In pivnitele Agremorului

Acest fic a fost inceput cam acum... hmm... doua saptamani sau ceva. O sa lucrez si la acesta si la cel cu Zombie in paralel. Sper sa va placa.

Capitolul I: Prima ninsoare

"Fulgii de nea se roteau ca niste spade argintii in lumina palida si stinsa a lunii. Diligeta gonea pe zapada proaspata, lasand in ea urmele rotilor de lemn. Mary era fata lordului Renvar, conducatorul Agremorului, cea mai inalta si puternica cetate din tot tinutul... sau probabil fusese odata. Acum, unicul copil al regelui trebuia sa ceara ajutor. Singurul sau sprijin erau Aaron si Malikk.
Aaron se dovedise unul dintre cei mai de incredere soldati. Era orfan... de mic fusese crescut de rege si de regina ca propriul lor fiu. Intrase foarte repede in "ordin", dar nu pentru ca regele l-ar favoriza, ci pentru ca era cu adevarat bun in ceea ce facea. Era destul de inalt si solid. Un adevarat razboinic, totusi el nu simtea acea sete de sange ca si Renvar. Erau firi diferite: daca Renvar punea mana pe o sabie toti adversarii sai erau morti... Insa, daca Aaron punea mana pe o sabie toti inamicii sai erau predati. Asta era problema adevarata a lui Renvar, nu le dadea o astfel de sansa.
Si Malikk... Malikk... saracul de Malikk... De cand se stia voise sa faca ceva maret, voise sa castige atentia regelui si a lui Mary, dar... dar... era inapt. Probabil nici sabia nu putea s-o ridice fara ajutorul cuiva. Spre deosebire de Aaron, care avea rol de protectie, Malikk era vizitiul, el era cel care conducea diligenta. Era un contrast puternic, nu? Mary, o printesa crescuta in puf, bogata si imbracata in cele mai scumpe haine; Aaron, un cavaler demn, carandu-si sabia cea rece si mereu purtandu-si armura cea grea; si Malikk, un baiat sarac, imbracat doar in haine zdrentuite.

-Malikk, cat mai avem de mers? intreba Aaron pe un ton ferm.
-Mult, domnul meu... raspunse Malikk pe acelas ton, vesnic posomorat. Am pierdut deja o noapte acolo, in hanul din Ramata, iar acum ca ninge asa de puternic s-ar putea sa mai intarziem.
-Nu intelegi ca nu putem intarzia?! striga nervos Aaron. In Agremor n-au mai ramas destui soldati, Renvar n-o sa faca fata singur, de asta sa fii sigur!
-Inteleg, si fie ca-ti place, fie ca nu, nu pot scurta drumul! se rasti si Malikk.
-Ati putea macar o data sa nu va mai certati? interveni Mary, apoi Aaron marai incet iar Malikk incepu sa se strambe. Mergem de doua zile in continuu iar eu numai asta aud! Aud mereu cum va certati! Dati-mi o clipa de ragaz!
Mary nici nu apuca sa rosteasca bine cu cuvintele ca o bubuitura zdravana se auzi de nicaieri, urmata de o smucitura care il facu pe Aaron sa loveasca plafonul trasurii. Usa se deschise cu un tosnet puternic, iar in pragul ei Malikk... plin de taieturi de la piept pana la brau.
-Stai aici! ii striga Aaron lui Mary, cu un tremurat in voce.
Cavalerul apuca bine sabia si iesi din diligenta cu foarte mare bagare de seama. Doua siluete incepura sa se contureze in departare, in spatele nametilor, printre copacii albi si ninsi de atata vreme. Aaron privea tensionat cand la zapada insangerata cand la siluatele matahaloase din fata sa, fara macar sa banuiasca faptul ca inca cineva il mai pandeste din spatele trasurii. Off! Cat putea cavalerul sa urasca acesti banditi! Erau mizerabili, isi castigau existenta prin jefuirea nobililor, si nici haiduci nu erau, foloseau banii in propriile scopuri...
Deja banditii ajunsesera aproape de el. Unul dintre ei era mai mare, bine facut, si avea in mana o barda care parea a fi foarte puternica. Era facuta din otel, iar pe ici, pe colo cate un insemn care parea totusi artistic. Celalalt era putin mai scund, dar mult mai lat in umeri. Avea in mana o sabie nu foarte lunga si cam uzata, de aici Aaron dedusese ca cel mare era seful benzii de hoti.
Cavalerul incepu sa smuceasca sabia prin fata agresorilor, dar fara reusita. Deodata, cel de-al treilea sari din spatele diligentai, dar rapid Mary sari si ea, si reusi sa-i infiga pumnalul sau de argint fix in inima.
-Parca ti-am zis sa ramai inauntru! striga revoltat Aaron.
-Parca ti-am zis sa ramai in viata!
-Dar ce avem noi aici? intreba ironic seful banditilor. O printesa? Cred ca as scoate un pret bun pe tine.
Deodata, cei doi se napustira cu o ploaie de lovituri asupra lui Aaron. Cavalerul incerca sa reziste, rotindu-si sabia cu foarte mare dexteritate, si parand toate loviturile. Mary incerca si ea sa contratace, azvarlindu-si pumnalul spre gatul banditului mai mare. Acesta se infurie la culme si se indepta spre ea. Ridica mana dreapta in aer, apoi o smuci puternic, lovind-o pe Mary in cap cu manerul toporului. Suava fiinta cazu jos, in zapada moale, inconstienta.
-Bastardule! racni Aaron, avantandu-se spre nemilosul bandit.

Cand Mary se trezi, ii gasi pe toti zacand pe jos, intr-o balta de sange. Era oripilata... Scoase un strigat lung si ascutit. Se spune ca atunci Mary i-a transformat de Aaron si pe Malikk in diamante, iar pe banditi in cenusa. Dupa aceasta, Mary s-a sinucis si a devenit cel mai mare dintre diamante. Apoi inca o ninsoare s-a abatut asupra taramului, scufundand totul in alb si salvand Agremorul de la pieire. Renvar, regele Agremorului, a decis sa tina aceste trei bijuterii la loc de cinste pe coroana sa, insa, de-a lungul timpului, coroana a fost pierduta..."

P.S.: Nu va sfiiti sa lasati pareri si comentarii . Apropo, crede-ti ca este mai buna ca cealalta poveste? xD

Tare! Apropo, se scrie credeti*, si da, cred, cel putin eu. Totusi am impresia ca ai mai fi putut lucra si aici la titlu, si modul tau de scriere e tot un pic ciudat, dar mie mi se pare mai reusit decat "Vaccin".
In primul rand apreciez faptul ca te`ai documentat si pentru acest fic, povestea (cel putin inceputul) mi se pare destul de promitatoare, iar personajele (desi doar unul cunoscut mai ramane in viata) au fost descrise frumos. La semnele de punctuatie mai voiam sa comentez, in special la punctele de suspensie de la inceputul capitolului. Inteleg ca poate ai vrut sa subliniezi un anumit lucru, dar ce e prea mult strica. Puteai sa inlocuiesti cateva.


De data asta am incercat sa subliniez greselile de tastare, oricum nu erau prea multe.
"Fulgii de nea se roteau ca niste spade argintii in lumina palida si stinsa a lunii. " ....daca ninge, inseamna ca cerul e acoperit de nori. Daca cerul e acoperit de nori, nu se vede luna. Bine, nu-i chiar imposibil, e ca si ploaia cu soare, si ar putea fi considerat un semn divin, sau poate un mesaj din partea cuiva, daca ficul e fantasy. Si nu stiu de ce am pus chestia asta la greselile de tastare.
"siluatele"
"i-a transformat de Aaron si pe Malikk"

Mult noroc in continuare, spor la scris!

Later Edit: luna putea sa fie pe cer dar e putin probabil sa fi fost si vizibila. Dar las-o asa daca vrei, oricum imi place mult si zapada si luna, deci n`ar trebui sa ma impotrivesc daca tu vrei sa le combini )

Da, asa e, am ramas cu niste "fix-uri" din copilarie =]] (vorbesc de faza cu "crede-ti" si de "i-a")... Si tu acum, putea sa ninga si cu luna pe cer! xD

P.S.: Pss! Tu! Da, tu! Vrei sa-ti spun un secret? Mary nu mai apare mai departe. xD

"Următorul mesaj este doar o părere personală, în calitate de consumator de artă şi nu de critic."
Bun, povestea aceasta este mult mai buna decat cea cu zombalai de data trecuta, zic eu. Se vede o diferenta uriasa intre cele doua, asta seamana mult mai mult cu o scriere literara si nu cu un scenariu. Tin sa te felicit si astept urmatorul capitol.

PS. Nu are rost sa iti evidentiez greselile gramaticale, DrakFantasy a facut asta destul de bine asa ca ai grija pe viitor.