Depresie de vară [+16]

Înainte de toate, vreau să adaug câteva detalii. Asta nu-i nici prima, nici ultima mea creaţie. Am trântit-o pe foaie probabil anul trecut, în mijlocul verii zăpuşitoare. Vă invit la cât mai multă critică constructivă, dar vă rog luaţi în considerare că va fi prima dată când primesc feedback, mai mult decât un simplu "mişto" Deci vă rog umil, să nu îmi tăiaţi din prima elanul de a scrie.
Conţine şi ciudăţenii, cuvinte vulgare, porcării şi alte reziduuri din mintea mea
N-are decât trei capitole, dar e ceva prea lung să fiu un one-shot (O fi three-shot, I dunno).

Noh spor la citit Scuzaţi eventualele greşeli, e prea târziu să mai verific.
PS: I-am tras +16 că deh, nu-i cea mai inocentă treabă, dar nici prea explicită aşa, dar nu vreau să fiu în afara legii

Sadism

Aceasta este o parere personala in calitate de consumator de arta si nu de critic:
In primul rand, ai o minte bolnava, imi place.Despre ce ai scris tu aici pot sa spun ca in ansamblu imi place, este genial, dar mai ai de lucrat la unele fineturi.Prea multe repetitii fara rost si sens.Descrierile lipsesc cu desavarsire.Iti mai trebuie exercitiu ca sa lucrezi la detalii, cum ar fi oralitatea.In mare nu prea pot sa fiu strict obiectiv pentru ca genul asta de opera imi place oricum ar fi scrisa, bolnava, geniala.Lucreaza la detalii si fineturi.Bafta femeie!

Ioi, bă, mulţumesc Acu' scuzaţi greşelile Ştiţi, pe-aici la noi în Maramureş se folosesc o droaie de forme de verbe, şi na, nu m-am uitat de fiecare dată la formele corecte xD Dar o să încerc să corectez pe unde mai văd, înainte să postez, mulţumesc Sutienul a fost din neatenţie
Da, în legătură cu "în pula mea". Vă rog să observaţi că nu am dat detalii dacă micul meu cobai este o fată sau un băiat (dacă am dat, o fi fost o scăpare ). Intenţia mea a fost să las la alegerea publicului. Dacă vrei, poţi să-ţi imaginezi un tip sau o tipă, depinde doar cât de sick eşti
Nu mi-a stat capul la descrieri amănunţite pentru că n-am vrut să le includ; chestia asta e ceva mic, ceva aşa ..trântit acolo în câteva ore, după ce m-am trezit cu ideea în cap. Am decis s-o postez pe asta prima dată pentru că şi alte mini-opere de-ale mele au acelaşi iz de fucked-up-ness, din când în când. Am vrut să văd dacă prinde la public
Mulţumesc sincer pentru feedback, mă simt împlinită! I'll do my best


Groparul

Trec peste nişte pietre şi un morman de pământ, şi mă opresc spre vest. Şi mă uit. E o seară răcoroasă de august. Sunt afară. N-am mai ieşit de ... de la sfârşitul lui mai, decât de vreo 3 ori, ca să-mi fac provizii. De când n-am ieşit, parcă soarele şi-a pierdut din strălucire.
Sau ăsta e doar un văl oferit de cimitirul în care m-am oprit? Poate. E un gropar lângă mine care încă mai sapă. Îmi vine să-i fut un picior în gură. VREAU LINIŞTE CRETINE, M-AI AUZIT?! Introspecţia mea nu se realizează decât în cea mai perfectă linişte.
Trec de el, trec de nişte copaci, trec de o băncuţă cu şuruburile ce o ţin în picioare
ruginite. Mă întorc şi mă aşez. Oasele, încheieturile, muşchii, simt că cedează toate sub mine, neuronii nu mai funcţionează, sinapsele se întrerup. Şi-atunci ...? Şi-atunci eu cum de mai stau pe picioarele mele? Cum de mă mai mişc? Ce anume mă ţine în viaţă? Escapadele însângerate la care Viggo mă supune? Dragostea pentru depresie care creşte în mine zilnic? Iubirea pentru întunericul etern din camera mea sau vocea spiriduşului din capul meu?
Mă ridic şi-o iau spre casă. Dar dau de Ida. Ce pula mea mai vrea şi asta, n-am chef de
tine.
Vine spre mine şi-mi dă un pupic pe obraz, gen salut.
Abia mă ţin picioarele să stau atâta în aer. Simt că o să cad. Mă mai ţine mult pizda asta la poveşti oare?
Alcool, vreau alcool!
Ajung acasă într-un final, şi cum intru pe uşă, mă împiedic de papucii de casă şi cad în întunericul holului îngust şi lung. Nu văd nimic în faţa mea, ce naiba? Deja m-am dezobişnuit de întuneric? Deja? Am ieşit o juma' de oră, ce ceapa mea. Cepe? Îmi lăcrimează ochii. Mă târăsc în patru labe până în camera mea, numai ca să-l găsesc pe Viggo. În patul meu, pe jumătate adormit.
Mă apropii de el şi-i fut o palmă, cât e el de mare, atât tremură.
-Ce ai, mă, de mă pălmuieşti?
-Dă-te-n curu' mă-tii de pe patul meu că nu mai rezist.
Mă prinde de mâini şi mă ia în braţele lui. Mă ţine, mă alintă, îmi dă la o parte frustrările primite de la Ida pe care am crezut că o să o arunc în groapa de lângă mine, îmi ia durerea şi-o aruncă departe. Departe de tot. Sau o ia el şi-o mânâncă. Mă sărută pe gât. Se opreşte şi mă strânge foarte tare de el. Mă doare braţul. Mă doare sufletul că nu poate fi al meu pe de-a-ntregul.
Există suflet totuşi? Sau sufletul e doar un amalgam de hormoni şi conexiuni din
creierul nostru, pentru care noi avem atâtea denumiri? Eu am sufletul topit în momentul ăsta. Topit de căldura molipsitoare de-afară, topit de căldura lui Viggo, topit de singurătate ... topit de întunericul care m-a acaparat în toate verile astea ...
Ochii sensibili, frustrare, lacrimi. Nu pot vedea cu ei sclipirea din ochii altora.

Îţi ador corpul. Îţi ador ochii. Îţi ador mirosul, vocea, respiraţia, pielea, gustul, sângele, fineţea cu care mă ucizi, atingerea ta ascuţită.
Şi pleci, şi te-ai dus de lângă mine, şi mă laşi crezând c-am să dorm aici în linişte.
Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Trece. Timpul. El nu se mai întoarce parcă niciodată. Şi n-au
trecut decât două ore. Creierul meu e atât de obişnuit cu monotonia ceasului că-şi dă seama
cât timp a trecut numai ascultându-l. Sau de fapt noi trecem prin timp? Timpul e ca o gaură în spaţiu, iar eu sunt în mijlocul ei scufundându-mă înecăcios şi lent la fund, printr-un puf fără culoare, şi ajung ... unde-ajung?

Noiembrie. 7. Peste 2 zile e ziua lui Viggo. I-am cumpărat un loc în cimitir. Vorbesc
serios. I-am angajat şi un gropar. Ăla pe care am vrut să-l "lopăţesc". Şi i-a săpat ieri groapa.
O să se amuze mult tipu'.
I-am dat în pula mea hârtiile să le semneze. A zis că m-am prostit de tot dacă mi-am
permis să fac aşa ceva. I-am răspuns:
-Ce bre, ce sadic nu are o groapă în cimitir? Taci dracu' că măcar o ai pe gratis, şi l-am împins să cadă în ea.
El m-a tras de picior şi-am căzut peste el. A tot insistat să mă dezbrac.
-Ce bă, sadic pervers, tocmai în cimitir? Ia, fă-ţi laba şi hai du-te acasă.
Mai că nu i-am zis haide acasă.
Am mai vorbit noi despre asta. I-am trimis o scrisoare mai demult, acum un an şi ceva.
"Bă puţă, vezi că m-am mutat. Dacă vrei să mă cauţi haide mâine la mine că îmi iau ultimele lucruri". Ida l-a adus cu maşina ei galbenă; seamănă cu diareea mai nou la cât de jegoasă e. Şi ne-a văzut îmbrăţişaţi şi-a ieşit scandal atunci. Da' mă piş pe ea de printeşa gheţurilor. Nu cred că şi-ar da seama cineva cât m-am rugat la toţi sfinţii să-şi rupă ceva pe gheaţă, la antrenamentele ei de patinaj artistic şi alte futaiuri de genul. Nimic niciodată. Dar într-un final, dacă nu i s-a rupt un tendon, s-a rupt relaţia ei cu Viggo. Ha!
Discutam cu el despre asta de multe ori. "De ce nu poţi fii numai şi numai al meu? De ce mereu trebuie să te împart cu cineva? Poate chiar cu mai multe persoane ..." îl întrebam. Îmi răspundea întotdeauna cu acelaşi motiv: pentru că nu o poate lăsa aşa pe Ida cu ochii-n soare. Asta însemna că eu aveam parte de el doar în reprize. Şi asta doar când el avea chef de joacă, lucru ce nu putea face cu proasta. Că aia e o frigidă jumate' pe care doar o linge şi se plimbă cu ea toată ziua. La shopping. Bleah.
Mă întreb aşa uneori ce-am văzut la Viggo. Şi ce-a văzut el la mine. E ciudat. Oh for
fuck's sake, I have to sleep already! Mor aici ... N-am mai dormit bine de câteva zile, de când m-am trezit fără el lângă mine.
Sommmn ... Depresia de vară s-a terminat. Şi-atunci de ce mă simt aşa nasol?
Cad cu faţa obosită-n pernă. Miroase a prăjituri cu gem de caise. Cum făcea
bunică-mea când eram copil la grădiniţă. Urăsc iluziile olfactive. Stai, respiri, tot ok, şi
dintr-odată miroşi ceva inexistent, o informaţie stocată de ultimele celule nervoase care încă
funcţionează pe vremea când deja eşti semi-conştient, cu un pas în lumea subconştientului şi te trezeşti înapoi la realitate de parcă în loc de preşul din faţa uşii ai vedea o cadă cu lavă şi-ţi retragi piciorul. Atunci eu mă retrag în microcosmosul meu din imaginaţie. Unde nu-i Viggo, nu-i sânge, nu-i întuneric, nu-i cald, nu-i lumină, e doar un sentiment dulce ca ciocolata amară şi un iz de parfum se învârte într-un mediu vidat. Aiurea, nu? Imaginaţia mea poate mai mult de atât. Mult mai mult de atât.
Şi acum mă retrag în microcosmos. Unde-i haos. Unde liniştea e la fel de rară ca aurul pe strada asfaltată. Unde voci cântă în cor "I want to break free" de Queen. Hilar şi nu dă decât o falsă însufleţire acestui vid mort. Sau unde vaporii de alcool plutesc în aer stingheri şi îţi intră în arterele pulmonare fără voia ta şi te ameţesc, cazi, te ridici, cazi, nu te mai ridici, râzi, şi-n scurt timp, aerul te bagă în comă. Te omoară.
Aşa cum mă omoară Viggo. Dar atunci aerul nu conţine vapori de alcool. Conţin doar
mirosul pielii sale, de parcă ar face baie în lapte cu miere. Şi miroase dulce ... Miroase plăcut.
Şi ştie ce face ca să fie satisfăcut. Şi ca să mă tortureze pe mine.

Şi dormmm ... Şi dorm ... Şi tot dorm, şi încerc să dorm, şi realizez că nu pot să dorm pentru că futaiul ăla de vecin iar bontăne deasupra mea. Şi-l înjur de mamă, tată, pisică, şiret şi neam, şi tot nu se opreşte. Îmi vine să merg la el să-i sparg moaca, dar parcă nu-s în stare nici să mai şoptesc.
Şi gata, m-am trezit.
Noiembrie? Ar fi frumos.
9. Alcool. 21 de ani. Ha ha.
Da-i în pula mea mijlocul lui iulie.
Nu-i de mirare că delirez şi mintea îmi joacă feste.
Totul a fost un vis.
Ida nu m-a pupat pe obraz. Groparul ăla înseamnă declin financiar şi gelozie. Ambele-s adevărate.
Îmi bag picioru' amorţit în toată viaţa. Şi-n depresia pulii de vară. De ce nu trăiesc în Alaska? N-aş putea să-mi păcălesc cumva creieru'? Oare ... ?
De ce n-am putut să-mi controlez visul să devieze puţin spre ceva mai erotic? Viggo
arăta sexy în groapa aia. În special că se lovise puţin la fund şi era prăfuit.
Încep să râd ca un copil schizofrenic care-şi vede îngerul în oglindă. Zise cineva în
fundalul petrecerii din capul meu "dă-mi şi mie stafiile alea!". Ce stafii mă? Ghoustu'? Râd de mă piş pe mine. "Stafiile alea!". Stafidele, tu uscato. Aşa uscată eşti că stafidele sunt bune de stins incendii.
Off ... Las la o parte visele, mobila cu care mă cert în drum spre bucătărie şi-mi
pregătesc un ceai din ăla cu anestezicele mele preferate.

Următorul mesaj este doar o părere personală, în calitate de consumator de artă şi nu de critic.
Mi amigo, nu știu cum să-ți spun dar mi-a plăcut la nebunie. Știu că era "+16"..but who the hell cares? De fapt, ăsta a fost primul lucru care m-a atras ) Un singur punct de vedere aș avea de spus, în legătură cu ceea ce a zis și Georgiana apropo de "bagă-ţi ceva ce ai în posesie". Probabil că intenția ta a fost să lași la alegerea publicului sexul personajului principal, însă "Viggo" ăsta, după câte ai menționat, este băiat deștept. Nu că aș avea ceva cu homosexualitatea (subiect delicat), însă nu cred că există vreo persoană care atunci când citește, să-și imagineze doi tipi sărutându-se, you know? Dacă Viggo e tip, atunci persoana fără nume, automat, e tipă. )
Începutul face toți banii. :p
La al doilea text, o minusculă greșeală gramaticală, în legătură cu "a fi"..citez, ""De ce nu poți fii numai și numai al meu?", acel "fii" era doar cu un "i". În rest, e curat lună. E perfect. Și-mi place mult, mult.
Succes in continuare!

Muchas gracias, Vodko! (sounds good)
Sper că nu-i problemă că nu corectez *toate* greşelile scoase la suprafaţă, nu? xD

Ok, here's the final part :

Picături îngheţate

Am citit tot. Cu greu, că între timp am mai spălat vase, am mai mers la cumpărături, dar, într-un final, am terminat ) De citit, that is. Revenind la text, e un stil nou pe-aici, nu zic că nu am mai citit astfel de lucrări, dar pe aici cred că a mai fost un singur one-shot bazat pe sadism. Nu sunt atras de tipul ăsta de scriere, dar, detașându-mă și fiind obiectiv, pot spune că nu am multe de reproșat. Textul e curat, greșelile sunt foarte puține, sunt sigur că din neatenție, iar încărcătura psihologică... potrivită. Textul e ciudat, bolnav, dar captivant. Povestioara ciudată, bolnavă, dar captivantă. Vreau să te felicit pentru această lucrare și să te încurajez la mai multe. Cu precizarea că data viitoare aș aprecia să nu mai văd acele greșeli pentru că acum știu că poți să le eviți. One more thing, nu mai pune continuarea propoziției pe rândul următor. Se vede urât. Cred că știi la ce mă refer:

”Ne-am născut fix la 4 ani diferenţă. Amândoi în ani bisecţi. Nu credeam că ăsta va fi
singurul lucru comun între noi vreodată. Acum sunt şi altele.”

Mii de mulţămiri că ţi-ai luat din timp să mă citeşti Şi că mi-ai dat un feedback bun. Thank you. Ajută enorm
Păi l-am pus aşa, ca un fel de ... I dunno... epilog e prea mult spus. Dar o să îţi iau sfatul în considerare

Hai că trec şi eu cu un comment pe aici. Tipul ăsta de proză nu e tocmai pe gustul meu, dar, ca şi Schizo, trebuie să fiu obiectiv. Nu îţi voi spune de problemele de redactare, pentru că acestea au fost deja trecute în revistă şi nici nu sunt aşa multe. Un singur lucru am de reproşat: nu mai amesteca limbile în descriere. O clipă scrii cu română, apoi o dai pe engleză. Dacă faci asta, o faci în dialog, acolo putem să zicem că e o formă de jargon.
Un alt lucru deranjant sunt propoziţiile telegrafice. E ca şi cum ai plăti pentru fiecare propoziţie şi încerci să le faci mai scurte şi dese. Astfel, la mine în cap sună ceva de genul "Am făcut [stop] Am dres [stop] Ceva legat de cuţit [stop]". Sper că ai prins ideea :d.
Referitor la misterul pe care îl dezbate toată lumea - eu cred că este fată. În primul rănd, pentru că privesc subiectiv şi yaoi-ul nu e un gen agreat de mine. În al doilea rând, ai spus că Ida se enerva când îi vedea îmbrăţişaţi, dacă ar fi fost băiat nu s-ar fi enervat, ci şi-ar fi pus un mare semn de întrebare :]].
Voi mai citi lucrarea asta, dar doar pentru a vedea dacă se încheagă vreo intrigă mai de doamne ajută, ar fi cazul.

Ciao!

Stai liniştit Andrei, nu mai ai altceva cu care să îţi chinui mintea. Atât e.
Era cam lungă şi am făcut-o pe trei părţi ca s-o fi postat-o la One-Shots.