Demon eye

remarc o mare evolutie de la primul capitol pana la cel mai recent. Greseli de tastare am vazut putine in ultimul capitol: ai scris gester la un moment dat si altele pe care nu le gasesc acum. Stiu pe propria piele ca e greu sa le corectezi cand deja cunosti textul oricat de atent si de multe ori ai citit. Dar nu e grav, compozitia textului e de altfel foarte buna. Ideea dezvoltata, personaje simpatice si o imbinare reusita intre modurile de expunere ( vorbesc tot despre ultimul capitol unde am mai spus, se vede clar o imbunatatire in exprimare and so on)
Astept continuarea!
xoxo

edit: textul ai zis ca nu este inspirat din devil may cry, totusi se afla la sectiunea asta. Din curiozitate de unde v-ati inspirat?

După o lungă pauză, am decis să revenim cu capitolul 6 din fic.
Sicner..nu ne-am inspirat de nicâieri. Eram toţi pe skype şi unul din noi a venit cu ideea, iar apoi am făcut un brainstorming. Rezultatul este ceea ce fac acum cu Bio (mai mult sau mai puţin). Din Devil May cry, nu ne-am gândit nicodată să ne inspirăm. Oricum, sper să vă placă acest capitol.
P.S. jumătate l-a scris bio, iar jumătate eu


Capitolul 6
Pădurea se ridica ameninţătoare înaintea celor trei tineri, care nu aveau nici cea mai mică idee despre ce avea să se întâmple cu ei în următoarele şapte zile. Până acum ei nu realizeaseră cât de mare este această pădure artificială şi ce pericole s-ar putea ascunde în interiorul său.
Fără nici-o avertizare sunetul unei sirene îi trezi din visare pe cei trei băieţi, care încă erau pierduţi în contemplaţie. O poartă uriaşă se deschise şi Sirtre îi îndemnă să păşească în perimetrul nou deschis.
-Aici vă veţi întâlni cel mai groaznic duşman, natura, dar şi pe mine, încheie acesta pe un ton grav.
-Dacă îmi este permis să pun o intrebare, spuse timid Kaiba, ce se presupune ca trebuie să facem in această perioadă?
Sirtre îl privi cu o expresie sceptică. El îl credea mult mai inteligent decât pe ceilalţi şi nu îi venea să creadă că tocmai el nu a putut să îşi dea seama ca trebuie să traiască pentru a trece testul ăsta.
-E simplu. Intraţi acolo şi încercaţi să vă feriţi de mine şi de toate pericolele ce vă vor ieşi în cale. O să vă pun la incercare puterile nou-dobândite, nervii, dar şi inteligenţa şi strategia necesară într-o situaţie ca asta. Aveţi la dispoziţie exact şapte zile să vă faceţi drum înapoi aici. Dacă nu vă încadraţi în timp, porţile se vor închide şi nimeni nu vă va considera vrednici de a le trece. Şi încă ceva, spuse Sirtre ridicând vocea, orice vă poate veni de hac, dar sunt mult mai multe lucruri care vă pot fi de ajutor dacă ştiţi să le folosiţi.
Nervii băieţilor erau întinşi la maxim. În sfârşit înţelegeau gravitatea situaţiei şi îşi dădeau seama că neîndeplinirea testului ar fi avut consecinţe fatale. Sirtre păşi alături de ei şi poarta se închise cu un zgomot asurzitor.
-Să mergem la treabă, băieţi! Vă dau un avans de două ore, după care mă pun în mişcare şi încep vânătoarea.
Băieţii nu mai aşteptară alte explicaţii şi ţâşniră în pădure fără să cunoască drumul sau să se îngrijoreze pe moment. Sirtre se aşeză pe iarbă şi aşteptă calm să se scurgă timpul acordat ca avans. Îi plăcea linişte pe care acest loc o conferea, avea peste 2000 de ani, dar nu s-a considerat niciodată bătrân, trăia orice clipă ca la a doua tinereţe, însă aici se comporta exact ca un bunic. Îi plăcea să stea şi să privească orice detaliu, oricât de mic era.
Timpul se scurse repede pentru băieţii, care ratăceau printre copacii uriaşi şi vegetaţia abundentă ce se găsea acolo. Obosiţi de drum şi lipsiţi de orientare, aceştia făcură un popas lângă cel mai mare copac pe care l-au putut găsi. Era uriaş, avea cel puţin 50 de metri în înălţime şi era masiv, fiind brăzdat de o mulţime de scorburi.
-Să luăm o pauză, spuse Rey
-De acord, spuseră ceilalţi doi în cor.
În timp ce se odihneau la umbra copacului, ce parea să fie o imitaţie de Baobab, mai multe veveriţe s-au strâns în jurul lor, probabil atrase te mirosul mâncării ce ieşea din geanta lui Zack. Fiind cuminţi la început, cei trei nu au băgat de seamă ca armata de rozătoare se mărea pe fiecare secundă ce trecea. Când Zack deschise o pungă în care se aflau mai multe sandvişuri, toate veveriţele au fost cuprinse de o agitaţie generală şi alergau haotic in jurul băieţilor.
-Ce naiba..veveriţe enervante! Spuse Rey în timp ce lovi una cu piciorul şi o făcu să zboare pentru câţiva metri.
Dintr-odată toate veveriţele încremeniră şi îşi aţintiră ochii asupra lui Rey. Era o imagine terifiantă să vezi cum din tot haosul acela se putea creea o ordine aşa de perfectă. Dar liniştea nu dură mult, fiecare veveriţă începu să tremure nervoasă, în timp ce ochii li se transformau în roşu şi masa corporala creştea văzând cu ochiul liber. În curând, fiecare dintre veveriţe avea aproape măsura unui om şi acum , toate îşi îndreptau furia către băieţi, care erau lipsiţi de orice reacţie.
-Încercaţi să nu vă mişcaţi, şuieră Rey printre dinţi.
Însă asta a fost declanşatorul, acum toate veveriţele zburau în jurul lor, atacând cu ghearele şi muşcand înnebunite. Panicaţi aceştia o luară la fugă prin jungla cea deasă încercând să scape de urmăritorii lor.
- Ha, ha, ha! Se pare că şi voi aţi înfuriat veveriţele, se auzi vocea lui Sirtre care râdea în hohote. Aceasta este o sală de antrenament, deci nimic nu este normal. De asemena, va trebui să lucraţi în echipă pentru a scăpa.
Parcă proaspăt iluminat, Kaiba se opri şi se întoarse spre veveriţe, strigând la ceilalţi:
- Bâieţi, dacă vrem să supravieţuim, va trebui să ne folosim puterile. Sunteţi gata?
Ceilalţi doi se opriră în loc şi îl urmăriră pe Kaiba cum ce încordează din ce în ce mai mult, dar fără rezultat. Brusc, o veveriţă plonjă deasupra lui, cu chearele ascuţite îndreptate spre pieptul său. Într-o fracţiune de secundă, un zid de pământ se ridică, aruncând veveriţa dincolo de ei. Văzând acest lucru, ceilalţi doi încercară şi ei să se concentreze, iar apoi o flacără extrem de fierbinte se îndreptă spre zidul lui Kaiba tranformându-l în lavă. Speriat că vor pierde ultima lor linie de apărare, Rey, îşi folosi puterile aducând un nor care care începu să stingă lava, astfel creându-se o ceaţă densă.
- Bravoi băieţi, aţi învăţat să lucraţi în echipă. Acum o să staţi să se risipească ceaţa, sau profitaţi de şansa asta şi plecaţi? Se auzi din nou vocea lui Sirtre răsunând prin junglă.
Fără să mai stea pe gânduri, cei trei o rupseră la fugă, căutând un loc unde să se adăpostească. Următoarele trei zile au fost destul de dificile pentru ei, fiind atacaţi de plante carnivore, căprioare mutant, dar şi iepuraşi de doi metrii, precum şi nelipsitul Sirtre, care nu rata nici cea mai mică şansă de a îi teroriza. Chiar şi aşa, datorită atacurilor continue, aceştia au ajuns să îşi poată controla şi chema mult mai uşor puterile, astfel reuşind să îndure toată acea junglă a ciudăţeniilor. Totuşi, în cea de-a parta zi, pe când cei trei îşi alergau hrana, o sirenă răsună puternic în toată baza. Imediat după se auzi vocea lui Sirtre:
- Băieţi, aveţi noroc! Timpul vostru petrecut aici tocmai s-a terminat. Avem încă o hoardă de demoni liberă, iar în moentul de faţă, cea mai bună metodă de antrenament este cea practică. Deci, faceţi-vă bagajul că plecăm. Spuse Sirtre apărând în spatele lor.
- Nu încă! Mai avem ceva de făcut. Spuse Rey pe un ton serios.
Câteva minute mai târziu, cei trei se aflau în faţa copacului uriaş din prima zi, unde fură din nou înconjuraţi de veveriţe. De această dată, toate erau transformate şi pregătite de atac, la fel cum erau şi băieţii. După câteva minute, toată zona arăta ca după un război crud, cu veverţie trântite pe burtă sau cu părul ars, ori îngropate până la gât in pământ. Zack îşi culegea veveriţele cocoţate în părul lui în timp ce Kaiba se chinuia să îşi dea jos veveriţele agăţate de spate, dar în centrul luptei, se afla Rey, cu un picior rezemat de un bolovan şi ţinând de coadă veveriţa care o aruncase prima oară:
- Credeai că o să mă învingi, huh? Ai noroc că mă grăbesc, altfel ai fi ajuns pe grătar ca şi mic dejun. Când mă întorc aici, sper să îţi iei prietenii şi să dispari, altfel cred că vom dansa din nou. Spuse acesta cu un zâmbet victorios pe faţă.
- Acu că v-aţi distrat, trebuie să plecăm. Jester deja ne aşteaptă în pădurea ecuatorială, spuse Sirtre trăgându-l de urechi pe Rey.

Interesant capitol. Chiar a evoluat foarte bine povestea, incepand de exprimare, pana la greselile de tastare, pe care in acest capitol nu le-am remarcat.
Scrieti foarte frumos impreuna, faceti o adevarata echipa. Stilul este omogen, nici nu zici ca povestea este realizata de doua persoane.
Nu-mi amintesc daca la celelalte capitole ai mai pus titlurile in engleza, oricum nu prea merge. Eu sunt de parere ca daca scri intr-o limba textul, n-are rost sa pui titlul in alta...poate ar fi mers daca vreunul dintre persoanje ar fi folosit expresia respectiva in text (desi n-as fi vazut rostul) si ai fi pus titlul la fel, cu valoare de simbol, dar asa, nu prea suna bine.
Mult succes!

xoxo

Un fic foarte interesant pentru mine fiind un mare fan al genului. De greseli si evolutia povesti nu pot sa zic pentru ca nu sunt in masura. Dar ficul m-a captivat mai ales ideea de combinare a religilor, demonii din crestinism si elementele din taoism.

Bine, băieți. Ah, ce îmi place să văd progrese clare, cum e cazul de față. Un pic de umor, acțiune dozată bine, poaaate un pic mai detaliat la descriere și ca redactare, avem un adevărat anime. Nu uitați de greșeli de tastare, gen ”nici-o”, dar, altfel, mare lucru nu prea am ce să zic. Ah, și spațiu după fiecare semn de punctuație. Da, adică și după linia de dialog.