachetand sa plece la serviciu.
-Hey draga, eu trebuie sa plec, ti-am pregatit o omleta. Este in cuptorul cu microunde. Te iubesc! Isi lua geanta si iesi pe usa avand grija sa ma ciufuleasca in timpul asta.Cateodata cred ca ma iubeste prea mult, dar sunt fiul ei totusi.
Scot omleta din microunde, era calda asa ca nu a mai fost nevoie sa o incalzesc, asa ca ma apuc sa mananc. Ideea ca nu stiam ce s-a intamplat noaptea trecuta ma enerva. Tot ce imi aminteam era ca inainte de a ajunge acasa am fost la supermarket si am cumparat ceva. Dupa modul in care arata camera mea presupun ca cele cumparate au constat in o sticla de whiskey si doua energizante. Daca ma cunosc bine, nu trebuia sa beau mai mult de doua guri din sticla aceea pentru a dobandi durerea asta de cap.
Curios este faptul ca eu nu beau nici la petreceri, deci ce m-a apucat? Fata unei persoane mi-a trecut prin cap. Am scapat furculita.
Arunc resturile de mancare si ma grabesc in camera sa imi iau mobilul pentru a-mi verifica mesajele. Era adevarat, ma despartisem de Andreea. Sentimentul acela de regret m-a invadat si capul a inceput sa ma doara si mai tare. Dupa o simpla cautare pe telefon mi-am reamintit si motivul : "Nu esti tu, sunt eu. Doar ca eu nu te mai iubesc". Hmph, ce cliseu. Cel putin putea sa imi spuna asta in fata.
Decid sa fac curatenie in camera, nu imi place dezordinea, dar se pare ca in ultimul timp numai asta se intampla. Dupa ce termin cu aranjatul ma asez in pat, dau drumul la televizor si caut canalul meu favorit, din cate se pare am si eu noroc, se difuzeaza emisiunea mea favorita. Fir-ar, e reluare! Inchid rabla si imi asez capul intr-o pozitie mai confortabila.
Ma simteam bine, durerea de cap imi era alinata de aerul rece ce venea pe geamul larg deschis. Insa momentul de relaxare nu a tinut prea mult pentru ca telefonul a inceput sa sune. Displayul ma anunta daca am sa raspund sau nu asa ca ma uit. Cristi...
-Zi!
-Hey, cum te simti tipule. Cred ca trebuie sa ai febra musculara pana acum. In vocea lui se citea entuziasmul. Entuziasmul acela cu care doi barbati spun o gluma cu caracter sexual.
-La ce te referi? Raspund eu sec.
-Ce tu chiar nu iti mai amintesti? Imi imaginam deja cum zambetul acela tamp pe care il are de obicei cum ii dispare usor de pe fata.
-Nici-o idee. Stii tu mai multe?
-Da! Ne vedem in Herastrau cam intr-o ora. Seriozitatea din glasul sau ma facu sa onorez intalnirea pe care initial voiam sa o evit.
Dupa ce am inchis telefonul am realizat ca mi-a disparut cheful de a sta. Am ajuns iarasi in bucatarie unde m-am gandit sa le fac parintilor o surpriza si sa le pregatesc ceva pentru cand vor ajunge acasa. Caut in frigider ceva pentru un meniu satios, dar pana la urma lenea ma indeamna sa fac niste clatite. Dupa jumatate de ora las un bilet pe usa cuptorului, infulec o clatita si ies pe usa. Ma bucur ca locuiesc la cinci minute de parc. Tot gatitul asta ma facu sa uit motivul intalnirii, dar cand il zaresc pe Cristi imi readuc aminte asa ca regretele ma invadara iara.
Dupa ce ne-am salutat i-am zis ca nu am chef sa stau si ca mai bine am da o tura de lac. Zambi sec, dar cu o privire pierduta.
-Tu chiar nu iti aduci aminte ce ai facut nu-i asa? Se uita la mine cu aceasi expresie pe fata.
-Ti-am zis ca nu, ce este, am facut ceva rau?
-Teoretic, nu. Practic, s-ar putea.
-Poti sa imi traduci? Nu ma simt in stare sa descifrez metafore astazi. Are legatura cu Andreea? Pentru ca daca are atunci nu vreau sa aud nimic.
-Nu are legatura cu Andreea, dar totul se intampla din cauza ei.
-Doamne, atunci zi-mi odata despre ce e vorba. Te uiti la mine de parca vorbesti cu altcineva.
-Asta pentru ca omul de ieri nu mai era Alex, era cineva cu totul schimbat.
-Uimeste-ma!
Imi facu semn sa ne asezam la o terasa din apropiere. El isi lua o bere asa ca am decis sa fac acelasi lucru, din moment ce mi-am deschis apetitul la alcool. Plus ca cel mai bun remediu pentru mahmureala este o alta portie de bautura. Dupa ce am dat comanda, Cristi a inceput sa povesteasca.
-Ieri, eram amandoi la ping pong cand ai primit mesajul de la Andreea. Nu ai mai vrut sa joci asa ca am plecat amandoi de acolo. Erai distrus, am incercat sa te consolez, dar ai inceput sa ma injuri si sa ma ameninti asa ca am pastrat distanta. Dupa aceea ti-ai revenit si ai zis sa sun niste prieteni comuni si sa mergem la o bere. Am fost uimit , dar m-am conformat, am crezut ca poate iti vii in fire cu toti prietenii de fata. Ajunsi la pub ai baut vreo doua beri si deja incepusei sa o iei razna. Ai inceput sa vorbesti cu doua fete si sa le spui chestii indecente. Apoi am decis sa plecam si sa te ducem acasa, dar Mia a spus ca te conduce ea. Mi-am dat seama apoi ce urma sa se intample. Nu avea doar sa te conduca.
-Serios?!? In starea in care eram ati lasat-o pe Mia singura cu mine? Stii bine ca are o atractie pentru mine si nu de multe ori a incercat sa ne desparta pe mine si Andreea. Tare mi-e frica sa nu fi fost chiar ea cea care a facut toate astea.
-Termina sa mai fi paranoic. Ai ajuns ,dintr-un tip caruia nu-i pasa de ce cred ceilalti intr-o muiere scoasa dintr-o telenovela.
Remarca lui ma supara, dar stiam ca avea dreptate.
-Si acum ce vrei sa fac, am strigat eu la el. Dupa asta am realizat ca mai multa lume se uita la mine si i-am sugerat sa platim si sa plecam.
-Acum,mergem la Mia si aflam ce s-a intamplat aseara.
Nu mi s-a parut cea mai buna idee din lume, dar trebuia sa aflu ce s-a intamplat cu o seara in urma.
Intr-un sfarsit am ajuns la apartamentul in care locuia Mia. Am apasat de doua ori scurt pe sonerie. Un zgomot se aude pe hol si usa se deschide. Era mama ei.
-Buna ziua, doamna Serban! ziseram amandoi in cor. Mia este acasa?
-Buna baieti, haideti, va conduc la ea in camera. Era o femeie inalta, blonda cu o fata ce emana frumusete, chiar si la cei 45 de ani ai sai.
Mia ne astepta in camera sa, stand lungita in pat ascultand muzica la mp3. Primul care a intrat a fost a fost Cristi, ea s-a ridicat si l-a intampinat cu un zambet, dar cand am intrat eu, zambetul ii pierii de pe fata.
Pentru o clipa m-am uitat la ea, parca nu o mai vazusem de o vesnicie. Avea parul negru intens si lung, iar ochii aia verzi ma inebuneau. Nu semana deloc cu mama sa, iar pe tatal sau nu il vazusem niciodata. Isi scoase castile si ne facu semn sa ne asezam.
-Presupun ca ai venit aici pentru raspunsuri, nu? Intreba ea pe un ton destul de trist.
-Da, nu imi mai amintesc nimic.
-Banuiam eu. Presupun ca ti-a spus Cristi ce ai facut pana ce ne-am despartit de grup asa ca reiau de acolo. Am plecat de la pub si ne-am indreptat spre apartamentul tau. Pe drum te purtai ca un tip ce tocmai a iesit de la dentist cu o anestezie prea tare. Ai propus sa ne oprim la supermarket pentru a-ti cumpara bautura, dar eu nu am fost de acord. Insa dupa ce m-ai implorat, am decis ca voi avea grija sa nu bei prea mult. Dupa ce am ajuns la tine acasa mama ta m-a luat la intrebari, dar s-a bucurat sa auda ca am eu grija de tine. Am intrat la tine in camera si acolo ai inceput sa dansezi si sa razi facand dezordine apoi te-ai asezat in pat si ai deschis sticla de whiskey si ti-ai pus intr-un pahar, dupa ce ai baut doua pahare ti-am spus sa te culci, dar tu mi-ai raspuns pe o voce de copil " Inca un pahar si apoi ma culc..."
-Aah, ma bucur sa aud ca nu s-a intamplat altceva. M-am uitat la ea, dar a lasat privirea in pamant. Totusi, de ce mama mea era asa de fericita in ciuda faptului ca am intrat beat in casa cu o fata necunoscuta?
-..Asta s-ar putea sa aiba de a face cu faptul ca i-am spus ca eu sunt iubita ta.
Ramasesem fara cuvinte.
-I-ai spus ce?!..

Ti-am citit ficul acesta acum ceva vreme si nu pot spune altceva decat ca este super tare. Imi place foarte mult ideea de baza de la care ai pornit si cum evolueaza actiunea si mai ales titlul. Descriere ai din plin iar dialogul este perfect acceptabil. Astapt sa il mai continui deoarece sunt nerabdator sa aflu ce se va intampla in continuare.

Foarte tare,astept capitolul II.
Deci e super tare capitolul,ai un talent de invidiat .

Sper ca nu l-ai pus aici ca sa fie [-(! Stii tu, fara sa-l continui! Man, cum am mai zis, fic-ul asta e genial si merita continuat, e printre putinele fic-uri care am avut rabdarea sa le citesc si nu regret ! Astept urmatoarele capitole cat mai repede. Candva eram curios cum o sa continue treaba, mi-a trecut...acum iar mi-ai starnit interesu ! Don't lose your fans, bro!

~Capitolul 2~
~Sa urci in varf si sa cazi in prapastie~


Ma uitam uimit la aceasta persoana, care , cu toate ca o cunosteam de cel putin zece ani, imi era cu totul necunoscuta.Intotdeauna i-a placut sa se joace cu situatiile in care se afla facand abstractie de gravitatea lucrurilor. Acea privire inocenta o scotea mereu din inurcaturi si profita din plin. Se uita in ochii mei, dar nu ma induiosa, insa ma simteam pierdut in profunzimea ochilor aia verzi, pur si simplu te transportau in alta lume.
In camera se aseza o tacere inconfortabila, pe care Cristi nu a mai putut-o suporta. Se ridica si isi lua hanoracul apoi spuse:
-Eu va las sa discutati, probabil ca vreti sa faceti asta intre patru ochi. Apoi pleca, salutand-o pe doamna Serban si astfel dandu-ne de stire ca aceasta asculta langa usa.
Tradator. Insa am apreciat gestul, probabil ca nu as fi putu-o scoate la capat cu Mia decat daca eram singuri.
Am ramas tacuti pana am auzit-o pe doamna Serban parasind holul si inchizand usa livingului, apoi Mia se ridica si se asigura ca a plecat. Dupa ce se aseza inapoi pe pat a vrut sa zica ceva, dar a renuntat. O alta pauza facu sa ne auzim bataile inimilor. M-am uitat la ea. Nu era deloc serioasa, avea un zambet fugar pe fata si cu cat ma uitam mai mult, atat m-as fi asteptat sa izbucneasca in ras.
-Ai sa imi raspunzi la intrebare. De ce i-ai spus mamei mele ca esti iubita mea?
Intrebarea mea o incanta. Se uita la mine, lua o fata inteligenta si imi sopti la ureche :
-Si ce crezi ca ar fi zis mama ta, daca nu ma prezentam asa? Nu ma cunoaste asa ca ar fi crezut ca fiul ei isi cheltuieste banii pe prostii.
Am ramas fara cuvinte si ma uitam la ea cum se juca cu castile de la mp3. Am vrut sa zic ceva, dar ma bufnit rasul. ea se uita la mine ciudat si incepu la randul ei sa rada, dar radea de mine, de cat de confuz eram in ziua aia.
-Off doamne, tie chiar nu iti prieste alcoolul, trebuie sa lucram la asta. Accentua ultima parte , lucru care m-a facut sa ma opresc din ras.
-Adica? Ma simteam ca si cum as fi pus o intrebare retorica.
-Haide sa mergem dupa Cristi, probabil ca s-a plictisit asteptandu-ne pe noi sa vorbim ca intre adulti.
Nu imi place ca altcineva in afara de mine sa foloseasca sarcasmul, dar nu aveam cum sa ma supar pe Mia, chiar daca o credeam vinovata de cele intamplate.
L-am gasit pe Cristi asteptand in fata blocului, discutand cu niste pusti ce l-au scuturat de bani pentru o tura cu skateboardul.Cand ne-a vazut a ascuns skateboardul in spate pasandu-il unui copil si facandu-le semn sa plece.Un zambet mi s-a asternut pe fata.
-Hmph, se pare ca te simti mai bine.Mergem undeva?
Am vrut sa zic ceva, dar Mia mi-a luat-o inainte.
-Eu am chef de o narghilea. Ce ziceti, mergem in Vale?
-Perfect, am zis eu. Poate o cafea ma va trezi pe deplin.
Mia deja s-a pus in mers, iar eu si Cristi am urmat-o. Mia nu statea foarte departe fata de destinatie asa ca in zece minute am ajuns la cafenea.
"Valea Regilor", numele cafenelei, era localul meu favorit. Faptul ca are un specific egiptean ma fascineaza si cu toate ca nu sunt fan al muzicii arabe, atmosfera este mereu incredibila.Chelnerul ne-a condus la o masa in interior. Eu ma holbam pe peretii impodobiti cu tablouri si fotografii, toate avand stransa legatura cu Egipt. Am ajuns intr-o camera in care un portret al lui Nefertiti domnea pe perete. Ma simteam bine. Cu toate ca vroiam sa beau o cafea, am comandat un ceai negru cu lapte si am stabilit sa luam o narghilea cu aroma de struguri. Comanda a venit imediat, Cristi s-a ocupat de pregatirea narhilelei, iar prima care a fumat a fost Mia.
-Deci, Alex, ai de gand sa imi pui intrebarea aia? Mia se uita catre mine asteptand un raspuns.
-Ce intrebare? Raspunsul meu a fost pe moment cat se poate de sincer. Uitasem in totalitate de banuiala mea in legatura cu Mia.
-Nu crezi ca eu am de a face cu despartirea voastra?
-Aaa, asta. Sa fiu sincer, credeam asta, de fapt eram gata sa ma cert cu toata lumea fiind sigur ca tu ai fost, dar dupa discutia pe care am avut-o nu mai am aceeasi parere.
-Si ce te-a facut sa iti schimbi parerea? Nu cred ca o simpla discutie..
-Dupa cum bine stiti, eu nu beau, nu fumez si nu fac nimic ce ar implica un risc. Toata viata am incercat sa nu fac lucruri prostesti ce ar putea sa cauzeze rau mie sau persoanelor dragi mie. Astazi cand m-am trezit si am vazut toata aceea dezordine, nu numai in camera mea, dar si in viata mea. M-am simtiti ca si cand pana ieri am urcat in varf, iar astazi am cazut in prapastie. Nu discutia noastra m-a facut sa ma razgandesc ci faptul ca tu ma intelegi. Daca te-ai pune in locul meu probabil ca ai simti exact aceleasi lucruri ca si mine. Pentru asta iti multumesc,
-Draga Alex, eu sunt o fire empatica, nu ai de ce sa imi multmesti, chiar daca nu vroiam sa te inteleg eu tot nu puteam face asta.
- Oricum, aseara mi-ai demonstrat ca imi esti o prietena adevarata asa ca nu poti face pe nevinovata.
Am ridicat privirea pentru a o intalni pe a iei. Pur si simplu m-a strafulgerat. Privirea ei ma devora la propriu, probabil ca am trezit aceea atractie pe care ea o are pentru mine cu acel "multumesc", dar trebuia sa imi iau aia de pe inima.
A urmat apoi o lunga discutie ca intre prieteni, fara referinte la Andreea sau la cele petrecute. Dupa ce am condus-o pe Mia acasa, m-am despartit de Cristi in zona parcului, apoi am urcat la etajul trei ,unde locuiam.
Inchid usa dupa mine si intru in bucatarie. Aici ii gasesc pe mama si pe tata mancand din clatite, probabil ca acum au ajuns. S-au uitat amandoi la mine, iar eu m-am uitat la ei.
- Unde ai fost? Ma intreba mama.
- La plimbare cu Cristi si Mia.
- Mia?! Aaa, fata de aseara. Mircea , stiai ca fiul tau are o iubita si noua nici macar nu ne-a spus?
- Serios? Cum arata?
Fir-ar. Gura m-a luat pe dinainte si chiar nu aveam chef de explicatii. M-am uitat la ei si mi-am dat seama ca erau ocupati cu clatitele asa ca era un moment bun sa ma eschivez.
- Sunt cam obosit acum, vorbim mai tarziu. Nu astept sa zic tot si deja ma deplasez spre camera, tot ce mai apuc sa aud sunt cuvintele spuse de tata:
-Mersi de clatite...si de whiskey.
-Da, da.
M-am pus in pat si am inchsi ochii sperand sa adorm. Era ora zece. Am stat doua ore in pat fara sa reusesc sa adorm, dintr-o data suna telefonul. Era Mia.
-Alo!
-Hey! Poti sa vi pana la mine, vreau sa iti arat ceva.
-La ora asta, nu poate astepa pana maine?
-Acesta e cel mai bun moment.
Inchide.
Gandesc logic. Nu pot dormi si nu am ce face altceva, plus ca am lamurit situatia cu Mia, deci nu aveam nimic de pierdut.

Chestionar:
1.V-a placut capitolul, care parte?
2.Ce parere aveti despre personaje, in special Mia?
3.Ce credeti ca vrea Mia?
4. O impresie personala :d

Capitolul 2 cu tot cu chestionar. @Gabi da, o sa il continui de data asta..imi iau din timpul de seriale sau de invatat si tot il continui.

Bullet a scris:Sper ca nu l-ai pus aici ca sa fie [-(! Stii tu, fara sa-l continui! Man, cum am mai zis, fic-ul asta e genial si merita continuat, e printre putinele fic-uri care am avut rabdarea sa le citesc si nu regret ! Astept urmatoarele capitole cat mai repede. Candva eram curios cum o sa continue treaba, mi-a trecut...acum iar mi-ai starnit interesu ! Don't lose your fans, bro!

My Thoughts Exactly.

Citisem aceasta lucrare si inainte insa am dorit sa o recitesc pentru a-mi amintii cateva chestii. Capitolul mi s-a parut foarte bun, omule tu ai un talent adevarat. Vreau sa citesc cat mai mult asa ca te rog sa scoti un capitol nou cat de repede poti.

m-a prins...ai talent
sper sa continui cat mai curand:D
1. mi-a placut foarte mult, mai ales partea in care parinti il i-au la rost despre "iubita" sa )
parintii fac asta deobicei =))
2 personajele par ok, la fel si Mia, insa situatia se poate schimba mereu )
3 nu am idee ce ar vrea Mia sa-i spuna lui Alex
4. pare un fic interesant, sunt sigur ca pe masura ce vei continua va fi si mai interesant
bafta

~Capitolul 3~
~Ca un copil ce nu vrea medicamentul..~



Orasul arata asa de bine pe timp de noapte, parca toata mizeria si dezordinea care abunda pe strazi a disparut odata cu venirea intunericului. Luminile erau asa de stralucitoare, dar nu le dadeam importanta, eram cu gandul in alta parte, la Mia. Oare ce vroia la ora asta din noapte? Speram sa mergem undeva pentru ca eu nu mai aveam cum sa ajung acasa si mai degraba mi-as fi petrecut noaptea in vre-un pub decat la ea acasa.
Ma uit in jurul meu, in troleul murdar si urat mirositor. Un om al strazi dormea pe scaunele din spate, iar un pic mai in fata, o pereche se imbratisau cu drag privind unul la celalalt. Imi intorc privirea spre monitorul unde erau afisate opririle. Ajunsesem aproape de casa Miei asa ca trebuia sa cobor. Dupa ce se deschid usile ies , grabindu-ma catre blocul prietenei mele. Ma intrebam daca ar trebui sa o sun pentru a imi deschide usa, dar nu era nevoie. Ma astepta in fata blocului cu tigarea aprinsa. Urasc obiceiul asta!
Intrebarea " Oare ce vrea sa imi arate? " se prinsese asa de tare in capul meu incat a trebuit sa o spun.
-Deci, ce vrei sa imi arati?
-Wow, asa fara salutari, fara "ce faci? ". Ai patit ceva? Privirea ei imi dadu de inteles ca glumea. Nu ma simteam in stare sa fac fata sarcasmului, asa ca mi-am cerut scuze. Dupa ce a terminat tigarea am pornit spre bloc, dar spre surprinderea mea nu am intrat inauntru, ci am ocolit in asa fel incat sa ajungem in parcul din spatele imobilului.
Ea s-a asezat pe un leagan, iar eu pe o banca in apropiere. Ma uitam fix la cadrul de care era fixat leaganul, eram uimit de cum cadea lumina lunii pe suprafata aceea lucioasa de metal. Am ramas asa un minut intreg pana cand m-am uitat catre Mia si am vazut-o, uitandu-se insistent la mine cu un zambet asternut pe fata. Tot nu imi raspunsese la intrebare, dar acum nu imi mai pasa, ma simteam bine aici, chiar as fi putut dormi. M-am lungit pe banca, era chiar confortabila, apoi am privit catre luina, admirand-o in toata splendoarea ei.
-Imi imaginez fata pe care ai facut-o atunci cand ai inchis telefonul.. .A inceput sa vorbeasca brusc ceea ce ma facu sa tresar. Adica cu toate cele ce s-au intamplat seara trecuta, cred si eu ca tu te gandeai ca...
-Nu puteam sa dorm! De aia am venit aici. Mi-am mutat privirea catre ea si abia apoi am realizat ca am cazut din nou prada sarcasmului, iar tonul nu tocmai placut pe care l-am folosit agrava situatia. Imi cer scuze!
S-a uitat fix la mine cu o expresie ce emana uimire, insa vesnicul ei zambet i se asternu iarasi pe fata. Ma privii cu o serioritate falsa si spuse pe un ton ce imita o mama prea iubitoare:
-Tu esti prea incordat si trebuie sa te relaxezi. Asa ca uite ce ti-am adus.. Scoase din buzunar ceea ce de la distanta pareau doua bucati de hartie. Imediat ce se apropie insa, am stiut ca seara nu lua o intorsatura rocmai buna.
-Nu! Mia, eu nu am sa fumez marijuana. M-am ghemuit pe banca si apoi mi-am dat seama, ii jucam jocul. Practic eu eram ca un copil ce nu vroia medicamentul, iar ea era mama. Situatia asta ma amuza pe moment si se vedea clar ca si pe ea, dar vedeam clar cum vor evolua lucrurile. Mia se pricepe sa se joace cu mintea oricui, asa ca fie ca vroiam fie ca nu, tot aveam sa fumez joint-ul ala.
Avand situatia asta in fata am decis sa analizez. Marijuana nu dadea dependenta in doze mici, iar efectele ei ma puteau ajuta cu insomnia mea. In plus, ma simteam bine sa incerc ceva interzis, de fapt ma simteam ca in al noulea cer si asta fara sa aprind macar tigarea.
A fost bucuroasa sa vada ca m-am hotarat si singur fara sa mai fie nevoie de puterile ei de convingere. Am intins mana pentru a prinde tigarea si incet incet am adus-o la gura. Mia imi dadu bricheta dupa ce isi aprinsese propria tigare. La inceput am ezitat, dar m-am uitat la ea si mi-am dat seama ca nu e nimic rau in a incerca lucruri noi. Totusi mi-am adus aminte de invataturile pe care mi le dadea familia, sa nu ma iau dupa prietenii mei oricat de fideli ar fi, am ignorat toate acele lucruri. Mintea mea s-a golit de resentimente si fara sa ezit am aprins tigarea. Am tras puternic fumul acela carea avea sa ma relaxeze, acel fum care imi dadea cel putin pentru seara aceea o alta perspectiva.
Am tusit violent la primele doua fumuri trase, dar apoi plamanii mei s-au obisnuit cu senzatia si am putut sa fumez toata tigarea fara alte intreruperi. Cat timp am fumat, nici-unul dintre noi nu a scos un cuvant. Fiecare era in lumea lui. Eu fascinat de Luna, ma uitam catre ea, fara sa clipesc. Ma uitam la forma ei rotunda, la lumina pe care o emana si apoi observam cum norii o invaluiau. Aveam impresia ca Luna era perfecta, dar lasa ca norii sa o corupa, sa ii strice frumusetea si sa o invaluie in intuneric. In timpul acesta Mia ma privea fix, nu am bagat-o in seama si ii evitam privirile pe cate de mult posibil.
Amandoi am terminat de fumat si stateam nemiscati si tacuti. Eu ma simteam bine si imi era frica sa nu stric aceasta senzatie. Simteam nevoia sa stau nemiscat, doar sa privesc, asa ca m-am uitat la Mia. Ciudat era faptul ca acum nu mi se mai parea ca este prietena mea cu niste ochi minunati, acum chiar o gaseam atragatoare. Ma uitam la trupul ei, la formele ei bine definite si mai mult decat sexy. Eram umit de faptul ca nu observasem toate aceste lucruri. Acum nu puteam sa imi iau ochii de la ea, nu vroiam. Intr-un final a observat ca o priveam insistent si a inceput sa imi zambeasca, se uita adanc in ochii mei de parca ma vedea pentru prima oara. Se ridica din leagan si se apropie de mine, eu i-am facut loc pe banca, dar ea se aseza pe genunchi mei punandu-si bratele in jurul gatului meu.
-Acum eu sunt mai frumoasa decat Luna?
Intrebarea asta spusa pe un ton jucaus ma intriga. De fapt eu o comparam cu un nor, dar gandindu-ma a doua oara ii dadeam dreptate. Corpul ei, de fapt intreaga ei fiinta imi putea atrage atentia de la Luna si de la tot ce este mai frumos in lumea asta.
Isi apropie capul de al meu pana cand erau lipite, apoi mi-a soptit ceva ce nu am putut deslusi. Am vrut sa ii spun sa repete, dar imi facu semn sa tac si fara avertisment ma saruta. Nu am incercat sa ma opun cu toate ca stiam ca ceea ce fac este gresit, de fapt ma lasam purtat de val.
Am intrat in bloc si apoi pana la etajul 3 la apartamentul ei. Mi-a zis a parintii nu sunt acasa asa ca nu aveam de ce sa imi fac griji. Ne-am facut loc pana in dormitorul ei unde ea ma arunca in pat. Imi desfacut camasa apoi se dezbraca ramanand doar in sutien. Se uita la mine cu un zambet ametitor, apoi ma acoperi cu saruturi.
-Ma doresti? Intrebarea mi se paru retorica, dar simteam nevoia sa raspund.
-Normal.
Zambetul ii disparu de pe fata, imi dadu drumul la maini si se uita la mine cu o privire confuza si plina de intrebari.
-Minti, nu ma doresti, nu ma iubesti. Daca era asa atunci de ce nu mai ales pe mine in locul Andreei? Esti doar un mincinos. Se intinse dupa un obiect de pe noptiera si inainte de a putea reactiona am vazut veioza grea chiar inainte sa ma loveasca drept in cap.
Macar acum puteam dormi.

Chestionar:
1.V-a placut capitolul? Ce parte?
2.Ce parere aveti despre "lucrul important" pe care Mia a vrut sa i-l arate lui Alex?
3.V-ati asteptat ca Alex sa fumeze?
4.Ce credeti ca se va intampla in continuare?

Salut, din nou. Ţi-am citit şi fic-ul acesta şi vreau să-ţi spun că îmi place mai mult decât celălalt. Tema, deşi cunoscută, este mult mai interesantă şi sunt curios să văd cum o vei dezvolta. Vreau doar să te rog să fii mai atent la redactare, ai câteva greşeli de gramatică şi ortografie, dar, în rest, totul e în regulă.
Şi răspunsurile la chestionar:
1. Cum ai descrise senzaţiile de după fumarea cuiului.
2. Previzibil.
3. Da, după cum se prezentau lucrurile.
4. La cum s-a terminat capitolul, nu prea am presimţiri legate de continuare, ceea ce e un lucru bun.
Baftă şi aştept cu interes continuarea!

am citit cap asta ieri, aseara dar am uitat sa las com, asa ca am revenit.
1.Mi-a placut, partea in care ea il arunca in pat )
2.oarecum m-am gandit ca poate asta ar vrea sa-i spuna, sau sa faca mai bine spus
3.viata e plina de surprize, deci, nu sunt foarte socat :))
4. nu stiu ce va urma, dar va fi interesant
...bafta...

~Capitolul 4~
~La asta nu ma asteptam~


Intuneric total. Mintea imi era complet ravasita ,iar ochii mei nu se puteau deschide. Mai degraba eu nu vroiam sa ii deschid, imi era frica de socul de care urma sa am parte daca faceam asta. Am stat cateva momente nemiscat, dar am decis sa imi iau inima in dinti si sa fac marea miscare. Cu un efort inimaginabil am reusit sa imi departez ploapele, iar primele raze de lumina m-au lovit intr-atat de brusc incat capul a inceput sa ma doara, facandu-ma sa imi duc instinctiv mana in zona ochilor.
Dupa ce m-am obisnuit cu lumina, am izbutit sa ma ridic si sa stau cat de cat confortabil pe marginea patului pe care aseara s-au intamplat lucruri ciudate. Tocmai atunci gandul m-a dus catre Mia ,nu asteptam cu nerabdare sa o vad, avand in vedere ce s-a intamplat aseara. Mi-am ridicat privirea si am vazut camera goala, doar eu in pat si biroul frumos aranjat. In momentul in care am vrut sa ma ridic, privirea mi-a fost atrasa de catre o silueta din tocul usii. Mia ma privea atent in timp ce isi fuma tigarea de dimineata. Nu am bagat-o in seama si am incercat sa ma ridic in picioare cu gandul de a pleca, fara a mai creea alte certuri.
Am reusit sa ma ridic si sa stau drept, dar bucuria mea a fost de scurt moment deoarece am cazut iarasi in pat si spre nefericirea mea, pozitia in care aterizasem era de-a dreptul caraghioasa. Ma gaseam iarasi asezat pe marginea patului, cu capul intre genunchi si cu mainile atarnand. Corpul meu nu mai reactiona asa cum trebuia, iar ameteala provocata de durerea de cap facea lucrurile mai grele. Mia se apropie de mine pentru a ma ajuta.
-Ar trebui sa o iei mai incet, cred ca dupa ce s-a intamplat aseara , nu esti in cea mai buna conditie fizica. Mai bine stai in pat.
In vocea ei se citea amuzamentul. Cred ca se abtinea sa nu rada si nu aveam de ce sa o invinovatesc si eu as fi ras daca as fi in situatia ei. Gandul mi-a revenit insa la cele intamplate cu cateva ore in urma.
-Ei bine, nu e vina mea ca ma aflu in aceasta situatie. Am incercat sa imit sarcasmul, dar remarca mea se pare ca a fost inteleasa gresit.
-Ok. Imi cer scuze ca ti-am dat marijuana, dar este pentru binele tau oricum.
M-am uitat ciudat la ea. Tonul din vocea ei m-a convins ca vorbea serios, ma intreb am daca nu cumva a uitat tot ce se intamplase aseara.
M-a ajutat sa ma intind in pat si abia cand ma aflam in pozitia asta am observat ca eu eram gol de la brau in sus. M-am uitat iarasi prin camera dupa tricou, dar nu era nici urma de el. Mia iesi din camera, lasandu-ma pentru un moment singur. Era o liniste mormantala, care insa nu a durat mult deoarece Mia s-a intors in camera tinand tricoul meu in mana stanga.
-Poftim, la intrarea in bloc s-a murdarit , probabil te-ai atins de vre-o usa sau ceva, mi-am luat libertatea sa il spal. Oricum nu mai erai in apele tale. Spuse toate acestea cu un ambet in coltul gurii.
-Merci...Mia, iti mai amintesti ceva de aseara?
Intrebarea mi se parea chiar si mie stupida, dar avand in vedere cat de confuz eram, trebuia sa abordez problema in mod direct.
-Aa, de asta erai asa serios? Nu s-au intamplat prea multe de cand am plecat din parc.Dupa ce am fumat...tigarile, ne-am facut drum pana in apartament si te-am asezat aici in pat. Apoi am observat ca tricoul tau era murdar si l-am scos, dupa care ai adormit instant, dar nu inainte sa indrugi niste cuvinte pe care nu le-am inteles si sa reactionezi ciudat. Mi s-a parut normal avand in vedere ca era pentru prima oara cand ai fumat asa ceva. Daca ai cumva dubii in legatura cu ideea de a se fi intamplat ceva intre noi, ar trebui sa stai linistit.Nu aveam intentia asta. Tu ce credeai ca s-a intamplat?
Singurul lucru care m-a facut sa cred povestea ei a fost faptul ca in reflectia mea din fereastra nu parea sa am vreo rana la cap.
-Nimic. Nu imi amintesc nimic din cele intamplate. Am mintit pentru a proteja prietenia, nu cred ca ar fi picat bine daca as fi povestit varianta mea.
Au mai trecut cateva momente in care singurul lucru observabil a fost linistea. Apoi , dupa ce mi-am revenit am decis sa mergem in parc si sa ne intalnim cu Cristi.
Am luat autobuzul si ne-am asezat pe scaunele din dreapta asa incat eram asezati unul in fata celuilalt. Mia se uita insistent la mine, iar eu incercam sa ii evit privirile taioase. Isi facuse parul in doua codite si purta o fusta scurta astfel ca arata ca o scolarita.
Dupa cateva statii in care privirea ei nu se mutase deloc, am renuntat sa evit discutia si am intrebat-o de ce se uita astfel la mine. Raspunsul ei a fost simplu.
-Incerc sa imi dau seama ce credeai tu ca s-a intamplat si dupa reactiile tale imi dau seama ca a fost spre binele meu faptul ca ai tacut.
Deductia ei m-a surprins si nu pentru faptul ca si-a dat seama doar dupa reactiile mele, ci pentru ca a reactionat bine atunci cand a realizat cele crezute de mine.
-Cristi a spus ca ne asteapa si ca are ceva sa ne spuna. Ai vreo idee ce vrea? Am intrebat-o acest lucru mai mult pentru a schimba subiectul
-Da!
-Deci? Ce vrea sa ne zica? Incepusem sa devin nerebdator si vocea mea suna putin ciudat, astfel ca am incercat sa ma calmez.
-Nu iti zic, e o surpriza. Spuse acestea scotand limba si chicotind intr-un mod foarte imatur.
Am renuntat sa ma mai cert pentru a nu ma face de ras in autobuz.
Ajunsi in parc l-am gasit repede pe Cristi , care savura linistit o cutie de bere. Ne-a invitat si pe noi sa bem deoarece cumparase cate una pentru fiecare. Eu am baut numai pentru ca aveam convingerea ca numai cu alcool pot stinge cumplita durere de cap pe care o aveam.
-Hei, Cristi, ce vroiai sa ne spui. te rog nu ma mai fierbe. A sunat de parca l-as fi implorat, dar a functionat.
-Ok, dar nu o sa iti placa. Mai bine nu iti spun inca.
-O haide! Spune-mi!
-Andreea ne asteapta la o terasa in apropiere.
Raspunsul a fost scurt, dar nu vazuzem sa fi venit de la Cristi, ci de la Mia. Oricum in acel moment nu mai eram atent la cine a zis vestea, pentru ca acele cuvinte m-au ametit complet.
-Uau, la asta nu ma asteptam.

Interesantă continuarea. În continuare multe detalii stau învăluite în mister. Aștept cu interes să văd cum vor decurge mai departe ostilitățile. Îmi place progresul făcut la stilul de redactare, dar tot timpul e loc de mai bine. Good job

Genial..deci am ras in hohote
Mai stiu eu pe unu de s-a dus la culcare si cand s-a trezit era intr-o relatie )
La capitolul cu jointu, tipu e amator. Cu adica sa admiri luna si cand ti-se aseaza o tipa in brate sa renunti la luna. Asa ceva nu se face. Tipa aia o vezi in fiecare zi/ si seara. Luna..doar seara si nici atunci mereu. Sa ii fie rusine..amator.
Revenind la fic, abia astept sa vad ce fiasco o sa iasa in continuare
Ficul in general este foarte bun, la fel ca si ideea de ai abordat-o. Din pacate, ceea ce descrii tu a devenit un cliseu obisnuit din viata de zi cu zi a adolescentilor, dar o lampa in plus nu strica niciodata )
Foarte buna treaba..tine-o tot asa

Uitasem si de fic-ul asta..ei bine, va dau ultimul capitol pe care il am deja scris si daca nu intervine ceva, Marti vin si cu capitolul 6. Enjoy!


~Capitolul 5~
~Cu un picior in prăpastie~

- Nu, nici gand! Eu am plecat de aici.
Reacţia mea a fost intreptăţită, nu vroiam sa o văd pe Andreea, cu toate că eram curios să ii aud explicaţiile. Nu am aşteptat insă să aud nimic si am plecat, fara sa ma grabesc, inspre casa. Mama trebuia sa fie ingrijorata de faptul ca nu am dat pe acasa seara trecuta.
Asadar am plecat incercand sa imi golesc mintea, dar nu puteam sa nu ma invinovatesc de faptul ca am dat dovada de lasitate in ceea ce privea intalnirea cu Andreea. Cu toate gandurile astea in cap ma simteam ca intr-o telenovela, deci am decis sa iau un autobuz si sa ajung cat mai repede acasa pentru a dormi.
Acasa atmosfera era obisnuita, mama se afla in bucatarie facandu-si o gustare, iar tata urmarea meciul de fotbal la care stia ca echipa favorita nu are nici-o sansa. Am salutat scurt si m-am inchis in camera unde m-am asezat in pat si am adormit aproape instant.
Din pacate odihna mea nu a tinut mult. Telefonul suna de zor, iar eu regretam ca nu l-am inchis. Il ridic de pe noptiera si privesc display-ul, era Mia. Am inchis si m-am culcat iarasi, de data asta avand grija sa opresc telefonul. Linistea nu a tinut mult insa, Mia a sunat din fata apartamentului, iar eu stiam asta pentru ca in minutul urmator dupa ce am inchis telefonul, ea a aparut in camera mea, tipand si facandu-mi morala.
-Esti un las!
-Stiu.
-Iti este frica de adevar!
-Poate.
-De ce nu ai vrut sa te intalnesti cu Andreea?
-Nu stiu...
-"Nu stiu!", frumos raspuns sa maschezi acel "Imi este frica sa nu fi fost din vina mea".
Remarca aia m-a enervat.
-Ce stii tu despre asta? Nu am vrut sa vorbesc cu ea pentru ca nici ea nu a avut curajul sa imi spuna ce s-a intamplat fata in fata.
-Te minti singur. Adevarul este ca te crezi vinovat cu toate ca nu esti si stii bine asta, pana la urma esti baiatul perfect. Nu ai de unde sa stii, poate Andreea a avut unele probleme.
-Daca este asa de ce nu mi-a spus, poate o ajutam, poate noi o ajutam.
-Hey! Sunt sigura ca a avut motivele ei, poate ca a facut ca despartirea sa fie mai usoara pentru tine.
Discutia incepuse sa ma amuze, nu stiu unde vroia sa ajunga Mia, mai ales ca pana acum nu a interesat-o deloc ce s-a intamplat intre mine si Andreea, dar de un lucru eram sigur - avea un plan si asta insemna ca vroia sa manipuleze intr-un fel sau altul, se pricepea la astfel de lucruri.
-Nu stiu cum a vrut sa faca despartirea asta si nu imi pasa, vroiam doar sa imi spuna motivele, acum este prea tarziu pentru explicatii, ii urez numai bine.
-Inteleg ca esti suparat, dar sigur nu vrei sa auzi motivele ei?
-Nu, nici macar un cuvant. Acum daca nu te superi, eu ma duc sa ma culc.
-Gasesc singura iesirea, sper sa ne vedem curand!
-Desigur.
Nu am asteptat sa iasa, m-am dus in camera si imediat ce ap pus capul pe perna am adormit. A fost o zi sau mai degraba o noapte grea.Totusi ramasesem cu un singur gand in cap si anume, cum a reusit Mia sa il convinga pe Cristi sa participe la asta. Stiu ca el era indiferent fata de Mia si daca atunci cand l-am rugat sa nu mai dezbatem problema in legatura cu Andreea a fost de acord. Urma sa am o discutie cu el a doua zi.
M-am trezit putin cam greu, dar ma simteam odihnit. Am intins mana dupa telefonul ce se afla, ca de obicei, pe noptiera si am bagat de seama ca ceasul arata ora 12 30. Mai rau insa, era ca era Sambata si in fiecare Sambata in jurul orei 13 00 am pregatire pentru admiterea la facultate. Cu toate ce s-au intamplat zilele trecute am uitat complet de meditatiile la romana necesare sa intru la Jurnalism. Am alergat la baie apoi in bucatarie pentru a lua ceva de mancare pentru drum si dupa ce m-am imbracat, am fugit spre statia de autobuz. Nu a trebuit sa astept mult dupa autobuz si cam in douazeci de minute eram in fata blocului profesoarei. Un alt prieten , cu care imparteam orele de pregatire, ma astepta pe o banca.
-In sfarsit! Nu am vrut sa intru, ar face urat daca ai intarzia tu si am zis ca e mai bine sa se enerveze ca am intarziat amandoi, poate asa scapam de ceva suplimentar.
-Esti nebun!? Sunt sigur ca ne-ar da suplimentar chiar daca am fi aici si cu jumatate de ora mai devreme.
Dupa doua ore de gramatica si analiza de text pur si simplu enervante, eu si Ionut, caci asa il chema pe prietenul cu care faceam meditatiile, ne indreptam fiecare spre destinatiile lui. Banuiam ca el se va duce acasa sa mai studieze, avea teza luni. Nu eram sigur, insa, de destinatia mea, nu vroiam sa merg acasa pentru ca asta insemna inca o zi de lenevie si dormit. Am decis sa il sun pe prietenul meu, vesnic plictisit, Cristi. Eram sigur ca va accepta sa ne pierdem timpul prin oras si ar fi fost o ocazie sa discutam despre faptul ca a luat parte la planul Miei.
Dupa ce mi-a spus ca v-a mai dura inca o jumatate de ora pana cand va putea sa scape de la scoala de soferi, am inchis telefonul si mi-am pus castile in urechi, dand volumul la muzica la maxim. Ma indreptam spre locul de intalnire si ma simteam chiar bine ascultand putin rock clasic. Atmosfera era placuta, soarele era mare pe cer si stralucea, era destul de cald, dar suportabil, iar faptul ca nu era ora de varf, facea orasul sa arate chiar bine fara toate masinile alea ce fac zgomot si induc o stare de enervare oricui se afla in preajma lor.
Se pare ca plimbarea mea a fost prea lunga caci am ajuns cu cinci minute dupa Cristi.
- Te-a prins vreo fata sau ceva? Haide la terasa, imi este prea sete ca sa vorbesc.
- Nu am nimic de obiectat, mai ales ca vreau sa vorbim despre faptul ca tu ma enervezi cu toata treaba asta cu Andreea, de ce nu mi-ai spus ca ne intalneam cu ea ieri?
A inghitit in sec si m-a privit cu niste ochi mari. Nu cred ca se astepta sa am comentarii in ceea ce privea subiectul asta. A insistat apoi sa mergem sa comandam o bere si sa vorbim in timp ce savuram bautura.
Dupa ce chelnerul ne-a adus berea fiecaruia, l-am invitat sa explice ce l-a impins sa nu imi spuna.
-Stii, Mia mi-a spus ca ar fi o idee buna si..
-Si tu ai crezut-o, cu toate ca te-am rugat sa ma lasi sa uit de chestia asta. Nu mai vreau, toata situatia ma face sa par o victima si nu imi place asta, a fost doar o relatie si s-a terminat, simplu.
-Da, sigur. Tu te schimbi si noua nu ne place, asa ca am vrut sa vedem ce s-a intamplat si sa te facem sarevi la normal.
-Oh, asta ati vrut?! Atunci am sa o sun chiar acum pe Andreea sa vina aici , asa cum a vrut ieri si sa terminam toata povestea asta odata si pentru totdeauna. Am bagat mana in buzunar si am scos telefonul, dar am fost intrerupt de catre Cristi.
-Nuu! Adica, lasa asta, nu e nevoie sa te intalnesti acum cu Andreea daca nu vrei, tocmai de asta am vrut sa ma intalnesc aici cu tine, sa iti spun ca imi pare rau ca aproape te-am fortat sa faci asta.
-Stii ceva? Nu te cred. Mai devreme sustineai ca vrei sa aflii de ce ma schimb si acum nu ma lasi sa fac ce ai vrut. De ce?
Nu a zis nimic, lucru ce m-a facut sa ma indoiesc e ce sa intamplat ieri. Asa ca am continuat.
-Faptul ca ai renuntat la ce credeai si ca nu m-ai lasat sa o sun ma face sa cred ca nu a fost Andreea ieri la intalnire.
-Ce? De unde ti-a venit ideea asta? Spuse el pe un ton sarcastic. Insa Cristi nu stia sa minta, de fiecare data isi misca privirea imprejur si se misca pe scaun cand mintea.
-Asa cum am spus, te-ai contrazis in fapte si mi-ai dat de banuit, singurul lucru pe care nu il stiu este, de ce m-ati mintit spunand ca Andreea este aici.
-Nimeni nu te poate pacali pe tine, asa-i? Bine, Mia a fost cu ideea asta. A spus ca este curioasa sa vada ce reactie vei avea si parea destul de sigura ca vei refuza sa vorbesti. Insa nici eu nu stiu de ce ar minti in legatura cu asta, eu doar i-am jucat jocul la rugamintile ei, spunand ca ar fi mai bine pentru tine.
-Asta ma uimeste, daca asa vrea sa joace, bine. Am sa ii fac pe plac.
Am ramas in liniste, savurand berile, dar linistea nu a durat mult caci o voce stridenta s-a auzit de la intrare.
-Ce am pierdut baieti?
Era Mia, mi-am intors privirea spre Cristi care se uita la pamant si se juca cu sticla de bere.
-O da, am invitat-o si pe Mia, spuse el fara sa isi miste privirea.
Eu am incercat sa inlatur orice urma de suparare pe care o aveam si am zambit frumos in timp ce o intampinam pe Mia. Dupa conversatii fara sens ce au facut ca timpul sa treaca, i-am spus Miei ca vreau sa vorbesc intre patru ochi cu ea.
-Mai vreau.
-Ce anume? Intreba ea surprinsa.
-Ce mi-ai mai dat. Acum am incercat sa vorbesc cat de incet am putut, dar in acelasi timp mi-am tinut si zambetul in timp ce am vazut fata plina de umire pe care o avea Mia.
-Mai vrei iarba?!

Foarte interesantă continuarea, m-a recaptivat fic-ul, deși trecuse mult timp de când nu-l mai citisem. La redactare și expunere ai lucrat, se văd progresele. Încă un strop de atenție în plus și o să fie taman bine. Subiectul, deși arhi-tratat, este unul foarte plăcut pentru mine, așa că îți dai seama că abia aștept continuarea. Dă-i tare

Scuzati intarzierea, am avut mici probleme cu timpul, dar poftim urmatoarea parte din fic .
Am decis sa impart fiecare capitol in doua parti de acum in colo.




-Bau!
Vocea Miei răsună şi mă aduse cu picioarele pe pământ. Se strecurase in spatele meu si încercă să mă sperie, dar eu nu am schiţat nici-un gest.
-Mai aveai de gand să întârzii mult, mă? Şi ce m-ai adus aici? Groaznic loc, chiar şi pentru Bucureşti.
-Îmi pare rău că am întârziat, supăratule! Şi hai nu mai fă mofturi, vrei să fumezi iarbă şi te plângi de cartier?
-Vrei să vorbeşti puţin mai tare? Nu cred că femeia cu aparat auditiv te-a auzit, am spus eu încercând să par sarcastic, dar cu o figură ce exprima panică.
-Oh stai liniştit! Pe aici lumea nu se fereşte, nu e ca şi cum şi-ar consuma cineva creditul să sune la poliţie şi să spună că o tipă din Ferentari a spus cuvântul "iarbă".
-Aa, dar văd că eşti ca din partea locului, mă. Să nu îmi zici că o să îmi faci şi un tur.
-Glumeţule, anturajul te învaţa multe, iar tu ai vrut să fi învaţat la rândul tău, deci hai să mergem.
-Mergem, dar unde? Am întrebat eu cu o naivitate ce m-a uimit şi pe mine.
-Doar nu o să iţi dau eu mereu...te duc la dealer.

Ah, vai, ce diferență incredibilă între ultimul capitol și ăsta. Andrei, jos pălăria, nici nu prea am ce comenta Și începuse să-mi placă munca de critic. Mi-a plăcut descrierea, narațiunea, dialogurile (un pic trase de păr, mai rar băieții vorbesc cu fetele cu ”mă”, dar altceva chiar nu m-a deranjat și o observație trebuia să fac ) ). Hai, lasă timpul, scrie continuarea, că abia ce m-ai obișnuit cu fic-ul ăsta Bagă, bagă.

Asa, nu te scuz pentru intarziere [-(...glumesc. Asa, deci ,,recaptivat, recaptivat si iar recaptivat". Mi-a placut foarte mult acest capitol, cu descrierea aceasta ne introduci din ce in ce mai mult in atmosfera(cel putin pe mine). Deal-eri, iarba...devine serioasa treaba. Se vede ca Alex vrea sa-i joace jocul Miei, dar nu stiu cat de mult si-a asumat riscurile(vorbim de iarba totusi). La redactare n-am ce comenta iar acel ,,ma" mie-mi place, mi se pare ca o ironizeaza intr-o oarecare masura ori asa vorbeste el cu anumite fetisoare. Partea a II-a cred ca va fi foarte interesanta asa ca bag-o mai repede.






Bully.

Bio..cu mandrie in suflet spun : Ma bucur sa te am ca partener :X
Imi place modul in care scrii si faptul ca pui accent pe detalii. Asta te transporta mult mai usor in pielea personajului principal. Poti vedea prin ochii lui, deci poti simtii si emotiile sale. O treaba foarte buna, dupa cum am mai zis. Felicitari

Băieţi, numai iarbă aveţi în cap. *laughs*
Am citit o bucăţică din fic şi pe Zup, doar începutul, şi cum începutul era promiţător, l-am reluat aici. Ai câteva greşeli de tastare pe care, bineînţeles, tipic mie, le-am scăpat pe parcurs. Se observă o evoluţie pe parcurs, cu fiecare capitol de fapt, şi nu cred că sunt singura care a observat. Îmi place ca ai mult dialog, multă acţiune şi totuşi nu te zgârceşti la descrierea detaliilor. Totusi nu inunzi totul în detalii plictisitoare şi asta îl face foarte uşor de citit. Ştiu că poate nu e bine să vorbesc tocmai aici despre asta, însă în fic-ul lui Schizo despre droguri, mesajul e clar, e ca şi cum pe parcursul cititului m-ar urmări o plăcuţă pe care scrie mare-mare "Antidrog". La tine încă nu am observat asta deşi sper să apară. De fapt, se observă din atitudinea lui Alex - care btw, mie mi se pare că seamănă mult cu tine, poate greşesc dar îmi lasă impresia asta.
Mi-a plăcut ce am citit, vreau să citesc mai mult aşa că dă-i bice şi adu următorul capitol.
Cam asta e tot ce am putut scrie la ora asta cu cei 3 neurnoni ai mei chinuiţi de somn.

O să mai trec pe aici, baftă. *huggies*

Multumesc pentru comentarii



Ne aflam într-o încăpere destul de ciudată, nu era foarte înaltă şi în aer se simţea mirosul putred de ţigari amestecat cu alcool ieftin. Nu puteam vedea prea multe lucruri, singurul bec, care atârna în mijlocul camerei, nu putea produce atâta lumină încât să dezvăluie întreaga structură a sinistrei odăi. În faţa noastră o lumină orbitoare ne-a invadat privirea odată cu uşa care s-a deschis provocând un scârţait oribil. Pe uşă intră un bărbat înalt, ce părea să îşi fi pierdut tot părul. Cu umerii largi şi braţele masive, îmi aducea aminte de fierarii medievali aşa cum sunt ei descrişi în filme şi cărţi.

-Haideţi încoa’! Porunci el după ce ne-a privit pe rând.

Am păşit pragul uşii urmat de Mia şi, după ce ochii s-au obişnuit cu lumina, am putut observa că am intrat intr-un fel de curte interioară. Un spaţiu mare, plin de copaci şi iarbă, înconjurat de clădiri mici, ca cea din care am ieşit, construite din diverse materiale. În mijlocul acestei grădini, un pâlc de copaci oferea răcoarea necesară pentru oamenii care se adăposteau sub ei.
Din amestecul de bărbaţi şi femei, care mai de care mai coloraţi, se ridică un individ bine făcut şi a cărui mustaţa ieşea în evidenţa. Se îndreptă spre noi şi când se apropie de Mia îsi deschise braţele şi o îmbrăţişa atât de tare încât am crezut că nu mai poate respira.

-Marga, ce bine îmi pare să te văd! Spuse asta cu un accent ciudat în timp ce îi dădu drumul Miei şi făcu un pas în spate pentru a o admira. Ai mai crescut, măi, uite ce femeie frumoasă a făcut lumea asta din tine.
-Mersi, Romeo! El este prietenul de care ţi-am vorbit, spuse Mia la rândul ei în timp ce mă arata cu mâna.
-Măi, Marga, tu din ăştia imi aduci? Crezi că se ţine de ...treabă?
Mia se uită la mine şi zâmbi când îmi văzu privirea nedumerită.
-Romeo îmi zice Marga, el spune că Mia nu mi se potriveşte, îmi trebuie ceva mai stilat.
Romeo se uită acum la mine, tot muntele ăla de om îşi concentra atenţia asupra mea şi îmi era frică să nu fac vre-un gest care să il supere. Am observat cuţitul pe care îl ascundea discret în cureaua neagră de piele şi atunci am realizat că el este cel mai temut individ din grup. Mi-am mutat privirea către ochii săi şi atunci a început să vorbească.
-Ia zi băiete, cum te cheamă?
-Alex, am zis eu fară sa pierd contactul vizual.
-Nu îmi place numele ăsta, dar o să îţi spun aşa pâna mă gândesc la altul. Deci, măi Alex, nu o să te întreb de ce vrei să îţi dau iarbă, vreau doar să ştiu dacă o să te ţii de ea.
-Mă ţin cât am bani, dar nu o sa iau mereu, doar când am chef.
-Eşti economist, hai că îmi place de tine, spuse acesta punându-şi o mână după gâtul meu şi râzând zgomotos.
Strigă ceva rapid şi în câteva secunde un bărbat apăru cu trei scăunele şi ne invită să luăm loc.

-Hai să îţi spun cum facem. Tu te cunoşti cu Mia, deci o să procedăm ca şi în cazul ei. Eu doar produc marfa şi o vand prin jur, pentru clienţii mai îndepărtaţi am ajutoare. Tot Mia mi-a mai adus o fată mai demult şi amândouă îşi luau marfa de la un băiat pe care îl am acolo. Clienţii sunt fericiţi când nu se deplasează mult.
-Şi preţul?
-Văd ca eşti curios. Îti dau cinci grame din partea casei, apoi fiecare va costa şaizeci. Încă ceva! Spuse el cu o privire ameninţătoare. Sper să nu avem probleme...legale. Eu sunt un om rafinat, dar merg pe principiul „scopul scuză mijloacele”.

Am facut cale întoarsă şi, după ce am primit mostra din partea casei de la fierarul pe post de portar, ne-am îndreptat spre casă.
-Mia!
-Ce e?
-Eşti nebună...

Dammit! Daca-l faceai si tu mai lung...tot ne tii cu sufletul la Guta! Interesanta partea a 2-a a acestui capitol, nu ma asteptam sa deie peste un traficant care o produce la el acasa. Atitudinea lui este una tipica unor deal-eri/mafioti si tot soiu' care i-am mai vazut prin filme insa asta cu numele n-am mai vazut-o, dar imi place ). Asteptam capitolul 3!

Foarte șmecher fic-ul. Cum zice și Georgiana, fic-ul ăsta nu vine cu lecții de viață, dar să nu uităm de diferența dintre heroină și iarbă Tot ca o mică paranteză, nu prea se dau 5 grame din partea casei niciodată, cel mult ”le scapă” mâna la gram și dau mai mult primele dăți.
Dpdv al redactării, am ajuns la punctul în care nu prea mai am ce reproșa. Nu am văzut greșeli evidente, de niciun fel. Foarte frumos realizat. Mult noroc și nu întârzia cu continuarea!

Foarte interesanta povestea.
Ma voi apuca de citit in seara asta . Nu am nimic de criticat la ea.Totul este pur si simplu PERFECT: personajele simple , actiunea care te tine cu sufletul la gura etc.