Fantomatic vorbind..

Am o întrebare. Dar mai întâi imagineza-ți:
În clipa în care auzi o melodie cu praf pe ea, venită din criptele trecutului cu scopul de a-ți injecta umbrele gândului bătrân, îți aduci aminte. Ochii plini de culoare sunt străpunși de un fulger care face legătura între timpuri. Totul începe să se miște. Se pare că o ia înapoi. Acele de compas o iau zălude pe contrasens, iar tu îți uiți identitatea. Îți uiți strămoșii și misiunea. Singurul tovarăș care te poate ciupi acum ca să-ți dovedească faptul că ești martor la realitate, este timpul. Cuvintele nu au nicio semnificație, iar nisipul clepsidrei efemere nu mai are niciun sens de curgere. Este liber. Întrebările..într-adevăr, nu se mai termină, dar răspunsurile au secat. Îți vezi greșelile, regretele pentru care tu i-ai mințit pe toți spunându-le că sunt inexistente, zâmbete, fraze, anotimpuri.. Dar apoi se cufundă în piatră. Se presupune că viața de dinainte să renaști nu-ți poate fi dezvăluită (dacă pe atunci toate cifrele astea se mai numeau „viata”..). Și așa rămâi cu ochii holbați la o sticlă. La un geam al maternității. Da, așa a început totul. Din locul ăla scutit te-au luat și te-au dus în lumea asta rece. Dacă încă nu ți-e frig, doar așteaptă.. Ești puternic, poți face față. Lucrurile se întâmplă, toate trec, toate se sfârșesc exact ca data trecută, iar tu nu poți face nimic. Poți doar privi. Vezi, simți, trăiești din nou cu o viteză uimitoare și ajungi la tine, la ultima secundă pe care ți-o mai amintești. Ți se dă puterea de a alege. Ți se dă posibilitatea de a alege. Ți se dă o șansă. Ție, celui ales. Ai două variante: fie alegi să te întorci, ca să-ți poți rezolva toate problemele și toate regretele să se evapore, saaau poți arunca o privire în viitor, ca să constați toate obstacolele care-ți vor fi puse în cale, astfel încât să poți trece cu ușurință peste ele (sau poate chiar să le ocolești, de ce nu?) și să ți se prelungească stările de euforie ce vor urma.
Am o întrebare. Which way would you choose?

(Povestea continuă :> depinde de direcția care va fi aleasă până pe 11 septembrie (: )
(P.S. Datorită micilor "reclamații" pe care deja le-am primit în legătură cu subiectul, aș vrea să menționez - pentru cei mai slabi de inimă - faptul că doar cu ajutorul VOSTRU pot continua această postare. Mulțumesc anticipat)

Aceasta este doar o parere personala in calitate de consumator de arta si nu de critic:
Foarte frumos expus.Pot zice ca acest text luat ca un intreg este o metafora uriasa.Felul in care privesti tu viata si lucrurile este extrem de interesant si mai interesant este modul tau de a ne transmite si noua ce simti tu, reusind sa ne induci si pe noi in acea stare.Eu unul aleg prima varianta, prefer sa ma intorc, sa rezolv ce am de rezolvat, sa vad in viitor sa stiu ce am de ocolit ar fi foarte plictisitor, viata nu ar mai avea sens daca as sti ce se intampla, plus ca orice miscare chiar si a unui fir de par poate determina o intamplare din viitor.

Excelentă redactare. Sunt foarte plăcut surprins de viziunea asupra vieții, complexitatea cu care o trăiești și, totuși, dulce-amara bunăvoință pe care i-o acorzi. Eu aleg să privesc în viitor, sunt genul care vrea să continue să meargă, chiar dacă mă surprins des privind în trecut. Oricum, felicitări pentru redactare, pentru idee, pentru tot. Nu am decât cuvinte de laudă, e mai bine ca ultima oară, dar... tot se putea ceva mai lung

Scuze, Schizo, dar aici o să intrăm în opoziţie. Ai spus că ar trebui să fie mai lung, eu cred că are mărimea perfectă. Nu m-a plictisit deloc, lucru care s-ar fi întâmplat dacă urma să continue cu mai multe detalii.
Referitor la text, nu am nimic rău de zis. Foloseşti diacritice, lucru foarte bun, nu ai greşeli de gramatică sau de ortografie (din câte am văzut eu), poate doar punctele de suspensie care sunt mereu trei ( şi mie mi-a fost atrasă atenţia aici).
Cât despre alegerea pe care ne-o pui în faţă... îmi place să mă gândesc la mine ca un om calculat în decizii, dar când privesc spre viitor mă ghidez după sintagma "Ignorance is bliss". Îmi place să nu ştiu totul pentru că dacă aş ştii nu aş avea ce să mai învăţ, deci nimic nu ar mai fi interesant. Astfel, nu aş dori să văd în viitor, dar nici să mă întorc nu aş dori... totul e aşa cum ar trebui să fie şi nu trebuie să schimbăm nimic. Totuşi, de dragul problemei pe care ai expus-o... aleg să mă întorc şi să retrăiesc acele momente şi, poate, să schimb ce a fost mai grav, dar doar pentru a vedea cum ar fi prezentul.

Ciao!