Tupeu de Borfaș

OK, progrese la nivel estetic. Progrese la nivelul stilului de a scrie și un mare, mare plus la descrierea sentimentelor și emoțiilor. Stai rău la nivelul vocabularului și ai ușoare greșeli de gramatică (în special la cuvintele cu cratimă sau la poziționarea virgulelor), dar în rest nu prea am ce să obiectez. Trebuie foarte serios să te informezi cu privire la cuvintele cu cratimă. Nu pot să-ți disec acum întregul text spunând ce a fost bine și ce nu, pentru că ar dura prea mult și pentru că nu consider această tactică una eficientă. Ce trebuie tu, singurel, să faci este să mai citești. Fie cărți, fie alte fic-uri de pe forum, fie orice și să observi în ce situație se pun cuvinte cu cratimă și unde nu, care sunt acelea, etc.. Dacă nu faci asta singur, noi nu avem cum să te ajutăm la capitolul ăsta. În rest, ține-o tot așa la nivelul descrierii și ține minte un lucru aici: fii mai profi când e vorba de poziția naratorului. Exprimările plastice sunt la nivelul personajelor, ce spun și ce gândesc. Spre exemplu, e normal ca un personaj să spună că o mașină era ”cel mai important, de lux”, dar naratorul, nu, pentru că el e imparțial și obiectiv. El vede o mașină de lux, nu ”cel mai important” Spor.

Multumesc pentru comentarii. Vreau sa va spun ca nu ma supar, nu am de ce. Asta e parerea voastra, plus ca o sa ma ajute in continuare, deci, nu trebuie sa ne ascundem dupa deget, e in regula sa-mi spuneti totul in fata . Inca o data v-a multumesc pentru comentarii si atentia acordata, sper ca voi deveni mai bun si ca ma voi ridica la asteptarile voastre .

" Crede... și totul o să fie mai pur ! "

Bătăile inimii celor prezenți se accentuau cu fiecare pas al omului elegant. El se apropia domol, fără a fi grăbit, păstrându-și atitudinea de interlop. Omul ajunge într-un final față în față cu cei doi. Cent și Gabi înghit ușor în sec. Ar fi dorit să știe ce gândește omul, dar nu le dădea nici un indiciu, expresia feței fiind una stereotipă. Bărbatul aruncă puțin cu privirea pe acolo, uitându-se în jur, apoi trece pe lângă cei doi. În momentul acesta, Gabi simte niște furnicături pe sirea spinării, un sentiment de frică foarte amplificat. Băiatul continuă să privească în față, la fel ca și Cent.
Însă, în spatele lor, bărbatul își punea planul pe roate. Făcând un semn cu mâna, cei doi sunt conduși înăuntrul clădirii.
Două gorile ce-l însoțeau pe interlop, îi iau haina, apoi continuă să stea în umbra acestuia, așteptând momentul potrivit. Gabi se așează pe un scaun, la îndrumările unui bodyguard aflat acolo. Nu știa încă ce o să i se întâmple, dar sigur percepea un lucru, acela că nu o să mai iese viu de aici.
- Prăpăditul ăsta mi-a întrerupt mie cina ? Se aude o voce aprigă.
Toți ceilalți încremenesc, când omul tună cele rostite.
Gabi își apleacă capul, uitându-se în jos și rămânând în aceeași poziție. Din nou avea destule gânduri ce-l stresau, iar situația îl presa uniform.
Interlopul scoate un trabuc, apoi și-l aprinde, fără a avea nevoie de vreun bodyguard sau vreo gorilă.
Acesta se uită specific la clădire și la Gabi. Face câțiva pași în față, ajungând la câțiva metrii de băiat.
Cent nu știa ce o să se întâmple, nu dorea să pățească nimic rău. De data aceasta aplică legea "fiecare pentru el".
- De ce morții voștrii nu răspunde-ți ? Tună din nou omul prezentabil.
Individul continuă să-i privească pe ceilalți și să-și schimbe țintele rapid, fără a-i lăsa să-i de-a vreo replică, chiar dacă era cu privirea. Se îndreaptă din nou către Gabi, făcând câțiva pași. Acțiunea se deruta extrem de lent, stresul afectându-l grav pe Gabi. Nu se învinovățea pe sine pentru situația actuală, dar nici nu era mândru, bănuind sfârșitul cumplit.
Individul se oprește lângă Gabi. Cu trabucul în mână, urmărește privirea disperată a băiatului, apoi trage un fum.
- Bă știftule, o să suferi, nu scapi așa de ușor. Spune el, continuându-și obsesivul discurs.
Tipul întinde mâna cealaltă, apoi, un bodyguard îi aduce un pumnal. Îl ia, după care, aruncă trabucul, așezând sticletul.
Se uită într-o parte, iar, prin urmare îl lovește rapid pe Gabi, la nivelul feței, făcându-i o rană destul de serioasă.
Băiatul este aruncat după scaun, zăcând pe jos.
- Așa se întâmplă când faci pizda mare la rechini. Continuă el, coborând puțin vocea.
- Iar voi ... *întorcăndu-se către ceilalți* nu mă faceți c-un blat, că vă ard paiele, scamatorilor ! Adaugă el, de data aceasta spunând-o mai intens ca data trecută.
Gabi își așterne mâna sa suavă pe fața plină de sânge.
Aceasta era lovită, durerea fizică nu era așa de mare, dar palmele vieții i-o amplificau fără ca ele să se sfiască.
Omul se plictisi, încă de la prima lovitură, așa că ordonă, ca unul din soldățeii de acolo, să-i aducă paltonul.
Interlopul se îndreaptă către ieșire, nu înainte să facă o marcă cu mâna, ce ducea către sfârșitul poveștii.
Băieții de acolo se îndreaptă către Gabi. Unii dintre ei îl ridică și încearcă să-l încadreze pe scaun.
Momentul este stricat, zarvă și isteria făcându-și apariția ca un erou din reviste. Fanfara își începe spectacolul în capelă, iar câteva note muzicale linșesc câțiva cutezanți ce doreau să le întrerupă alocuțiunea.
Demența cuprinde ușor orice om aflat în acel loc. Ușa este deschisă de câțiva indivizi, cu arme în mână, grupul acela, făcându-și apariția ca un miraj ...

Sfârșitul primei părți ...

Mă-ncearcă sentimente contradictorii citindu-ți povestea. Vreau să te felicit, dar și să te apostrofez, în același timp. Dar să analizăm pe rând.
Ai câteva greșeli supărătoare. Nu știu dacă sunt typo-uri sau necunoștință, dar ai expressi de genul ”șirea spinării” sau ”acțiunea se deruta”. Lăsând asta la o parte, ai niște exprimări cel puțin ciudate, de genul ”expresia feței fiind una stereotipă” sau ”se uită specific”. Bine, și altele, dar astea m-au marcat ) Ai niște exprimări pretențioase, pe care nu le folosești cum trebuie. Sfatul meu e să te documentezi înainte să folosești astfel de cuvinte.
Acum, pe partea bună, țin să te felicit pentru dialogurile excelente și pentru întorsătura de situație neprevizibilă de la final.