Giulgiul gândurilor

Iată un one-shot de-al meu, mai vechi, ce-i drept, dar pe care am vrut să vi-l împărtășesc ^^ Enjoy


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Aș vrea să pot simți ceea ce alți simt în fiecare zi. Rațiunea este hrana mea și din păcate înlocuiește iubirea după care tânjesc atât de mult. Vreau să știu cum este acest sentiment. Ce înseamnă, ce cred alții... iar când stau să mă gândesc mai bine, eu sunt doar rațiune. Nu prezint nimic deosebit față de alte forme de manifestare. Roboții mă pot înțelege oare? Pot și ei să țipe, să urle după ceea ce nu au? Oare...pot?
Oare sunt invidiată pentru ceea ce fac zi de zi din pură neștiință? Oare prietenii mei vor înțelege vreodată ceea ce nu le-am putut arăta prin fapte și spune prin vorbe? Sunt prea multe întrebări și niciun răspuns.

Viața mea e goală, cineva să mi-o îmbrace în dragoste.

Aceasta este doar o parere personala in calitate de consumator de arta si nu de critic:
Cam scurt chiar si pentru un one shot, insa ce nu ai prin cantitate ai completat prin esenta din punctul meu de vedere.Un mesaj asa de trist, un strigat spre iubire.Pot spune ca gramatical nu am observat greseli, din punct de vedere liric nici atat.Cuvintele foarte bine alese.Ultima fraza a incheiat foarte frumos mesajul.Are si un oare care aer psihologic, mental, mesaj care este mai mult pentru psihic.Felicitarile mele o lucrare buna chiar daca scurta te astept cu lucrari noi si mai lungi de data aceasta.

Cum bine a zis și Darky, cam scurt, chiar și pentru un one-shot. Asta nu înseamnă că nu e bun. Ideea e foarte interesantă și merita exploatată ceva mai mult. Revenind la calitate, gramatical, nimic de reproșat, la fel ca la fic-ul tău (apropo, pe când continuarea?). Ideea e foarte bună, structura atentă și cuvintele cu grijă selecționate. Felicitări pentru o operă reușită, dar cam scurtă. Spor în continuare