Tupeu de Borfaș

Acest fic este nerecomandabil persoanelor sub 14 ani. Conține:
- limbaj ce poate fi interpretat ca fiind vulgar.
- scene explicite de nuditate sau ce sugerează actul sexual.
- scene ce sugerează consumul de droguri sau alcool.
(dă la Schizo)

Tupeu de Borfaș

Școala Big Apple, situată în cartierul Pantelimon, pe lângă șoseaua Martirilor.
La porțile liceului Big Apple un liceean obișnuit stă rezămat de un stâlp de curent din apropiere. Tuns scurt, având freza creastă își retușează părul privind în gol. Poartă o pereche de blugi cu turul lăsat cu o culoare albastru indigo prespalat, cu o cămașă ieșită pe jumătate din blugi de culoare albă cu mâneci lungi și un imprimeu pe partea din față. Brunet cu ochii negrii, înalt, ce mai bărbatul perfect. Dar de ce aștepta în fața școlii când azi este sâmbătă ? Băiatul se întoarce și vede o figură venind încet. Însoțit de doi tipi acesta se apropie încet de tânărul din fața liceului. Cu un aer de superioritate i se adresează:
-Șase, papagalule, ai adus ? Îl întreabă acesta întinzând mâna ca și când ar vrea să-i de-a ceva.
*Notă: Șase este o poreclă a tânărului.
Acesta scoate repede din buzunar 100 de lei și îi înmânează tipului de statură mijlocie, la trening și adidași. Fața i se luminează când vede cei 100 lei îi ia și îi pune în buzunarul din bluza de trening galben chinolină.
-Mulțumit, nenea Nils ? Spune acesta cu puțină ezitare în vocea sa dar în același timp arogant.
-Așa bă, pancot-o, data viitoare nu te mai scapă nici bunica din cimitir. Cu un rânjet sarcastic tânărul care încasase suma de bani o roiește împreună cu soldățeii care îl însoțeau. Celălalt tânăr se uită în gol după ''colegul'' cu care se întâlnise. Își pune mâinile în buzunar și începe să se îndrepte spre o destinație.
După zece minute ajunge într-un cartier aproape de liceul Big Apple. Se oprește lângă un bloc vopsit cu maro închis și câteva picturi de stradă pe el. Se uită în sus și intră în bloc. Urcă două etaje și ajunge la numărul opt. Fără nici o tragere de inimă pune mâna pe încuietoarea ușii. Cu o mică ezitare deschide ușa. Se descalță din adidași. Intră în prima cameră, o încăpere destul de spațioasă asemenea unei sufragerii. Se așază comod pe fotoliul din stânga iar cu mâna stângă ia telecomanda aprinzând televizorul după o masă din mijlocul camerei. După câteva minute aude un tropăit vag ca și când cineva ar urca la etajul doi. Pe ușa din sufragerie intră în grabă un păpușel de treișpe ani. Se apropie de tânărul liceean și îi spune oarecum incoerent din cauză că fugise:
-Iulia... mi-a zis să o suni...
Apoi puștanul se așeză pe un fotoliu de lângă tânărul liceean.
-Ce treabă are cu mine ? Întrebă acesta uimit și cu puțină bucurie în ochii săi negrii ca abisurile întunericului.
-Nu știu, mi-a spus să o suni, ia numărul de telefon. Acesta scoate o bucată de foaie și i-o înmânează tânărului. Din nou ușa sufrageriei se deschide. De data aceasta o femeie de 40-45 de ani deschide ușa camerei.


Sfârșitul Capitolului Unu

Nu prea îmi plac chestiile astea dar tu ai făcut ceva chiar real.Cam tocmai ce se întâmplă la liceu,deci zic că e reușit.Aștept capitolul 2 să văd ce se mai întâmplă.

Destul de interesant fic-ul.Este oarecum inspirat din realitate reflectand viata unor tineri ajunsi la niste licee unde pumnul face legea.

Another real-life fic.
Sincer, nu mă pot pronunţa încă despre cum o să evouleze, din monent ce viaţa umană îşi creează propria montonie. Sper totuşi că va fi diferit faţă de celelalte. Nu spun că ai copia sau ceva de genul, doar că este bine să avem cât mai multă spontaneitate, cât mai multă originalitate. Totuşi, îmi place felul în care descrii, faptul că pui accent pe detalii. Chiar vreau să văd ce o să faci în continuare.

Ficul pare a fii destul de promitator pe viitor insa sper ca urmatoarele capitole sa fie mai interesante caci nu prea ma atrage asa mult primul capitol.
Oricum ficu este inspirat din viata de zi cu zi deci banuiesc ca urmeaza batai de cartier droguri si alte chesti specifice gastilor.Deci pana sa imi fac o concluzie astept urmatorul capitol.

-Ce-i cu agitația asta ? Îi întrebă femeia pe cei doi ca și cum i-ar cunoaște.
-Oh, mamă, nimic nou. Îi răspunse tânărul liceean mamei sale.
Femeia își dădu jos geanta după umărul stâng și o puse pe biroul din stânga mesei ce se afla în mijloc. Se mai uită puțin la băieții săi apoi plecă în bucătăria ce se afla vizavi. Tânărul liceean se ridică după fotoliu și luă o foitia din mâna fratelui său. Pe ea era scris un număr de telefon. Se așeză din nou pe fotoliu apoi scoase din buzunar un telefon ce se încadra în statutul său social. Tastă cifrele și sună la numărul după foaie. După câteva secunde o voce feminină răspunse:
-Alo, cine este ? Când auzi vocea feminină, tânărul licean înghiți în sec și cu vocea sa groasă răspunse blând:
-Bună, sunt ''Sase'' din a unspea. Frate-miu mi-a spus să te sun. Spuse acesta coborând ușor vocea.
-Bună, bună Gabriel. Uite care e treaba, dă-m o petrecere, un chef și mă gândeam dacă ai vrea să participi.
Auzind toate acestea, Gabriel nu spuse nimic și începu să se gândească ce s-ar putea întâmpla dacă ar participa. Sigur nu se gândea la ceva bun. După câteva secunde îi răspunse fetei care îl invitase la petrecere.
-Mah, nu știu sigur, eu nu cunosc pe nimeni și n-am nici cu cine să merg.
-Ce-ai mă de nu vi, ai scame în sânge ? Cu cine să mergi, nu-i o problemă, îl sun pe Cent să rezolve. Îi răspunse aceasta cu încredere în vorbele sale.
Gabriel când auzi de ''Cent'' i se înmuiară picioarele. Singurul om care îi era antipatic, era el. Sigur nu dorea să-i rezolve treaba. Plus că știa că această invitație nu era ceva bun. În minte mii de gânduri ce nu doreau să accepte această invitație îl năvăleau făcând-ul tot mai slab. Un gând îi apăru în fața ochilor zicând că dacă nu vine o s-o i-a în freză de la Cent. După ce se panică câteva minuțele, în sfârșit gândi pozitiv. Că totul o să fie bine, acuma o să își facă și el prieteni, poate și o eventuală prietenă. Poate în sfârșit nu o să mai fie un tocilar care dă tribut niște bani munciți de mamă sa din greu ca să supraviețuiească la școală din cauza șmecherilor ce se luau de el. Poate acum fetele o să aibă tupeu să vorbească cu el. Acum câteva zile, când trecea pe coridorul școlii, într-o clasă de-a zecea, niște fătuce bârfeau de băieți. Una blondă cu șuvițe roze îi rosti numele pe buzele ei cărnoase date cu ruj roz. Când își auzi numele, se opri în fața ușii, iar cu o curiozitate imensă ascultă care-i treaba în discuția fetelor. Blonda frumușică, cum spuneau și vagabontii din cartier ''bună, bună de tot'', cu o sclipire în ochii săi de un verde pur ca ai unui șoricel prins în cușcă, discuta despre băiat. Spunea că îi place cum arată, o atrăgea complet fizic. O imensă energie morală îl încărcă pe liceean auzind toate acestea. Totuși după aceste laude sincere, liceeanul avea să primească câteva lovituri în inimă mai puternice, mai mortale. O ură profundă pe sine umplu energia morală pozitivă când auzi cuvintele fetei. Aceasta spuse cu puțină teamă în vocea sa, spuse că degeaba este frumos fizic, deoarece nu poate să facă o relație cu el, că băieții din cartier și de la școală o să se i-a de ea, știind că băiatul era mămăligă, nu avea nici o relație, nici un prieten, nici o fată ''a lui''. Una din fete îi răspunse că unu din a unspea din clasă cu Gabriel, caută o fată cuminte și cel mai important era paralel pe lângă Gabriel când venea vorba de subiectul ''baiat de cartier''... Atunci, cu lacrimi în ochii săi negrii, băiatul nostru își puse mâna pe inimă ca și când ar fi rănit profund de o despărțire și fugi repede acasă, închizându-se în camera sa, zicând în continuu că nu are nevoie de fete, de prieteni sau de viața reală. Singurul lucru care îi este prieten este Dumnezeu în care credea profund chiar dacă acesta nu se mai uita de mult la el, că de ce are nevoie el este cartea și anume învățatul. Că atunci când o să fie mai mare și mai deștept o să ajungă cineva și o să pedepsească toate târfele care s-au luat de el și l-au făcut să sufere. După câteva minute de amintiri cumplite acesta reveni la realitate auzind vocea fetei de la capătul liniei:
-Bah vere, mai ești pe fir ? Ai murit, vii sau nu ? Ștergându-și lacrimile de la ochii săi negrii ca noaptea, se îmbărbăta singur în mintea sa și îi răspunse fetei:
-Dacă îmi faci rost de cineva cu care să merg, sunt acolo. După ce termină de spus toate acestea, zâmbi în el că și când inimia sa ar zâmbi împreună cu el. Deși nu privea cu ochi buni toate acestea, dorea să cunoască cum e să fii într-o gașcă, cum e să ai o prietenă, cum e să fii în ''carter'' chiar dacă el locuia în unul.
-Chefu e mâine seară pe la 9. O să vorbesc cu Cent să-ți facă rost de o mașină și o gagică. Ne mai auzim, pa pa, scumpete.
Închise telefonul și îl puse în buzunar. Obosit se aruncă pe fotoliu, iar cu un surâs amar mormăi ceva, deloc coerent:
-Mâine...huh...

Sfârșitul capitolului doi

Ok in sfarsit am citit si eu capitolul al 2 lea si am cateva ceshtii de spus legat de el.
In primul rand este mai bun decat primul in opinia mea insa mai cam bagat in ceata la inceput cu masa umaru si toate acele detalii, incearca pe viitor sa fii putin mai rezervat in detalii caci dai prea multe si pe mine unu ma cam pierzi pe drum.
In al 2 lea rand sper ca pe viitor sa devina mai orginal caci eu unu sunt satul de ficuri de genul(am citit vreo 8 sau 9 pana acum).
Astept si capitolul 3 pentru a imi intari opinia legata de fic.

Desi nu sunt un fan al ficurilor de genul acesta tu ai reusit sa ma captivezi, sincer iti spun. Abia astept sa ved ce se va intampla la petrecere, sigur e o smecherie la mijloc. Cat despre greseli, sunt putine dar inca sunt cateva.

Mulțumesc de critici și comentarii. Păi, Rasen îmi pare rău dar următorul capitol o să aflii care-i treaba cu petrecerea . Până atunci v-ă las să savurați acest capitol. Comentați aici dacă aveți ceva de comentat .

-Liceeanul se ridică după fotoliu, deshide ușa camerei în care se afla. După ce o deschide un hol micuț apare în fața sa. Merge încet, cu mâinile în buzunare. Se oprește în fața camerei din capătul holului. Deshide ușa și intră într-o cameră. Nu e era o cameră încărcată. Era doar o simplă cameră de băiat la care fetele visează să o vadă. În partea stânga era un pat făcut, ordonat. În fața sa, poziționat un birou cu câteva caiete și pixuri pe el. În partea dreaptă, un șifonier cu două uși, polite de culoare cireș. Într-un colț câteva caiete și niște cărți erau frumos așezate pe o noptieră. Tânărul se schimbă de haine și se aruncă pe patul din cameră. Întinse mâinile și închise ochii gândindu-se la cum o să fie mâine la petrecere.
A două zi... 9:00 am
Tânărul se trezise dis-de-dimineață. Împreună cu fratele său, luaură micul de jun. Mama sa plecase la servici. După ce terminară de mâncat fratele său rupse tăcerea amorțitoare din camera în care se aflau:
-Eu am terminat de mâncat. Am niște treabă cu băieții pe afară. Ne întâlnim pe la 12, când plecăm la școală. Gabriel se opri din mâncat și lăsa lingura din mână jos.
-Bine, ai grijă ce faci. Când auzi vorbele fratelui său puștiul plecă din cameră. Gabriel se spăla pe mâini și intră în camera sa. Se așeză pe scaunul de lângă birou, se făcu comod, apoi luă o carte. Deschise cartea la o pagină, pe la jumătatea ei și începu să citească. Trecură câteva minute. Închise cartea și o așeză pe birou. Nu se putea concentra. Toate gândurile sale erau ațintite către petrecerea din seara asta. Se gândea ce o să facă, cum o să se comporte. Trebuia să facă o impresie bună. Spera ca cei ce vor participa la petrecere să nu se uite la el cu ochi ciudați. Nu suporta să se uite cineva la el într-un mod diferit. Gândurile sale continuară până la 11:34 am. Se uită la ceasul telefonului. Deshise șifonierul și începu să se schimbe. După câteva minute, se reîntoarse și fratele lui. Se schimbă și el, apoi plecare către școală. La jumătatea drumului cei doi se despărțiră, puștiul mergând la altă școală mai ''selecta''. Gabriel dorea ca fratele său să nu fie în aceeași situație ca și el. Cu ajutorul unui prieten, îl transferase pe fratele său la această școală. Da, demult avusese și el un prieten, unul foarte bun. Împărțeau tot împreună și se ajutau reciproc. De multe ori prietenul său îi lua apărarea lui Gabriel când șmecherii de la scara blocului și de la școală se lua de el. Gabriel nu dorea ca prietenul său să facă toate astea ''moca'', așa că îl ajuta cu temele și cu ce mai avea nevoie la școală.
În sfârșit ajunse în fața liceului. Când intră în liceu o văzu pe Iulia, cea cu care vorbise acum o zi, și pe Cent, iubitul Iuliei. Cent când îl văzu îi făcu semn Iuliei să se uite și ea. Cu zâmbetul pe buze, Cent îl ''saluta'' pe Gabriel:
-Uite-l măh pe Șase ''al meu''. Cum o mai duci șmechere ? Gabriel primi aceste ''urări'' cu multă uimire deoarece nu uitase că trebuia să-i mai de-a bani lui Cent, că el se lua mereu de Gabriel și-l făcea de râs de câte ori avea ocazia. Cu toate aceste gânduri își făcu curaj răspunzându-i:
-Păi... p'aici, pe la școală. După ce spuse aceste cuvine, câțiva colegi se uitau mirați la cei 3. Atunci Gabriel se înroșii, desii nu se vedea foarte bine din cauza tenului său brunet. După câteva momente ceilalți își continuară treaba. Gabriel se apropie de cei 2 dând salut cu Cent.
-E totul rezolvat, dacă deseară nu aterizezi la chef, ne supăram. spuse Cent îndreptându-se spre clasa lui Gabriel.
-Pa pa, Vlăduț. Îi spuse Iulia lui Cent făcându-i cu mâna.
-Ei bine, eu plec la ore. Îi spuse Gabriel Iuliei vrând să plece.
-Bine, să nu întârzii.(spuse Iulia). Gabriel se îndreptă către clasa sa. Deschise ușa. Câțiva colegi vorbeau diferite chestii. Când îl văzură pe Gabriel toate privirile se ațintiră asupra lui. Ignoră toate aceste priviri și se așeza în penultima bancă de la rândul de lângă fereastră. Se făcu comod și scoase un pix cu care se jucă până veni profesorul de istorie. Îi plăcea istoria, nu doar istoria, mai multe materii. Toți profesorii știau că el este un elev bun la carte. Minutele trecură din care se formară orele și în sfârșit Gabriel plecă de la liceu. Mai erau câteva ore până la petrecerea la care era invitat. Înainte de toate plecă la școala fratelui său. Când ajunse acolo, mai așteptă câteva minute. Printre zecile de copii ce se îndreptau bucuroși și cu zâmbetul pe buze acasă, îl zări și pe Adi. Amândoi, tăcuți ,se îndreptară încet către casă. Urcară la etajul doi și în sfârșit ajunseră acasă. Fără să spună nimic Gabriel plecă în camera sa. Își puse ghiozdanul lângă șifonier și se așeză pe un scaun. Stătu așa câteva minute bune. După un timp își scoase telefonul din buzunarul stâng și se uită la ceas.
-8:24...Spuse acesta ușurat văzând că mai are timp să se facă fresh pentru chef. Deschise șifonierul și luă o pereche de blugi slim, un tricou și o jachetă din piele. Se îmbrăca cu ele, se încălță într-o pereche de adidași albi, nike. Când vru să deschidă ușa camerei auzi țârâitul sonerie. Plecă din cameră și se îndreaptă către ușa apartamentului. O deshide. Spre surprinderea lui vede în fața sa o fată și un băiat. Roșcată, cu ochii căprui. Arăta destul de bine, poate prea bine ca să fie adevărat. Purta o rochie din dantelă elastic cu volane, dublată de culoare somon. În mână avea o poșetă de culoare neagră din piele, micuță. Cu părul lăsat pe spate arăta ca o divă. Oricine își dorea o fată ca asta. O fată cu care să te simți bărbat, după care băieții să întoarcă capul. Bărbatul care o însoțea era îmbrăcat asemănător lui Gabriel, ras la modă și freza la fel. Fata era frumoasă, deși lui Gabi i se părea prea convenabil și nu-i mirosea a bine.
-Mergem ? Întrebă fata care era în fața lui. Cei 3 coborâră scările ajungând jos. O mașină era parcată în fața blocului. Un ford mustang shelby de culoare gri metalizat era gata să facă niște drifturi. Atunci băiatul înțeleasă că cel care o însoțea pe tipă era șoferul, prietenul lui Cent. Tipa și Gabi se urcară în spate. Mustangul plecă cu a cincea după loc, îndreptându-se către chef.

Sfârșitul capitolului trei

Povestea aceasta chiar m-a captivat, ai un stil aparte care imi place mult. Desi mi-a placut capitolul tin sa te contrazic la un lucru si anume camera lui Gabi. Tu ai zis ca este o camera de baiat obisnuit insa nu prea cred. O camera de baiat este dezordonata si nu foarte curata, cel putin asa este a mea si a baietilor pe care ii mai cunosc.

@Rasen nu si a lui fiindca este genul de baiat "tocilar" deci face totul ca la carte sa zic asa.
Ficul ma captiveaza si incepe sa devina din interesant in foarte tare cea ce ma bucura caci ficurile de genu nu prea ma mai atrag in ultima vreme deoarece am citit destul de multe ficuri de genul acesta.

Salut, meștere. Vreau să încep prin a te aprecia că mi-ai pus drepturile de autor acolo sus, dar să știi că nu eu am venit cu ideea asta. Și eu ”împrumutat-o” de la alți scriitori de la care am ”furat” și eu meserie pe alte forum-uri. Așa învățăm cu toții. Voiam să mă apuc să caut nod în papură (și aș găsi destule), dar nu am să o fac. Pentru că m-a fascinat povestea ta. Emană atâta sentiment cum nu am mai întâlnit de foarte multă vreme. Ce mai trebuie tu să faci este să umbli la detaliile de finețe. Da, mă refer la cuvinte, vocabular, pentru că genul ăsta de fic-uri au nevoie de genul ”ăla” de cuvinte. Te rog, nu te lăsa. Continuă, dar încet, rar, ca să pui ordine în idei și să iasă cât mai bine. Multă baftă

Cu tovărași în mașină și cu bași în portbagaj,
ne remarci repede în peisaj,
plutim ușor, parcă e un miraj...
Acest refren se auzea în boxele mustangului. Ca toți băieții de cartier muzica trebuia să fie una de stradă. Obrajii lui Gabriel prinseseră un contur de culoare roșu coral. Deși el era încordat din cauza atmosferei tulbure, fata de lângă el era perfect relaxată. Apropierea dintre cei doi era una micuță, aproape că mâna puternică a lui Gabriel putea să atingă mâna firavă și fină a fetei. Fata se uita frumos la el, visător. După expresia ei se gândea că acest băiat este un tip cu multe pile, relații. Un tip ca acel gen de băieți care de descurcă în orice situație și vine cu o soluție favorabilă. Deodată se auzi un scârțâit puternic când mașina luă o curbă pentru a putea trece de un bloc. Șoferul era obișnuit cu aceste drifturi și nu se silea să ardă motoru mașinii. Fata de lângă Gabriel îi răspunse dur șoferului:
-Bă vere, ce pula mea te dai în spectacol ? Îi faci praf băiatului hainele. Spuse aceasta cu o expresie dură pe față, o expresie pe care Gabriel o mai întâlnise până acuma. Își aducea aminte de fetele de la școală. Acele fete care îi dădeau cu flit și nu-l băgau în seamă. Auzind vorbele fetei, zâmbi ca și cum nu se aștepta la mai mult din partea ei, iar în mintea s-a spuse ''Altă târfă, mă rog trebuie să mă descurc cu ce am''. În sfârșit mașina tunată ajunse la destinație. Gabriel coborâ pe partea dreaptă, iar gagica ce-l însoțea pe cealaltă parte. Gabi se uită cu multă mirare la localul unde o să aibă loc cheful. Un bar select, unde frecventau numai interlopii cartierelor. Gabi se întrebă cum a putut Cent să organzieze așa ceva. Cu puțin tupeu o luă pe fată de mână și intrară în local. Totul era frumos aranjat, scaunele erau așezate tematice, părea un vis. Avea tot ce un restaurant bar select poate avea. Fetele care vor încinge atmosfera nu lipseau. Multe figuri necunoscute i se afișară lui Gabriel. O luă pe fată de mână și plecă încet în inima încăperii imense. Toate privirile se ațintiră asupra lui, timp de câteva secunde. După ce apele se calmară, fiecare persoană ce participa la această petrecere care acuma devenise mai mult decât un chef de cartier, își văzu de treaba sa. Unii cu zâmbetul pe buze, alții serioși vorbeau vrute și nevrute. Gabriel mergea încet, atent. Simțea că cineva îl privește de la spate și nu vruia să greșească ceva. Dorea să de-a o impresie cât mai bună. Spera ca destinul lui să se schimbe și să ajungă cu totul la un alt nivel. În sfârșit îl găsi și pe Vlad -Cent. Îmbrăcat bine, frejat, toasta cu câteva fețe necunoscute lui Vlad și cu Iulia, iubita sa. Se apropie încet de Cent, împreună cu fata ce-l însoțea. Unul din cei cu care discuta Cent, îi făcu semn ca și când l-ar cunoaște pe Gabriel. Cent îl salută pe Gabi, apoi o pupă pe prietena lui pe obraji. Gabi salută și ceilalți membri din acest mic cerc, apoi o pupă pe Iulia, la fel cum făcuse Cent cu ''iubita'' sa.
-Salut, măi Gabi. Văd că ai luat și o gogoșica... Spune Cent cu multă prietenie în vorbele sale, în același timp bătându-l pe umăr. Gabriel era oarecum rușinat de situația în care se afla, dar dorea să devină mai puternic, un adevărat bărbat.
Cent făcu prezentările dintre Gabi și cei care stăteau în micul grup. Vlad se apropie de Gabi și îi șopti ceva la ureche.
-Voi așteptați aici, nu durează mult. Le spuse Cent celor două fete. Vlad și Gabi, împreună cu încă 2 bărbați plecară din această încăpere mare. După câteva minute ajunseră la un etaj din mărețul local. Cei 4 bărbați se opriră în fața unei uși pe care scria ''NU INTRATI'', era păzită de bodyguarzi bine făcuți, epici oarecum, cu ochelari negrii în ochi, unul din ei era ras în cap și celălalt cu o freză mai ciudată. Cent deshise ușa și le făcu semn celorlați să între în cameră. Era o cameră medie, arăta mai degrabă ca un birou. O canapea era poziționată în primul colț iar a doua în celălalt. Cent le făcu semn să stea jos. El se duse lângă biroul din capătul camerei și luă loc pe un scaun.
-Ce vom discuta acuma este despre tine, Gabi. Să fi atent, știi că nu-mi place să repet de 2 dori. Cent îi explică lui Gabi că vrea să-l i-a la el în gașcă. Nu era o simplă gașcă de cartier, era mai mult o familie, care avea criterii dure și reguli pe care nimeni nu le putea încălca, se făceau și excepții. Îi spuse că are nevoie de oameni ca el, bine făcuți, să știe să de-a cu pumnul și nu numai. Cent știa că Gabi petrecuse mult timp cu Childu', prietenul de acum câțiva ani al lui Gabi. Cândva, de mult Childu' a cărui nume nu era cunoscut, controla străzile din acest oraș, avea afaceri și prin alte orașe și începea să se extindă mai mult cu fiecare zi ce trece. Acest lider avea un prieten, pe Gabi. Nu îi spusese despre adevărata lui identitate și mult timp îl petrecerea cu el, de afaceri și firmă ocupându-se și organizându-le un membru din acest sistem. Când era cu Childu', Gabi se simțea minunat. Îl învăța despre viața asta unde întunericul rece predomină, unde numai cel care are putere și inteligență poate să conducă și să reziste unuia care vrea să-i i-a toate astea. Îi spusese că trebuie să învețe, dar să nu fie un pămpălău. Amândoi se antrenau serios și dur într-o cameruta de la sfârșitul cartierului. Gabi îl ținuse minte pe Childu' mereu ocupând un loc principal în inima sa. Vazuze că a stat mereu alături de el, chiar și atunci când îi murise tatăl, chiar și atunci când relația cu mama sa se răcise. Mulți se fereau de Gabi știind cu cine umbla, deși el nu înțelegea. Într-o zi un băiat, șmecherul școlii din clasa a unșpea auzise care-i treaba cu Gabi. Bine făcut și mânios luă cu el 2 băieți și plecară în căutarea lui Gabi și interlopului Childu'. Dorea să le i-a locul deși nu știa cu cine se pune. La câteva minute de mers de școală îi întâlnește pe cei doi. Cel care îl însoțea pe Gabi simți că șmecherașul ăsta de porțelan avea chef de scandal așa că îl rugă pe Gabi să stea deoparte. Își suflecă mânecile cămașei pe care o purta. O cămașa albă cu imprimeu în față, exact ca cea pe care o purta Gabi. Lupta de cartier începu. Childu' făcu față fără probleme celor 3, căzând ca niște spice pe câmpul de luptă. Cei 3 fugiră nemaiuitându-se înapoi. A doua zi, Gabi aflase de la un băiat, că avea niște informații despre Childu'. Că el plecase din cartier în altă țară din cauza că n-a putut să ducă un tun și a venit altu mai bun că el și l-a decapitat din funcție. De atunci calvarul lui Gabi începu și toți ceilalți se luau de el din cauză că se axase pe carte, dar nu era prost la bătaie doar că nu se luase cu nimeni la bătaie și îi era frică să i se întâmple ceva rău, ceva ce nu poate duce. Când auzi toate astea de la Cent, Gabi îl luă de guler strigând tare și nervos la el:
-Unde e Childu', ce știi de el ? În momentul următor, telefonul lui Cent începu să sune...

Sfârșitul capitolului patru

WOW! unu din putinele ficuri care ma fac sa exclam WTF! ai fost genial fratica la acest capitol nu am ce zice ma atrage extraordinar de mult.
Dar era imposibil sa nu am ceva de comentat(asta a sunat ca Schizo dar de asa cum ai zis si tu am avut un profesor bun) ai avut cateva greseli din cauza grabei care au stricat aspectu si frumusetea ficului din pacate nu are rost sa le enumar eu acum caci sunt 2-3.
Astept urmatorul capitol.

Fra', nu e rău ce faci tu aici. Tranziție de la singurătatea omului diferit la lumea interlopă, dar capitolul ăsta a explicat oricum multe. Typo-uri, se știe. Dar mai e o chestie la care vreau să fii atent. Nu mai repeta nume și fii mai puțin ambiguu. E scena aia când se întâlnesc mulți și, pe moment, plouă cu nume. Cent, Gabi, Vlad, toți sunt peste tot, abia am înțeles despre ce era vorba. Asta ca idee, să știi mai departe

de ce ma 14 ani?de ce?IO AM 13!!!e nedrept...pot si io so citesc?hai ca pe un site de desene ma lasa aia sa ma uit la ecchi-uri?Pot,nenea Schitzo,pot?
Schitzo:nu(si nu nu a editat el am zis eu)
SaberSlash:Prea tarziu ca am citit deja primu capitol
e destul de are primu capitol,da daca asa e la liceu,io trec din scoala generala in facultate ) noroc ca am medie de liceu bun...
Fair,ai fost vreodata la un concurs de literatura?ca merita sa incerci

Gabi luă mâinile după victima sa și o lăsă să își scoată telefonul din buzunar.
-Alo, care ești ? Răspunse Cent la telefon după ce îl scoase din buzunar.
-Aha, venim acuma. Apoi îl închise și-l puse în buzunar.
-Discutăm mai încolo, acum avem niște treabă. Șase, vii și tu. Cei 3 bărbați împreună cu Gabi, plecară din cameră și coborâră la parter. Când ajunseră, Cent le făcu semn să părăsească acest restaurant. Când ajunseră afară, două mașini de lux erau parcate în fața restaurantului. Un Nissan Skyline verde crud și un Mclaren gri metalizat. Lângă aceste mașini așteptau doi bărbați, bine făcuți. Parcă protejau și păzeau pe cineva important din mașină. Cent împreună cu ceilalți 3 bărbați se apropiară de mașinile parcate în fața restaurantului. O persoană coborâ din mașina Mclaren. Tuns scurt, îmbrăcat la costum negru, acest om nu avea o față comună.
-Sefu', s-a întâmplat ceva, de v-ați deranjat să veniți până aici ? Întrebă Cent puțin sfios aplecându-și capul în semn de respect, pentru omul ce coborâse din mașină.
-Știi exact de ce am venit. Să intrăm în ''paradisu'' ăsta. Spuse omul uitându-se la restaurantul bar din fața lui. Cei patru se dădură din față omului necunoscut, iar acesta trecu printre ei urmat de cei doi bărbați ce-l însoțeau. Când ajunseră în restaurant, toate privirile se ațintiră asupra omului elegant. Aceste priviri nu dispărură după câteva secunde cum făcuseră cu Gabi ci din potriva, toți se uitau mirați la omul ce se afla în fața lor. Cent se apropie de Gabi și îi șopti ceva la ureche:
-Tu rămâi cu fetele, rezolvăm mai încolo treaba aia. Băiatul se opri din mers până ce oamenii pe care îi însoțea se îndepărtară puțin de el. După ce Cent și ceilalți bărbați urcară la etajele următoare, Gabi se duse la masa fetei cu care venise. Cent și oamenii cu care venise intrară într-o cameră mai mare ca cea de dinainte. Omul elegant se așeză pe scaunul biroului ce se afla în camera spațioasă și frumos decorată
-Am venit după plată. Sper că ai făcut rost de bani. Rupse tăcerea omul necunoscut și elegant.
-Șefule, a intervenit o problemă, am decât jumătate din sumă. Nu-ți face griji, din consumația din seara asta o să-ți plătesc și restul. Cent deschise seiful ce se afla în colțul camerei imense și scoase o servietă din aluminiu. O luă în mână și o puse pe biroul unde stătea șeful lui.
-Băi, Centulica... Mai ai câteva zile la dispoziție să fi la zi. Spuse acesta în timp ce deschidea servieta și verifica suma de bani. Erau foarte mulți bani în această servietă. Omul se ridică după scaun și plecă la parter urmărit de privirea amară a lui Cent și însoțit de cei doi bodyguarzi. Cent îl conduse pe șeful său până la mașină și se întoarse la petrecere. Își schimbă expresia feței din una serioasă în una mai prietenoasă, iar cu un zâmbet șters intră în restaurant .
Când intră îl observă pe Gabi și celelalte fete la o masă din colț. Dorea să se apropie de tânărul liceean, acuma avea nevoie de oameni de încredere și știa că acest băiat caută putere și nu îl v-a trăda, cel puțin așa avea el impresia. Ajunse la masă și se așeză pe unul din scaunele frumos decorate puse la dispoziția invitaților.
-Cine a fost omul ăla, Cent ? Îl întrebă Iulia curioasă, ceilalți doi fiind atenți și la rândul lor curioși de ce v-a răspunde.
-Un prieten... să uităm despre asta și să ne distrăm. Deabi am început cheful și încă mai e mult timp până mâine dimineață. Șase servestete cu ce vrei frățică, distrează-te. Inima lui Gabi era foarte bucuroasă de cuvintele lui, așa că zâmbi cu un zâmbet ușor forțat zicându-i:
-Da frate, nu-ți face probleme. Gabi se ridică după scaun și plecă la barman. Când ajunse făcu comandă o tărie, un pahar de whisky. După câteva momente o nouă persoană își făcu apariția în restaurantul select și de lux. O fată elegantă intră pe ușile restaurantului. Era însoțită de o prietenă. Îmbrăcată cu un sacou tricot cambrat cu mânecă 3/4 de culoare roz cu garnitură neagră. Încheiat cu un nasture negru la mijloc îi stătea superb. Purta o fustiță până la genunchi, cu pliseuri și betelie din piele. Părul ei negru pur și catifelat era așezat pe umerii săi delicați. Avea niște ochi superbi, verdele cel mai pur sclipea în luminițele ce începură să joace pe întreaga ''scena'' unde se desfășura petrecerea. Fata îl observă pe Gabi și se uită atent la el ca și cum l-ar studia. Îi plăcea cum arată, cum se prezenta. După ce îl analiză din cap până în picioare se uită în ochii lui. Gabi răspunse cu zâmbetul pe buze acestui joc. Verdele cel mai pur se îneca în abisurile lui întunecate. După câteva momente de melancolie, fata căută dintr-o privire un loc ferit de ochii celor care participau la această petrecere. Găsi repede un loc și împreună cu prietena ce o însoțea se așeză pe un scaun de la o masă din celalat colț al camerei. Gabi nu își dezlipii privirea după fata coborâtă din cer timp de câteva minute și nici nu avea de gând dacă Cent nu-l întrerupea spunându-i:
-E frumoasă, nu ? Orice bărbat s-ar da la ea, dar ai grijă, nu poate să fie atinsă. Îi strică momentul de melancolie punându-l pe gânduri.
-Adică, ce vrei să spui ? Îi răspunse, întorcăndu-se spre el.

-Fata asta, e luată și pot să-ți spun, că nu e un pier de vară. Acum o să înceapă adevăratul show. Îi spuse Cent bătându-l pe umăr. Deodată mult fum frumos mirositor ieșea din podeaua camerei. Pe scena din centrul camerei urcară 3 fete cu scopul de a face atmosferă. Erau îmbrăcate sumar, cu câteva țoale pe ele, bichinii și un sutien mai mult decât necesar. Cu această supriza, petrecerea abia începea. Fata cu care venise Gabi se duse la el, unde servea liniștit băutura racoroasă.
-Scumpete, îmi faci o comandă ? Îi spuse aceasta uitându-se la el ca o felină seducătoare. Gabi cu zâmbetul pe buze îi răspunse afirmativ și comandă un pahar de angeli. Atmosfera sigur era una ''hot'' și bărbații nu se fereau să-și arate talentele în arta dansului, fiecare venind cu diferite mișcări și poziții, unele mai puțin vulgare, iar altele foarte vulgare. Lui Gabi îi plăcea această atmosferă și în sfârșit putea să vadă cum e să petreci cu prietenii, cum e să te îmbeți pentru prima dată. Multe gânduri plăcute i se afișau lui Gabi, el spera ca această situație să fie și mai bună decât asta și desigur, să dureze o eternitate. Chiar dacă aceasta era o situație favorabilă, plăcută lui, avea să cunoască situații mai puțin plăcute și să vadă cu ochii lui ce se poate întâmpla când vrei să ajungi mai sus fără vreo putere în care să ai o bază puternică. După câteva pahare, Gabi se ameți puțin și începu și el să danseze. Fata cu care venise, bine amețită, nu se sfii să danseze cu partenerul ei. Un dans ce atrase atenția tuturor celor care erau în sală, începu să i-a contur. Gabi avea unele mișcări foarte șmechere, dansa într-un fel de cartier, golănesc. Se mișca așa de bine de parcă ar fi avut dânsul în sânge. Din umbra colțului celălalt, doi ochi verzi ce sclipeau în întuneric îl pândeau pe ascuns. O privire de felină mortală se uita la fata care dansa cu el, cu o gelozie nemaiîntâlnită . Ca și când această fată i-ar fi furat cel mai prețios lucru al ei...

Sfârșitul capitolului cinci

WTF!? iar ma suprinzi fratzica extrem de placut si din nou ma lasi cu gura cascata si extrem de nerabdator sa vad ce se intampla in urmatorul capitol.
De greseli as fii ipocrit sa ma elg caci sunt 2-3 prea putine ca sa le enumar tinand seama de calitatea ficului.

"că nu e un pier de vară".
Expresia corecta nu era "pierde vara"? Oricum ficul este destul de reusit. Astept continuarea.

Băi, cât îmi place ce faci aici. Iar ai încărcat de sentiment capitolul și am putut să văd și să simt tot ce ai scris. Ai un stil extraordinar de a scrie, dar, vai, cum îl scrie redactarea. Chestia cu atenția și typo-urile nu o mai repet. Uite încă un sfat: evită să folosești cifre. Și mai ales faze de genul ”3/4”. Era mai estetic dacă scriai ”trei sferturi”. Încă ceva: ca narator, evită cuvintele de genul ”mișcări șmechere”. Naratorul e de obicei utilizatorul unui limbaj elevat, dar personajele lui pot vorbi oricum vor. Asta, ca să știi Baftă, om, e foarte tare ce ai făcut aici

Celelalte capitole o sa apara mai greu, scoala asta. Vizionare placuta!

Toată această distracție continuă până la 12 - 1 noaptea. Invitații nu arătau nici un pic de oboseală sau plictiseală la adresa acestei petreceri. După un lung șir de mișcări și melodii dansate, Gabi însoțit de prietena sa, se opriră din dans și luară un loc pe scaunul mesei ''lor''. În tot acest timp fata necunoscută, îi analizase toate mișcările lui Gabi, urmărindu-l atent. Cent rămase pe ringul de dans, făcând diferite mișcări și gesturi cu dansatoarele menite să facă o atmosferă plăcută. Fata care venise ultima se ridică după scaunul pe care stătea și se îndreptă încet către masa lui Gabi. Când ajunse la masă, se apropie de el și în ciuda haosului și zgomotului din restaurant reuși să-i spună ceva la ureche cu buzele ei cărnoase date cu ruj roz:
- Bună, eu sunt Amalia, sunt o cunoștință cu Cent. Tânărul îi răspunse cu zâmbetul pe buze:
- Gabi, îmi pare bine să te cunosc. Fata se așeză pe un scaun de la masă. După un timp prietena cu care venise la petrecere se apropie, de data această de partenera lui Gabi. Îi șopti câteva cuvinte la ureche. Fata se ridică după scaun și îi spuse liceeanului că trebuie să se ducă la următorul etaj deoarece are o treabă de rezolvat cu o prietenă. Ca un prădător de o calitate excepțională, colosal din abis în sfârșit ''prinse'' prada și își atinse scopul. Ceva timp, aceștia discutară vrute și nevrute, în același timp servind băuturi alcoolice. Fata amețită bine, băiatul nefiind nici el departe de situația fetei, îi propuse să meargă la unul din etajele acestei clădiri. Chiar dacă Gabi era într-o stare ușor de ebrietatate și nu își mai putea vedea gândurile din cauza unui fum cu claritate redusă, încă, gândirea sa era una logică, complexă și limpede. Tânărul nu știu ce să răspundă acestei propuneri, dar după un timp, mai luând câteva pahare în fiolă, la insistențele fetei, se ridicară după scaun și urcară la ultimul etaj al acestei clădiri fără să îi vadă nimeni. Când plecară din lift fata se dezechilibră, gata să cadă. Gabi o prinse și încercă să vadă dacă poate merge. Văzând că nu poate o luă în brațe și o căra până la ușa unei camere din capătul holului de la acest etaj. În tot acest timp, fata se uită în ochi lui negrii că abisul, misterioși și fermecători. Acum înțelegea de ce a făcut Dumnezeu noaptea, deoarece și lui i-au plăcut acești ochi. Liceeanul deschise cu mâna ușa și apoi o împinse cu piciorul. O lasă pe tânăra domnișoară jos pe patul din fața sa, elegant și încet. Aceasta își luă mâinile din jurul gâtului al băiatului și le întinse pe pat. Gabi era stânjenit de această situație și nu știa ce să facă. Chiar dacă și lui îi plăcea această fată și dorea să își găsească sfârșitul în mâinile ei, nu uitase de spusele lui Cent. Toate aceste gânduri fură spulberate atunci când fata îi spuse să se apropie de ea, deoarece vrea să-i șoptească ceva la ureche. Băiatul căzu în această ispită și se apropie de fată. Amalia își înfipse mâinile ei firave în părul lui negru des, ca valul noaptea, negru că greșeala imaculatelor fecioare. Privirile lor se interesectara iar verdele cel mai pur se înecă în abisurile întunecate ale băiatului. Ochii lui sugrumau vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric. Cu buzele ei moi, arzând catifelat aceasta făcu primul pas sărutându-l apăsat pe liceean. Când mâinile lui începură să îi mângâie picioarele ca mai apoi să urce, simți că ia foc și că se va prelinge pe jos, dacă nu ar fi ținut-o atât de posesiv lângă el. Apoi și el o săruta mai adânc, mai pasional. Nu dură mult până îi dădu jos hainele după ea, rămânând amândoi în lenjerie intimă. În clipa următoare, tot ce simți fu buzele lui modelându-se după ale ei și limba lui căutând-o pe a ei. Răsuflarea ei fusese imediat consumată. Această scenă ținu câteva minute bune. În timpul acesta Cent își terminase treaba cu fetele ce le-a adus. Cei doi se simțeau foarte bine împreună, își doreau să rămână amândoi împreună până când stelele vor dispărea, o eternitate a infinitului. Această scenă avea să se termine, băiatul uitase că atunci când te vei simți cel mai bine vei cădea jos, în moloz fără vreo cale de scăpare. Cent observă că cei doi nu erau prin zonă și că lipsiseră prea mult timp pentru o plimbare la miezul nopții. Bărbatul simțea că ceva o să se întâmplă, ceva rău. Chiar dacă îi spusese lui Gabi că acea fată nu putea fi atinsă, uitase să îi mai spună de ce nu poate fi atinsă și de ce e atât de specială. Această fată, ca o fecioară era prietena unui tip. Un tip foarte puternic și nu mă refer la fizic. Acest om avea foarte multe relații, pile, cunoștințe și putea să distrugă orice inamic ce i se împotrivea. Era cunoscut în cartier ca Second Hand. Ura să audă această poreclă, iar dacă auzea pe cineva adresându-i acest nume fals putea să își scrie testamentul, asta dacă mai avea timp. Nu era ca ceilalți lideri de găști și de aceste treburi vicioase, era un lider care se implică în fiecare treabă, fie că era serioasă fie că nu.
Ucidea fără să clipească, avea un sânge rece, un sânge ca cel al unui decedat, ca cel al unei reptile. Conducea o organizație și societate foarte mare. Cum se spunea, în spatele fiecărui om puternic și impunător există și o femeie. Fata asta era aceea femeie. Ținea la ea orbește. Nimeni nu se apropia de ea. Toți știau cine este și cu cine umbla. Ea umbla singură și avea curaj să meargă printre cele mai rău famate cartiere sau cele mai întunecate străzi dintr-un cartier. Acest bărbat era chiar mâna dreaptă al cunoscutului interlop, Childu'. Porecla ''Second Hand'' venea de la ce îi făcuse acestui tovarăș. Cu această ocazie, multă lume putea să vadă cum tovarășii se pot transforma în dușmani, cum lumea inebuneste după bani și putere. Acest om, deși nu avusese putere și suficiente calități și cunostiinte, organizase un tun atât de mare încât Childu' își luase adio de la viața sa de lider. Cu un truc mișelesc putuse să îl de-a jos de la conducere. De aici și porecla de Second Hand - Mâna Dreaptă. Cent împreună cu câțiva băieți din gașcă începură să îl caute pe Gabi și pe Amalia, în mintea sa încercând să elimine gândurile cum că ar putea să facă ceva prostesc, ceva pe care ar putea să regrete. Răsturnară toate camerele din hotel în căutarea lor nebună. În sfârșit ajunseră la ultimul etaj, la ultima cameră de la acest etaj. Cent deschise ușa cu piciorul intrând dur. Mirarea lor fu una foarte mare, aproape că paralizară la imaginile ce se afișau în fața lor. Cent își puse mâna pe ochi, încercând să se calmeze. Chiar dacă văzuse această situație, nu uită că era implicată și fata celui mai tare gangster. Calm, porunci celor care îl însoțeau să o scoată afară pe fată și să o ducă în altă cameră. Aceasta nu se împotrivii fiind în stare de ebrietate și pe jumătate adormită. Toată luciditatea, complexitatea și logica lui Gabi reveni rapid cu o viteză și o precizie atât de mare, ca viteza luminii. Cent se uită cu o față amară, ca și cum s-ar uita la cel mai josnic om și îi spuse:
- Ce dracu ai făcut aici ? Înțelegi cât e de gravă situația ? Începând să se înfurie și să urle la băiat.
- Mâine ești mort, roagă-te să fie o moarte rapidă (!!).

Sfârșitul capitolului șase

Copitolul a fost destul de interesant nu am ce zice insa as fii apreciat daca descriai mai mlt scena de amor dintre cei 2 protagonisti ai nostri.
Din pacate mult mai multe greseli de tastare decat la celalate capitole cea ce mo dezamagit caci ficu si capitolul este superb.
Sper sa fii mai atent pe viitor si sa nu mai repeti asa de multe greseli caci strica foarte mult imaginea pe care sio creeaza cititorul.
Daca pana acum puteam sa imi imaginez fiecare scena descrisa in fic acum a fost mai greu din cauza acelor greseli care pur si simplu au rupt firu.

Îmi mențin părerea că avem un fic formidabil de citit aici. Dar, cum a zis și Silviu, o creștere din punct de vedere al greșelilor de redactare nu am văzut. Trebuie să fii mai atent, să vrei mai mult de la tine și să îți dorești să le dai peste nas tuturor celor care îți zic că ai typo-uri și alte astfel de greșeli în fic. Poți mai mult, Fair, ai o imaginație superbă. Asta citesc. Baftă

Uhm se asemanea putin cu povestea mea si cea a lui SuperScchizofrenic dat fiind faptu ca are la baza personaje aflate la varsta adolscentei(mai mult sau mai putin) iar faptul ca am citit totul fara sa iau pauza decat de baut apa spune multe despre talentul tau si aceasta poveste.
Astept continuarea cat mai curand cu putinta.

Ea nu-i ca restul... Ea e pur şi simplu, Ea... (!!)

I - Un nou început...
Cent încearcă să se calmeze. Băiatul face un semn, iar în momentul următor, băieţii pleacă de acolo, cu tot cu fată.
Acesta se uită cu un zâmbet amar la Gabi, apoi pune mâna pe uşă, o deschide şi pleacă către hol.
Gabi încă nu credea că ce se întâmplă aici e adevărat. Cu această ocazie putea să vadă cum îi trece viaţa prin faţa ochilor, el, neputând să facă nimic...
Băiatul caută cu privirea hainele sale, se ridică din pat şi le luă rapid, îmbrăcându-se cu ele. Jos, la parter, Cent puse bodyguarzii să stea de şase. Acesta făcu un anunţ scurt, spunându-le invitaţiilor că acest chef a luat sfârşit. După câteva minute, toţi cei ce au participat aici ieşiră afară fiind conduşi de bodyguarzi.
Cent încercă să se reîntoarcă la etaj, dar, fu întrerupt de ''prietena'' lui Gabi.
- Gabi, unde e ? Spuse fata cu o privire serioasă şi căutându-l pe băiat cu privirea pe acolo.
- Are treabă, păpuşe. Lasă-mă în pace, am destule pe cap, spuse el întorcăndu-se cu spatele şi intrând în lift.
Fata rămase ceva timp pe gânduri. Aceasta, după câteva minute, părăsi localul cu ceilalţi.
Pentru Gabi, minutele treceau rapid, ceea ce însemna că băiatul pierduse noţiunea timpului de la atâta stres. Băiatul încerca să se gândească cum să scape din această situaţie foarte neplăcută. Aerul ce-l respira, devenea mai greu pe fiecare minut ce trecea. El, nu putea să se concentreze, chiar şi cu puterea psyhologica pe care o avea, chiar şi cu necazurile prin care trecuse şi care trebuiau să-l facă mai puternic, exact pentru aceste situaţii. Băiatul încă nu-şi dădea seama că tot ce-l înconjura putea să-i fie ori inamic, ori prieten, iar a doua alegere avea prea puţine şanse...
Încă nu ştia ce o să-i facă Cent cu băieţii lui, dacă o să piardă tot ce a făcut până acuma, tot ce a trăit, pe cine a cunoscut sau relaţiile ce le-a creat, dar un lucru îl ştia sigur, în această seară, împreună cu fata ce avea ce-l mai pur verde în ochii săi, se simţise diferit.. nu putea să descrie în cuvinte, dar dacă ar fi vorbit despre asta, a-i fi putut vedea cum faţa i se luminează, cum ochii negrii ca abisurile întunericului încep să aibă puţină luminozitate... datorată ei, doar ei...
Aceste gânduri nu-l lăsară să se liniştească până dimineaţă, când Cent apăru la uşa acestuia. Băiatul intră în camera lui Gabi încet şi singur. Se aşeză pe un scaun de acolo, apoi se uită către băiat.
- Peste o oră vei vedea ce o să se întâmple, spune el serios, cu o voce groasă, dură şi sinceră.
Gabi îşi aplecă capul. Acesta începu să se gândească la ce era mai rău, dar un gând fu mai lucid. Un gând ce-i spunea că orice s-ar întâmpla, el nu trebuie să-şi aplece capul niciodată. Ştia prin câte a trecut, aşa că îşi ridică capul, asta fiind important pentru el, chiar dacă nu era momentul...
Băiatul încă nu spunea nimic, îl privea insistent pe Cent, privirile celor doi, intersectându-se. După câteva momente, Cent, se ridică, plecând de acolo, la fel cum venise, încet şi singur. Băiatul se ridică în picioare, acesta se gândea la ce o să se întâmple. Multe gânduri i se afişau în faţă. Poate acel om, şeful celor de aici, cel de care sunt aşa speriaţi toţi oamenii, o să mă înţeleagă, poate că o să pot rezolva şi asta, o să trec şi peste asta, cum am mai trecut şi până acuma.
Dar.. dacă o să mă ucidă şi o să fie cum l-a descris Cent, un om crud fără milă, cu relaţii ce poate ucide pe cineva dintr-o mişcare, dintr-o privire mai accentuată..
Aceste gânduri continuară timp de o oră. Cent intră din nou în camera acestuia. Băiatul rămase în pragul uşii uitându-se la Gabi.
- Mergem, acuma, spune el rapid şi scurt, în secunda următoare întorcăndu-se cu spatele către Gabi şi plecând de acolo.
Gabi îl urmă pe Cent fără să zică nimic. Acesta îşi aduse aminte din nou de gândurile cel chinuiseră acum câteva momente. Nu mai avea ce să facă... totul se întâmpla, chiar în faţa ochilor săi. Poate.. poate, dacă avea şi el prieteni adevăraţi, chiar dacă aceştia nu aveau pile sau cunoştiinţe, să-l ajute să iese din această încurcătură, altfel ar fi fost treaba. Sau, dacă nu ar fi venit la această petrecere şi ar fi stat acasă cum făcea de obicei, fără se se ducă în alte localuri noaptea. Din nou, gândurile acestea îl chinuiau, îl făceau să creadă că aerul din jurul său şi pe care îl respira este din ce în ce mai greu, creându-i o senzaţie ciudată, abstractă. După câteva minute cei doi ajunseră jos, în faţa localului. Cent se uită la ceasul său, apoi către stânga, parcă, aşteptând ceva...
Deodată, se auzi ceva foarte tare, ce semăna cu motorul unui bolid tunat. În faţa celor doi, un Lancer Evolution VIII, îşi făcu apariţia, ambalând motorul şi făcând mult fum. Omul ce conducea maşina, o opri, apoi se dădu jos din ea. Era un tip elegant, la prima vedere. Avea un costum negru, cu cravată albă, îmbrăcămintea fiind epică, pantofi şi toate cele. Freza sa era una la modă, tuns scurt ca un adevărat băiat de cartier. În urechea stângă avea un cercel micuţ, făcut dintr-un metal strălucitor şi de mare valoare.
Şoferul acestei maşini îşi dădu jos ochelarii de soare, apoi se uită la cei doi, analizându-i, în special pe Gabi.
- Tu eşti Cent ? Spuse acesta mestecând gumă şi punându-şi ochelarii pe maşină, apoi întorcăndu-şi privirea către Cent.
Cent se uită ciudat la tip, întinse mâna şi i se adresă:
- Da, prespun că pe tine te-au trimis, spuse băiatul...
Omul necunoscut celor doi, întinse mâna strângând-o pe a lui Cent, uşor. Acesta continuă salutându-l pe Gabi şi zâmbind sarcastic.
Băieţii urcară în maşină. Omul necunoscut îşi puse din nou ochelarii, apoi puse o mână pe volan, iar cu cealaltă mână aşeza ochelarii, uitându-se într-o oglindă. După ce îi aranjă, acesta plecă de acolo cu demaraj, lăsând în urma sa un fum foarte dens, dar şi un zgomot ţipător.
Băiatul mergea rapid, făcând diverse drifturi şi trucuri, dar un semafor îi oprii distracţia. Omul necunoscut apăsă un buton după maşină, în momentul următor se auzii refrenul unei melodii. După ce secundele de la semafor trecură, băiatul, plecă de acolo cum plecase şi din faţa localului.
"Pune-i la pământ, pune-i la pământ !
Cum au făcut şi ei cu mine,
Atunci când au putut !"
Acest refren îl tot repeta şoferul şi în acelaşi timp mărind viteza, motorul făcând un zgomot specific, dur şi oarecum plăcut, ce stârneşte adrenalina şi din cel mai liniştit om.
Cent sta în faţă cu şoferul, iar Gabi în spate, având tot drumul, capul, aplecat. Din nou, gândurile acelea ce nu-l lăsau să ia o pauză sau să încerce să amplaneze conflictul acesta, îi reveniră. Acestuia îi venea să plângă, nu dorea să moară încă, nu dorea să sufere, defapt, el nu vroia ca nimeni să sufere, deşii asta.. era cam, imposibil. Acest lucru era cam ciudat, deşii atunci când suntem în situaţii dificile, ne gândim la binele altuia, doar pentru ca Dumnezeu să ne scape din belea, să vadă că noi credem în El şi că merităm să ne ajute în situaţia aceea, desii spre surprinderea unora, de multe ori chiar funcţionează.
Păcat, că ceva, acolo în inima sa, în adâncurile inimii sale, îl frământa şi presimţea că de data asta o să fie altfel.
După un lung drum, cei trei ajunseră în faţa unui depozit părăsit. Era înconjurat de un gard imens, la fiecare distanţă de câţiva metrii, fiind bodyguarzi. Cent şi omul necunoscut coborâră din maşină. Aceştia îl aşteptară şi pe Gabi să coboare. Cent se uită peste tot, pentru el era prima dată când se întâlneşte cu şeful său, auzise despre el doar de la alţii, la rândul lor, nici cei ce-l informaseră nu-l văzuseră.
Cei trei intrară în curtea depozitului, fiind conduşi de şoferul ce-i aduseseră. După câteva minute ajunseră la uşile depozitului, acestea fiind închise. Omul necunoscut încercă să le deschidă, dar, fu întrerupt de o maşină ce sosii în faţa depozitului. Era o maşină neagră, destul de puternică, dar cel mai important, era de lux. Toţi din jurul acestui depozit îşi îndreptară privirea în direcţia maşinii. Câţiva bodyguarzi întâmpinară maşina. Din maşina de lux, coborâ şoferul, deschizând rapid şi elegant uşa din spate. Din maşină coborâ încet un om destul de înalt, fiind îmbrăcat elegant, cu costum negru, pantofii fiind strălucitori şi bine lustruiţi. Acesta avea o frizură normală, dar şi un palton negru şi lung. După ce coborâ, omul îşi puse mâinile în buzunar şi se îndreptă încet către depozit, faţa lui nefiind vizibilă din cauza distanţei...

Sfârşitul capitolului şapte.