iAndrei vs Darky

Pam pam! *îl loveşte cu mânuşa* Darky..tonight, we dine in hell.

Tema: Iubire (cică ne caracterizează pe amândoi )
Termen de predare: 12-07-2012
Tip: One Shot

Baftă!

Lucrarea 1.


-E greu...
-Ştiu, este pentru amândoi, dar mă voi întoarce. Promit!
-Nu vreau să îţi mai dau drumul! Spuse el cu vocea tremurând de emoţie.
Ea îl luă în braţe şi îşi lipi capul de pieptul lui pentru a-şi ascunde lacrimile. El o cuprinse la rândul lui în braţe şi îi şopti un „te iubesc” în timp ce încerca să îşi controleze tremuratul corpului. Nu le mai păsa că sunt priviţi de zeci de oameni care treeau prin gara aglomerată, durerea despărţirii îi făcea să se simtă izolaţi într-un loc îndepărtat, acolo unde o îmbrăţişare şi un sărut durau o veşnicie, iar dragostea lor era vie.
Trenul şuieră scurt, iar locomotiva se puse în mişcare. V, căci aşa îl vom numi pe tânărul îndrăgostit, rămăsese pe peronul gării, trist şi încercând să îşi ascundă lacrimile de ochii trecătorilor. E, prima lui mare iubire, se întorcea acum acasă. Se întâlniseră într-o scurtă excursie cu şcoala, V. a observat-o stând într-o cafenea cu prietenele şi, trecând peste emoţii, a decis să se prezinte şi să o invite pe aceasta la un suc. Nu a fost dragoste la prima vedere, chiar dacă zâmbetul şi privirea lui E. îi făceau inima lui V. să sară o bătaie, iar sentimentul de simpatie era reciproc, E. zâmbea de fiecare dată când îi întâlnea privirea acestuia. Dragostea dintre cei doi s-a consolidat abia după ce V. a plecat. Orele de vorbit la telefon i-au făcut pe cei doi tineri să creadă că şi-au găsit perechea, pe acel cineva special care să îi facă să roşească atunci când este amintit.
Nu le-a fost uşor să îşi păstreze relaţia în condiţii bune. Dragostea prea mare pe care şi-o purtau ducea la gelozie – „Astăzi un tip m-a invitat în oraş, dar l-am refuzat.” sau „Mama a prins drag de o colegă” erau cuvinte care trezeau gelozia în cei doi. Chiar dacă ştiau că se iubesc şi niciunul nu va renunţa la celălalt, sentimentul de tristeţe şi invidie îşi făceau loc ...tristeţe pentru că nu puteau fi unul lânga celălalt şi invidie pentru că alte persoane puteau face lucruri pe care ei le-ar fi făcut împreună.
Chiar dacă încrederea pe care şi-o acordau reciproc era de ajuns pentru a trece peste gelozie, singurătatea îşi făcea simţită prezenţa, iar decesul mamei lui V. l-a făcut pe acesta să cadă într-o depresie, fără a avea pe cineva alături. Ce a urmat a fost tragic, simţindu-se singur şi dorindu-şi pe cineva lângă el, V. a decis să rupă relaţiile cu E : „Te iubesc, dar situaţia actuală m-a adus într-un punct în care nu aş mai putea menţine o relaţie.” „Te urăsc”. Desigur, pentru a nu inspira milă V. nu a împărtăşit adevăratul motiv al despărţirii, astfel E. a început să sufere crezând că nu l-a putut ţine aproape.
Timpul a trecut, dar suferinţa din sufletul lui E. nu a avut un sfârşit. Încă îl iubea şi îşi dorea ca totul să fie doar un vis, poate chiar pentru asta a decis să ajungă în oraşul lui V. . Chiar dacă ea susţinea că face o vizită bunicuului ei grav bolnav, totuşi spera la o minune şi minunea s-a întâmplat.
În timpul unei promenade pe principalul bulevard al oraşului norocul a făcut ca cei doi să îşi intersecteze încă odată destinele. V. a fost chemat de un prieten la o întâlnire, dar aceasta s-a amânat şi acum se vedea plimbându-se stingher pe trotuar. Părea trist şi îngândurat, poate măcinat de toate lucrurile rele ce i s-au întâmplat în trecut – „Hei!” – ridică privirea şi pupilele i se dilatară, acum i se afişau acelaşi zâmbet şi aceiaşi ochi care odinioară îi făceau inima să trăsară. „Bună...”. Liniştea mormântală îi făcu pe aceştia să se gândească la tot ce ar fi putut fi dacă despărţirea nu intervenea – „Nu am de gând să îmi caut scuze, dar îmi pare rău că ţi-am ascuns adevărul. Decesul mamei m-a schimbat şi ştiu că acum nu mă mai poţi iubi, sper doar să nu mă urăşti.”. Nu primi raspuns, dar primi o îmbrăţişare şi confuz cum era nu a ştiut dacă „Te iubesc, prostule!” a fost doar aievea sau ea îl iertase, dar căldura pe care o simţi odată cu sărutul neaşteptat îl făcu sa se asigure de cele auzite.
Trenul pleca şi V. se simţea iar trist, dar acum ştia că nu este singur, ci doar iubit.
A doua zi E. deschise ochii crezând că totul a fost doar un vis, încă îi simţea ultimul sărut arzând pe buze - „Şi eu te iubesc, îngeraş” – sarutul nu era doar o amintire - „Ce cauţi aici?” „Îmi era dor de tine.”






Lucrarea 2.




De ce eu?Ce inseamna iubirea ? De ce ma iubesti?Trei intrebari pe care mi le
puse D. pe neasteptate, trei intrebari care ma cufundau in ganduri.Fulgii
care roiau in jurul nostru parca protejandu-ne se izbeau de fiecare particica
din trupurile noastrea infierbantate, aflate intr-o antiteza uriasa cu
temperatura scazuta de afara.Cerul de argint ma privea obsesiv, asteptand
cu nerabdare raspunsul meu.
Nu vroiam sa raspund, imi era frica sa nu dezamagesc, vantul imi dadu o palma peste fata
parca sa ma imbarbateze, sa zic ce am pe suflet.Tragand aer in piept am inceput sa explic
si sa raspund la cele trei intrebari pe un ton calm.Valurile de cuvinte dabea asteptau sa fie rostite.
-Iubirea, este un sentiment nobil si pur, dat de Dumnezeu oamenilor pentru al folosi sa isi scoata
la iveala latura lor buna, artistica si adevaratul lor potential.Un sentiment omenesc,dar de care multi oameni nu sunt demni.
Cand iubesti poti masura totul de la spatiu pana la timp cu ajutorul inimii.Exista
mai multe feluri de iubiri: iubirea fata de familie, fata de Dumnezeu, fata de persoana iubita
etc, dar toate au la baza acelasi fundament, acelasi sentiment profund care este insasi
radacina vietii, dar deasemenea reprezinta si un izvor al puterii si al bunatatii
de unde se hraneste aceasta radacina.Hraninduse rasare, avand la baza acelasi
sentiment, pomul umilintei fara regret dand nastere roadelor bunatatii divine...
Intr-adevar cand bataile inimii sunt sustinute doar de iubire, mai capat
si cateva batai de cap.O poveste de iubire intre doua persoane reprezinta o
carte de pret in biblioteca Domnului.Cei doi se daruiesc unul altuia fara
a se gandi la nimic altceva. Iubirea fiind totodata un razboi intre cei doi in care
se poate sa nu castige niciunul, dar la fel de probabil sa nu fie
niciun invins.Cand iubesti aduni o baza de date plina de sentimente
cum ar fi: durerea, placerea, bucuria, tristea, extazul, agonia si
multe altele toate adunate formand un singur sentiment care poarta numele
de "iubire".
Putem asemana iubirea cu orice lucru indiferent din ce timp
si ce spatiu, putem asezona iubirea cu anotimpurile, fiecare anotimp
descriind o parte a iubirii.Ea face omul sa renasca precum renaste
natura primavara.Caldura sufleteasca ce o da iubirea atunci
cand esti langa persoana iubita depaseste temperaturile caniculare ale
verii.Este o senzatie multicolora de fericire redata de covorul frunzelor toamna.
Acest sentiment este o gheata indestructibila care leaga doua persoane
precum temperaturile scazute ale iernii leaga apele intr-un colosal ocean de gheata.
Asa cum zice englezul "love to love" asa pot spune si eu "iubesc sa iubesc" pentru ca devin puternic,
iubesc sa iubesc pentru ca iubirea descuie artistul care este incatusat in mine, iubesc sa iubesc pentru
ca iubirea ma face sa devin creatia perfecta a lui Dumnezeu si iubesc
ca atunci pot patrunde in Rai chiar daca sunt un simplu muritor.Deci de aceea te iubesc, pentru ca iubesc sa iubesc.
D. se uita fix in ochii mei, varsa o lacrima din ochii ei zambareti, de aici am dedus ca era o lacrima
de fericire lucru care ma alina si pe mine.S-a aplecat elegant si a desenat o inima in zapada in interiorul careia
a scris cu majuscule: D+A, apoi se ridica la fel de elegant, imi sarise in brate ma tinea strans asa firava cum
era, aproape imi taiase rasuflarea, dupa cateva zeci de secunde imi dadu drumul si ma saruta pasionant.Aceste
lucruri nu m-au surprins pentru ca ii erau caracteristice.
-De aceea tu! am raspuns calm si cu caldura...

Georgiana, până comentezi tu, mă bag eu Mi-au plăcut ambele lucrări, poate pentru că îmi place tema foarte mult. Am să comentez din ambele perspective, cea a aspectului și cea a mesajului. Din punct de vedere al aspectului, există un singur câștigător, și anume prima lucrare. Cea de-a doua are greșeli de finețe, cum ar fi semne de punctuație puse aiurea, cuvinte scrise greșit (mă refer la cele mai dificile sau la cratime).
Dacă mă uit prin prisma mesajului transmis... e foarte greu. Ambele mi-au plăcut. Chiar mult. A doua e mai filozofică, așa, mi-a plăcut monologul și șirul ideilor, dar se cerea un final mai... exploziv, nu știu, mai incendiar, nu găsesc cuvântul. În fine. Primul a fost efectiv o poveste drăguță, încărcată cât trebuie cu sentiment. Asta mi-a plăcut prin gâdiliciul din stomac pe care mi l-a provocat, ori, tema asta exact asta trebuia să genereze. Therefore, votez Încredere.

Încredere: e frumos redactată. Este o poveste emoţionantă, plină de sentiment, care m-a impresionat niţel. Relatează unele momente ce se găsesc în orice relaţie. Versurile de la sfârşit sunt cireaşa de pe tort. La prima vedere par nişte versuri simple, dar după ce citeşti mai întâi povestea, apoi versurile... îţi dai seama că şi ele transmit un mesaj important.

Vis: aşa cum a zis şi Schizo, ţine mai mult de filozofie această lucrare. Nu e genul meu deloc, dar cel puţin a ţinut cont de temă, iar autorul şi-a exprimat frumos părerea despre iubire. Deranjant este şi aşezarea în pagină, ca să nu mai vorbesc de ortografie. Acest lucru o trage în jos, însă am să iau în considerare doar esenţa.

În concluzie, amândouă mi-au plăcut şi îi felicit pe autori. Votul meu se duce la Încredere.

Vă mulţumim pentru voturi şi am să închid duelul acum.

Încredere (iAndrei) - 4 voturi
Vis (Darky) - niciun vot.

M-am distrat..awesome, îmi pare rău că Darky nu mai e pe aici să îşi ia revanşa.