Nici un răspuns

Nici un răspuns



Un strop de sânge... îl simt cum se prelinge.
Un al doilea îl aştept, îl aud doar cum plânge.
Aud zgomote ce nu le mai înţeleg,
Iar sângele-i curge, încă odată-l mai leg.
Să-i spun oare? Că nu mai e vre-o şansă,
O şană să-şi continue viaţa sa frumoasă?
Cine ştie cine îl aşteaptă acasă?
Doi băieţi poate şi o soţie frumoasă.
Pe spate îl las, pe pământ îl aşez uşor
,,Nu mai pot!” îmi spune ,,Vr... Vreau s-adorm.”
Atunci prima lacrimă, primu strop amar
Coboară uşor pe obrazu-mi murdar.
Strâng tare din dinţi şi realizez abia acum:
Cu toţii suntem sortiţi, cu toţii avem un drum.
Dar de ce oare unii caută putere,
De ce distrug vieţi şi lasă-n urmă durere?
De ce lumea e-n continuu război?
Ce caut eu aici? Ce căutăm amândoi?
Cine ştie? Poate-o merităm sau poate nu,
Dar de ce să ne despartă-un glonş şi nişte fum?
De ce eroii sunt meniţi mereu la moarte,
Iar alţii nu ştiu să trăiască-n libertate?
Intrebări la care nu voi gasi un răspuns,
Intrebări ce sunt puse abia la apus...
Ce se întâmplă aici oare Dumnezeu nu vede?
Că oamenii se calcă doar pentr-un burete?
Atâtea întrebari puse, nici un răspuns primit,
Dar ce să măi... aşa ne-a fost menit.
Cu mâna noastra ne-am făcut-o, cu-a noastră ne-ngropăm,
Dar după... nimeni nu ştie unde-o să plecăm.
,,Camarade, niciodata nu voi gasi un raspuns,
Dar acum du-te, poate ti-e mai bine sus.”