Visuri

Acest topic nu se refera la visele pe care le avem cu totii in timpul somnului, ci la telurile si idealurile noastre in viata. Sunt sigur ca fiecare dintre voi are un vis in viata, un tel, un scop. Aceste visuri pot fi diferite sau chiar identice de la o persoana la alta. Cele mai comune si simple visuri sunt acelea in care cu totii ne imaginam implinitit in viata, avand bani, o familie si sa ducem un trai mai mult decat decent. Eu vreau sa va vorbesc despre visurile mai marete si doresc sa aud si parerea voastra. Visul meu este sa ajung un scenarist la Hollywood. De ce Hollywood? Pentru ca e singurul loc din lume unde se pot reliza filme sau serii TV complexe si care lasa imaginetia unui scriitor sa zburde fara nici o limita. Va dau ca exemplu un film recent aparut care nu ar fi putut fi facut aici la noi in Romania sau prin alte parti, "Avengers". Doar la Hollywood au tehnica si banii necesari pentru relizarea unui asemenea film. Tot ceea ce imi doresc este ca povestile mele sa prinda "viata", sa vad cat mai multa lume care imi urmresc creatiile. Unul dintre cele mai importante "fixuri" pe care le am cand ajung acolo e sa fac o serie animata dupa Spirit Crisis si un serial fantasy/comedy. Oricum, ceea ce vreau sa spun este faptul ca toti avem visuri marete. Ceea ce am observat eu la omanei in general si ce ma enerveaza cel mai mult este frica fata de urmarirea visurilor. Multi spun: "Nu am sa reusesc niciodata." , "Sunt altii mult mai buni decat mine." , etc. Acesti oameni din cauza fricii lor asupra esecului refuza sa isi urmeze visurile si se complac intr-o lume simpla, cu un job pe care il urasc dar nu de ales decat sa suporte, o familie simpla si doar simpla supravietuire in viata. Un om care are ca tel doar supravietuirea este un om care dupa parerea mea traieste degeaba. Ar fi mai bine daca si-ar trage un glont in cap si ar mai scapa lumea asta de o fiinta nefolositoare care nu aduce nici un beneficiu pentru noi. Fiecare om poate sa faca ceva important in viata, fiecare om poate ajunge acolo unde vrea. Tot ceea ce trebuie este sa ai curajul de a iesi in lume si de ati urma chemarea. Frica de esec este normala, dar nu ar trebuie sa ne opresca din drumul catre succes. Defapt, esecul este inevitabil, indiferent de cat de bun sau talentat ai fi tu. Ceea de defineste succesul este ambitia de a te ridica in picoare de mai multe ori decat ai fost aruncat la pamant. Esecul este si a fost mereu acolo. Dar cum se spune: Dupa ce o usa se inchide, alta se dechide!". Cat timp avem ambitia de a incerca va garantez ca o sa reusim, oricat de mare ar fi acest vis al nostru. Ideea acestui post este ca nu trebuie sa va lasati prada fricii fata de esec, ci sa incercati sa va urmati visurile. Cu multa rabdara si ambitie o sa reusiti intr-o buna zi, idiferent ce va propuneti. Asa ca incetati sa va limitati doar la "supravietuire" si faceti ceva folositor pentru voi si lumea intreaga. Doresc sa aud si parerea voastra in legatura cu acest subiect si astept cat mai multe comentarii.

iGeorgiana a scris: În primul rând, să facem diferenţa între vise şi visuri.
Visele sunt imaginile din timpul somnului, iar visurile aspiraţiile, ţelurile. Deci să schimbi numele topicului fiindcă iniţial mă gândeam că e o dezbatere pe tema vis/coşmar. *laughs*

Acum, în legătură cu ideea topicului - e foarte drăguţă, însă nu cred că toţi se vor dezbrăca de secrete şi vor face publice bisurile lor, acelea de care sunt conştienţi să sunt improbabil realizabile. Cum ai spus şi tu, cu toţii ne dorim în viaţă bani, sănătate, bucurii, să ne întemeiem o familie, dar fiecare are ascunse şi nişte idealuri puţin spus măreţe. Tocmai din acest motiv nu cred că le vor face toţi cunoscute, îi va jena, poate, improbabilitatea realizării lor.

Unul din visurile mele e să devin un medic de succes - lucru care sunt conştientă că e departe de a se întâmpla din cauza faptului că sunt leneşă, aşa că mă rezum la unul de rând. Apoi, visez să mă stabilesc într-un orăşel micuţ şi "rupt" de forfota oraşului din Anglia sau Germania, undeva cu muuult verde (vegetaţie, nu altceva) şi să trăiesc într-o căsuţă micuţă construită în stil englezesc, toată numai lapte şi miere, împreună cu soţul şi cei doi copilaşi adorabili ai noştri. :]

Şi o să vă las cu un video care vă va da mai multă putere şi încredere să duceţi aceste visuri cât mai aproape de realizare:
Habar nu ai de ce esti in stare!

Ciao~

Multumesc mult pentru atentionare si pentru ca ai postat acest minunat videocilp care chiar merita vazut.
Sa iti spun sincer imi pare rau ca gandesti in felul acesta. Si eu sunt extrem de lenes dar nu ma las invins si incerc sa trec peste. Nu am sa imi abandonez niciodata visul, chiar daca pentru asta o sa munces intr-un MC Donals pana la pensie. Niciodata nu este prea tarziu. Eu iti spun sa reflectezi asupra acestor ganduri si sa nu renunti asa usor la visul de a deveni medic doar din cauza lenii. Gandeste-te la cate vieti poti salva si cati oameni poti ajuta ca si medic. Este decizia ta asa ca te rog sa nu te dai batuta inca.

Frumos subiect. Pentru cei care cred că viitorul lor nu e prea sigur, acest topic este curată terapie.

Visurile mele de viitor? Am intrat de curând la Ştiinţe Politice, de aici sper să îmi fac adeziunea într-un partid, apoi să deţin o funcţie cât mai înaltă în stat.. de aici europarlamentar şi de acolo să fac cumva ca eu şi Georgiana să conducem lumea... si cele Trei State ;;]
Glumesc (Cpt obvious).

Dacă mi se punea întrebarea asta acum un an, as fi răspuns fără dar şi poate că o să merg la Jurnalism, o să imi dau silinţa acolo şi că, printr-un noroc, aş fi angajat de un post de televiziune şi voi reuşi să devin jurnalist de călătorii.
Nu am reuşit să intru la Jurnalism, nici nu am mai încercat, mi-a fost prea frică de examen... singurul lucru care mi-a rămas din acel vis este dorinţa de a călători. Da, incă vreau să văd Scoţia şi Maroc, Thailanda şi Coasta de Est a Australiei, Japonia şi Spania.
Nu ştiu ce oportunităţi îmi va oferi viaţa, poate voi reuşi să îmi creez o situaţie financiară care să imi ofere posibilitatea de a îmi îndeplini dorinţa, deocamdată nici nu îmi permit să sper la aşa ceva :]].
Viitorul, pentru mine, e în ceaţă. Totul se va stabili în funcţie de ce se va întâmpla în cam doi ani... dacă atunci merg lucrurile cum sunt la mine în căpşor, atunci ştiu sigur că voi avea o viaţă perfectă .
În orice caz, tot ce vreau de la viaţă e modest... vreau o situaţie financiară bună, posibilitatea de a călatori, o familie iubitoare cu doi copii şi sănătate, căci fericirea ar fi inclusă.

P.S. Rasen, cred că Georgiana nu a spus că vrea să renunţe la o carieră de doctor. A spus că nu ştie dacă va deveni un medic de succes şi cunoscut, dar încă îşi doreşte să salveze vieţi când e de gardă la UPU :]].

Îmi place determinarea și scopul lui Rasen, deasemenea și ce ai zis legat de țelurile simple, adică, avem doar o viață, iar eu una, oricât de mult aș medita la asta, nu mă pot vedea trecând prin viața asta într-un mod monoton, fără a fi cunoscută, fără a îmi împlini toate dorințele și țelurile, fie ele cât de nebunești, deși normal că nu m-aș întinde până s-ar rupe coarda. Totuși sunt unele lucruri pe care chiar vreau să le realizez, probabil voi da de unele și mai incitante pe parcursul vieții, până la urmă, am doar 14 ani, dar chiar și acum, la o vârsta la care mulți 18+ s-ar uita la mine sceptic și cumva cu părere de rău că voi fi dezamăgită în viitor, buuuut owh, uite ce filosoafă am devenit. Oricum, pe scurt, vreau, voi face tot ce pot, și am optimismul că voi reuși mai mult de 2 treimi. Intr-o săptămână voi avea parte de prima zi de liceu, fuck yeah, începe o nouă etapă a "maturizării" mele (cred că voi fi mereu un copil pe dinăuntru), dar am o euforie pe dinăuntru fiindcă gândul la viața de liceu și la tot ce vreau să fac pe parcursul lui îmi dă fiori, sunt visurile... nu, scopurile de început, care probabil vor deveni ceva mai mare, sau o aventură de un an, dar știu sigur că le-am realizat, exact ce mi-am propus. Și ca fapt divers, dacă e să o luăm ca slujbă de viitor, momentan sunt pe pagina cu avocat, voi vedea ce altceva mai născocesc.
Aș mai scrie ceva dar mi-e sooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooomn.

Unul din visurile mele e să devin un medic de succes - lucru care sunt conştientă că e departe de a se întâmpla din cauza faptului că sunt leneşă, aşa că mă rezum la unul de rând. Apoi, visez să mă stabilesc într-un orăşel micuţ şi "rupt" de forfota oraşului din Anglia sau Germania, undeva cu muuult verde (vegetaţie, nu altceva) şi să trăiesc într-o căsuţă micuţă construită în stil englezesc, toată numai lapte şi miere, împreună cu soţul şi cei doi copilaşi adorabili ai noştri. :]

știu că defapt vrei să cucerești Anglia împreună cu mine, oh, te rog, nu minți aici. :>

să conducem lumea... si cele Trei State ;;]
Glumesc (Cpt obvious).

NU GLUMEȘTE!
Andrei: taci, tuu.. nu ne da de gol O.O

Spoiler:

Visuri? Dacă în clasa a 5-a mă întrebai asta, ţi-aş fi scris probabil caiete întregi, dar doar idei ce diferă de la una la alta ).
Bun, lăsând gluma la o parte, eu visez să lucrez frumos de-acasă de la calculator. Nu contează ce, doar să lucreaz de-acasă când vrea muşchiul meu, dar în termenul limită. EA să fie placul meu, să-mi facă doi borfaşi, dintre care cel puţin un băiat (dacă nu, bag pe bandă până iese un băiat). Pe el îl pun să facă box, dacă vrea, iar pe ea... nu ştiu, mai văd eu. Când strâng banii necesari, vreau să fac o vizită prin Afghan, Irak, Thailanda, Pakistan, Arabia Saudită şi Japonia.
Pe urmă mă retrag frumuşel într-un orăsel mic din America sau Anglia, îmi pun în garaj un Mustang din '67 şi mă plimb cu el în fiecare seară pe străduţe (cine ştie, poate am ocazia să bag şi nişte curse, aşa bătrân cum oi fi). Pe urmă, înainte de culcare, mă uit la borfaşul meu cum îi distruge pe ăia (dacă o să facă box, că ta-su' n-a mai putut). Fac şi o piscină în spatele casei unde să stau la vreme de căldură şi să citesc Can-Can-urile din România ).
Cam atât, zic eu, în rest... nu ştiu, să mor liniştit, să mă las de fumat până atunci şi să am ocazia să mă bat cu Chuck Norris.


Mbine, eu acum un an vroiam să mă duc la actorie... dar habar nu aveam ce să aleg. Am ales mate-info, om trăi şi om vedea ce se va mai întâmpla.



Bully.

Hmmm...visuri?Frumoasa idee, cum a zis Georgiana poate nu toti vor veni sa se debaraseze de idei/secrete , dar idee este geniala.
Pfii, in primul rand visezs la o familie, care pentru mine este cel mai important lucru, poti face bani sau sa obti orice in viata daca nu ai o familie totul este degeaba.Sincer as vrea sa am 2 baieti, dar merge si un baiat si o fata:).
Poi eu am 2 idei pentru viitor in ceea ce priveste locul de munca.Sa merg la o facultate IT, apoi sa gasesc un loc de munca platit decent, de preferabil in tara.A doua ar fi sa merg la scoala de aviatie care ma pasioneaza mult, as vrea sa fiu pe avion de lupta, nu de persoane.Din pacate aceasta meserie iti ofera un viitor financiar foarte bun , dar sansele sa ai o familie fericita sunt foarte scazute.
Inafara de familie si locul de munca mai visez doar sa scot o carte de poezii, care sa inspire viitoarea generatie de adolescenti.
Well...felicit ideea acestui topic.Va pwpa Darky!

"As vrea sa nu cresc mai mare de 30 ani, sa am o casa pe pamant, undeva intr-un sat, sau daca nu asa, atunci sa contruiesc parintilor mei o casa iar eu sa ma duc in Florida, pe langa www.thebboyspot.com , sa am posibilitatea sa fac cunostinta cu personalul de acolo, dealtfel si cu alti bboy, mai vreau sa pot canta frumos la chitara, visul parintilor mei, pe care eu am sa-l realizez(O sa fiu ca Slash sau Buckethead :Chalenge accepted: ) As vrea sa ma insor cu o bgirl, si la nunta sa ardem un battle frumos :> . Sa am un baiat si o fata, gemeni, ca sora mea e cu 4 ani mai mare ca mine, si cand eram mici, ne bateam de se rupeau tapaetele ). Pe baiat sa-l pun la lupta libera iar pe fata, nu stiu, poate la dansat, poate la altceva.
Cand oi fi mai mare de 30 ani (nu vlau!) o sa ma fac invatator de bboying sau de chitara :> Dupa ceva timp o sa ma mut cu traiul inapoi, la prainti, si oi trai pana la adanci batraneti, uitindu-ma la televizor, si vazindu-mi copii, si pe mine "

Foarte frumoasă idee și felicitări lui Rasen pentru deschiderea topic-ului și Georgianei pentru filmulețul motivațional. Acum, sigur că eu am alte idei și concepții despre țeluri și visuri. Asta se poate să fie și din cauza faptului că sunt ceva mai mare și am trecut prin mai multe. Nu zic că dacă vrei, nu poți. Zic doar că el naibii de greu. Și piedica cea mai mare nu e lenea. Ci mizeriile pe care ți le aduce viața în față ca să te oprească. Cu un efort mare, cu motivație și dorință, treci peste. Apoi vezi o ușă. Ușile nu se deschid la infinit, însă. Câteva, pe tot parcursul vieții, maxim. Dacă ai fost agil și ai profitat de una din aceste șanse, te aranjezi. Dacă nu, rămâi o dronă mediocră ca cei din jurul tău, care merg tot cu tramvaiul, tot de la 7 la 7, pe care-i disprețuiești în egală măsură în care te disprețuiesc ei pe tine. Am deviat, din păcate, și vă stric cheful de viață )
Ce vreau să spun e că viața nu e ușoară și e și bine să fie așa. Câtă plăcere la un succes poate simți un băiatu' tatii care are totul la nas? Lăsând asta la o parte, însă, luați-o ca pe-o avertisment: viața e grea și tre' să luptați pentru ceea ce vreți. În continuu.
Acum, revenind la visurile mele. Nu sunt mari. Vreau doar o viață lipsită de griji majore, cu o situație financiară decentă, o familie entertaining și mici plăceri ale vieții nelipsite. Gen să mă retrag la pensie la o casă la țară cu mult verde (și nu mp refer la vegetație, spre deosebire de Georgiana ) ).
Anyway, vă urez tuturor mult succes și forță să vă îndepliniți visurile. Ținem legătura în topic-ul ăsta să vedem cum reușim )

Frumos mesaj si foarte realist Schizo, din pacate vreau sa te contrazic la un lucru.Bine stiu ca esti mai mare si trecut automat prin mult mai multe, oi fi eu mic dar stiu un lucru Dumnezeu ne-a lasat libertatea de a alege, aici este unul din acele cazuri, noi alegem cum vrem sa ne fie viata, usoara sau grea si nu trebuie sa alegem pe moment, ci de cand suntem mici.Incepand cu FB'urile din clasele 1-4 pana la note de peste 7-8 in scoala generala si liceu, astfel nu zic sa lasam distractia ci sa o combinam putin si cu scoala, in viitor vom fi mai asigurati.Intradevar trebuie sa lupti mereu pentru ceea ce vrei, dar nu este asa de greu cum ai spus tu.Eu merg pe o conceptie si anume ca in viata poti sa faci ce vrei tu.Daca vrei sa faci ceva atunci nu are cum sa fie greu, decat daca esti un pesimist.Vrei sa faci ceva il faci si gata ca mai intampini o dificultate pe icii pe colo ehh, astea sunt mereu treci peste fara sa iti pese.

Din păcate, Darky, nu e chiar așa simplu. Mai ales la partea cu educația (dar ăsta e un alt topic). Undeva, părerile noastre se ating, dar tu ești mai optimist decât mine. Asta deoarece nu ai luat încă un contact serios cu domeniul muncii, de exemplu, trăitul pe cont propriu, lipsa banilor, etc.. Sunt multe încercări, viața e un continuu test. Cum am mai zis, e normal să fie așa. În fond, numai cei mai buni răzbesc în viață, e selecție naturală, ar fi culmea să fim toți împliniți și fericiți

În primul rând, trebuie să ţin cont de protocol, deci felicitări pentru ideea acestui subiect Rasen.
Fie că avem ţeluri comune sau diferite, cu ocazia asta ajungem să ne cunoaştem mai bine şi probabil chiar să ne şi respectăm datorită lor.
Acum, trecând la ce zicea Schizo, eu nu cred în noroc! La fel cum zicea şi el, eu văd viaţa ca pe un coridor plin cu uşi, fiecare reprezentând oportunitate sau eşec (totuşi, nu ştim care, ce reprezintă). Ideea este că ele se deschid mereu (şanse), dar depinde de noi dacă decidem să intrăm şi cum ne mişcăm pe noul coridor apărut. Sper că aţi rămas cu mine până acum şi nu v-aţi pierdut.
Are dreptate, viaţa e grea, iar eu nu am trecut prea mult prin încercările alea, totuşi am văzut un lucru în ăştia 4 ani de liceu: atâta timp cât îţi păstrezi un ţel limpede în minte, nu te sperii, gândeşti la rece şi nu îţi este teamă să ceri ajutor la nevoie, poţi reuşi, altfel, te mănânci singur de viu, intrând pur şi simplu în panică.
Viaţa de liceu, nu se compară cu cea reală, dar este o etapă foarte importantă a maturizării noastre, unde trebuie să învăţăm cum să ne ridicăm singuri în picioare şi când să cerem ajutorul (asta prinde bine pentru cei de sunt acum la liceu). Astfel, ceea ce învăţăm în timpul adolescenţei, ne poate folosi când vom da cu capul de lumea reală. Nu este mult ceea ce vom învăţa, dar măcar e ceva acolo, un punct de start, iar voi, fiind artişti, oameni cu imaginaţie, cred că ştiţi cât de mult înseamnă un simplu punct de pornire.
"Viaţa-i greu" (vorba unui amic), dar este aşa doar dacă decizi să faci pe eroul şi să îţi înfrunţi singur problemele. O mănă întinsă cănd stai în genunchi face mai mult decât să îţi dea încredere..părerea mea
Acum, revenind la idealurile mele: eu mi-am ales ca ţel principal, un lucru ce s-ar spune că este imposibil sau, dacă nu, foarte greu de realizat şi anume, să văd ţara alături de alţi 2-3 prieteni buni având la noi maxim 10 mil de căciulă (şi să plecăm fără maşină ) Oricum, ideea acestei călătorii este ca peste câţiva zeci de ani, să pot spune mândru că faţă de alte persoane, eu nu că ştiu locuri şi am văzut oameni ci că ştiu oameni şi am văzut locuri, asta şi că mi-am vizitat casa (România).
Dacă excursia ar merge bine, mă gândeam să fac una în genul şi prin Europa...
Pare greu, ştiu, dar asta mă face să vreau şi mai mult să îl realizez, indiferent de cât timp mi-ar lua.

În rest, mai am vre-o 3 proiecte în minte, la care tot bag idei de câteva zile şi sper să mă pot apuca de ele în curând.
Cât despre ce vreau să devin? Asta este cel mai simplu şi mai uşor de realizat: Doresc, la fel ca orice geniu, DMOINAŢIA LUMII! (am văzut că am câţiva concurenţi pe aici, dar o să mă "îngrijesc" de ei > )
Dacă asta nu îmi reuşeşte, sper să rămân cu pasiunea de a scrie şi, poate, să devin un scriitor (nu neapărat celebru)

Frumoasă perspectiva ta, Harley, și vreau și eu să atrag atenția asupra importanței ajutorului, dar să și subliniez că nu știi niciodată cine te va ridica de mâna întinsă și cine va mușca din ea. Ajutorul venit necondiționat, de la oricine, trebuie apreciat veșnic. Eu știu.
Cât despre liceu, e crucial în dezvoltarea caracterului individului, care va suferi modificări ulterior, dar tot timpul va ține minte că de-acolo a pornit el, de fapt, în viață. Nu trebuie ignorată educația, dar nu trebuie nici slăvită. Trebuie educate spiritul de luptă, dorința și dăruirea, elementele care te vor face să nu renunți când stai întins pe jos și iei picioare în cap. Ori de câte ori te-ai ridicat, scuturat de praf și pornit mai departe, ține minte că nu a fost ultima oară și asta trebuie să te motiveze, pentru că acum știi că poți s-o faci.

Ah .. visuri Am renunţat de mult să mai visez cu ochii deschişi, mă omoară faptul că nu ştiu ce facultate să aleg şi am cam rămas fără timp, aşa ..
De ani întregi visez să fiu un soi de psihoterapeut, psiholog, ceva acolo, ce denumire o avea. Să pot să ascult lumea, să-i ajut, şi să le iau banii. Glumeam Dar mi-ar plăcea să lucrez cu adolescenţi, pe care în general nu-i ascultă nimeni. Uneori chiar şi cocalarii au nevoie de atenţie
Mi-ar plăcea să am o familie drăguţă, unită şi să plutească iubirea prin aer. Dar nu aşa de superficial ca-n filmele americane la fazele cu "honeeey, I'm hooome!" Oricum eu sunt destul de f*cked-up ca să am o familie normală, sau cel puţin un soţ sănătos pe de-a-ntregul.
Îmi doresc doar să am un salar mediu, să pot să mă înteţin, să am un trai decent. Nimic mai mult. Ultimul lucru pe care-l vreau e ca banii, sau lipsa lor, să producă neplăceri în sânul familiei.

Şi da, mişto topicul.
Să sperăm că forumul ăsta o să reziste mult, şi peste 20 de ani să se deschidă un topic gen "Visuri realizate", haha