DoppelGanger

Nota: Este primul meu fic, sper sa va placa, sper sa nu fiti duri la critica daca va place, am sa mai fac, am sa tin cont de ce scrieti (criticii).
<3


CAPITOLUL 1 - YAGHIRI...

In timpuri stravechi,pe cand dragonii inca domneau pamanturile...Nu mult dupa descoperirea focului si-a facut cunoscuta prezenta, un grup de 4 oameni,oameni care posedau abilitati,abilitati ce ii faceau sa para zei,abilitati ce ii faceau temuti,abilitati ce nu trebuiau sa existe in acea perioada a timpului....
Acel grup se numea : X-Class.
-Mai spune-ne bunicule! - spuse unul din cei doi copii.
-Erau puternici? - spuse celalalt copil.
-Da,spuse bunicul,Erau speciali....Pana cand....
-Pana cand ce? - intrebase copilul cu ochii mari cat o lamaie.
Bunicul incepu sa planga...incepu sa planga amintindu-si ororile,ororile ce l-au bantuit,ce inca il bantuie defapt,chiar si astazi...
Adevarul fiind spus, X-Class era un grup de eroi...ERA...pana cand...pana cand...probabil nu ati intelege,asa ca o sa fac un pas in timp si am sa va povestesc...
am sa va povestesc nu despre oroare,ci despre cum au trait,despre bunatatea de care dadeau dovada,despre faptul ca ei nu erau obligati sa faca dreptate dar totusi o faceau...
Totul a inceput in anul 0,cand Prometheus ,titanul care a facut oamenii...dar care mai tarziu a fost pedepsit de Zeus, a dat oamenilor cunostintele focului,lucru ce a permis evolutia oamenilor.
La 200 de ani de la incident, oamenii erau foarte avansati, aveau cladiri,stiau sa faca comert,aveau garzi si arene,aveau genii ca Platon...dar aveau si "esecuri"...
cum le numeau ei...sau..."copii ai cernobalului" cum ii numim noi azi.Unu din patru copii se nasteau cu malformatii psyhice,iar, de frica,erau omorati la primul semn pe care il dadeau. De 2000 de ani pamantul este lafel...razboaie,rasism si rebeliuni dar, poate ca, tocmai asta este cheia succesului.
Povestea noastra incepe cu Michael, un evreu de 34 de ani,care locuia in Athens,orasul ridicat in cinstea Zeitei Atena.Era un om a carui viata urma sa se schimbe complet.El era tata a doi copii,Dante si Aron.
Aron avea 15 ani cand a avut primul contact cu "YAGHIRI",fiinta suprema,tatal titanilor si a zeilor,a tuturor celor vazute si nevazute.
-Aaaaarooooooooooooooooooon...spuse o voce calma dar cu tonalitate inalta, care nu dorea rau dar care parca te facea sa ingenunchezi de frica.
-Aaaaarooooooooooooooooooon...spuse iar vocea.
Aron era la secerat cu Dante cand a inceput sa auda vocea.Instant s-a prins de cap si a inceput sa se planga de durere, cand deodata ochii i s-au luminat.
Dante s-a uitat doua secunde la el , inspaimantat , si a luat-o la fuga repede in ograda parintilor,dar nu a reusit sa faca doi pasi ca vocea l-a afectat si pe el.
-Daaaaaaaaaaaaaaaaaanteeeeeeeee....spuse vocea...
Dante a fost mai diferit de Aron, pe Aron il durea, dar nu ii era frica,pe cand Dante nu simtea durerea dar nu stia ce se intampla si si-ar fi dorit sa se termine mai repede.Intr-un final, Aron,care era cu un an mai mare decat Dante si mult mai curajos,ia initiati-va :
-Cine ...cine esti? spuse Aron in dureri.
-Eu? intrebase YAGHIRI...Eu pot fi moartea sau pot fi viata,raspunse fiinta suprema.
-Ce vrei de la noi? Suntem niste simplii fermieri,spuse Aron.
-Niste simpli fermieri? Niste simpli fermieri in exterior,am sa va explic de ce v-am contactat,spuse YAGHIRI ,care incepuse sa murmure niste cuvinte straine urechilor lui Aron si Dante...."FIE CA LUMINA SA VA PATRUNDA IN OCHI SI SA VA DESTEPTATI".Deodata Aron si Dante vazu lumea altfel...
-Am sa va las sa va desteptati,iar cand timpul va veni,va voi contacta,spuse YAGHIRI.
Spus si facut, Dante si Aron nu mai auzeau vocea, Aron nu mai avea dureri , iar frica disparuse din inima lui Dante...dar se simteau obositi,se simteau de parca au dormit un somn adanc,simteau ca au prea multa informatie in creier,prea multa pentru orice om...sau zeu.
-Esti bine!? intreba Aron respirand greu...
-Da...parca inteleg...si totusi parca ma simt ca acum 5 minute...cand nu stiam nimic...spuse Dante...
-E o senzatie tare ciudata, dar datorita inteligentei , realizam ca nu avem de ce sa spunem cuiva...e ca si cum...ne-au fost inlocuite personalitatile...spuse Aron,
mirat chiar el de ce spunea.
-Stiu ce spui.
Timpul trecuse, iar odata cu timpul, Dante si Aron percepeau din ce in ce mai multe lucruri.Lenevind in pat si admirand tavanul nu a fost niciodata o asa mare distractie pentru cei doi,care incepusera sa inteleaga ceea ce le-a fost dat.
-Este ciudat ce iti voi spune,spuse Dante,dar sper sa intelegi...
-Sunt numai ochi si urechi , raspunse fratele sau mai mare.
-Mai stii micile noastre lupte? Micile noastre "antrenamente"? intreba Dante.
-Cum sa nu, pacat ca am rupt sabiile...
-Sabii! Raspunse Dante razand, erau bete alea!
-Erau sabii! Inteligenta asta vad ca preia controlul...ne ofera o stare de seriozitate constanta...raspunse Aron putin nedumerit...
-Ei bine, indiferent de bete sau sabii, eu am impresia ca ar trebuii sa mergem la arene,raspunse Dante ,sarind deodata din pat , plin de emotii.
-La arene!? Chiar si cu inteligenta noastra, daca am pune mana pe o sabie, am stii ce sa facem...dar...te-ai uitat la monstrii din arena? Sunt plin de muschi...
Degeaba stii tu sa barezi daca nu poti sa barezi greutatea atacului,raspunse Aron protectiv,dar intr-un fel,dandui dreptate lui Dante...
-Pai...poate nu trebuie sa baram...Vino cu mine,vreau sa incercam ceva, spuse Dante.
Baietii isi luasera cate o toporisca si plecasera spre padure , plini de sperante si fericiti de ceea ce le dadusera YAGHIRI...uitand complet de YAGHIRI...
Odata ajunsi la padure, care nu era la mare distanta de casa, baietii incepura sa caute lemne dure,ca sa poata sa isi creeze sabii.
Un mic sunet ascutit le-a penetrat urechile celor doi,dar de data asta baietii erau gata,se asteptau sa fie contactati.
-YAGHIRI? intreba Dante, serios.
-A sosit timpul sa vorbim...Am stat ceva timp sa caut, in acest univers ,pe acest pamant, fiinte capabile sa indeplineasca o serie de actiuni,spuse YAGHIRI.
-Actiuni? Intreba Aron.
-O sa vedeti,de-alungul anilor ce o sa urmeze, spuse fiinta suprema.
-Stai...ce? Intrebasera fratii simultan.
-Credeti ca v-am dat inteligenta ca sa faceti un ban necinstit? Aceasta binecuvantare vine cu un pret! Spuse YAGHIRI.
-DAR NU TI-AM CERUT NICIODATA ACEASTA BINECUVANTARE! tipase Aron de nervi, imaginandu-si ca anii care vor venii vor fi de robie , in slujba unei entitati pe care nu o pot vedea, fara a fi rasplatiti...isi imagina prost ce isi imagina.
-Ok atunci, am sa ridic aceasta binecuvantare, asta este ceea ce vreti pana la urma,asa e? Raspunse fiinta.
-Nu! Raspunse Dante instant. Eu sunt multumit de ceea ce vad,ceea ce inteleg...nu vreau ca ceea ce spune ARON sa se refere la amandoi..daca el vrea sa renunte,
atunci sa renunte.Mie imi convine si sunt chiar curios de ce va urma...nu vreau sa-mi petrec viata fiind un fermier...sau si mai rau...sa pierd ceea ce vad acum...
-Dante...spuse Aron uimit.Ok atunci,imi retrag cuvintele, spuse Aron pe un ton putin gelos, speriat de faptul ca Dante ar putea ajunge ceva ce el nu va ajunge.
-Bun! Am sa trimit un om maine sa va aduca anumite lucruri...in 5 ani de acum, veti intalni alte doua persoane speciale...Pana atunci,aveti grija de voi si de "tatal"
vostru , spuse YAGHIRI ,accentuand TATAL. Sper ca in 5 ani sa invatati multe, sa va dezvoltati si sa realizati ca o sa aveti o cale lunga inainte.
-Stai, avem asa multe intrebari, spuse Aron.
-Da, am cel putin 10 intrebari pentru tine, spuse Dante imediat dupa fratele sau.
-Ne auzim peste 5 ani, spuse entitatea, nemairaspunzand spuselor celor doi.
-LA DRACU! tipa Aron. Chiar a plecat!
-... , Dante ramasese incremenit, dar astepta cu sufletul la gura sa-l re-auda pe cel ce a creat totul,era o onoare pentru el si pentru Aron sa fi fost atinsi de
binecuvantarea fiintei supreme.
Si astfel incep cei 5 ani de schimbare a celor doi.

Ookey, pana acum imi place, este interesant nu am observat greseli de tastare, abateri de la firul narativ, deci practic vorbind pana acum fic'ul este "curat" povestea este interesanta, am mai auzit de acesti titani...dar niciodata nu m'am interesat, totusi o sa iti urmaresc povestea pentru ca incepe sa ma captiveze...

PS: Am observat un usor non-sens -nu sunt sigur, deci sper sa nu gresesc-

se simteau obositi,se simteau de parca au dormit un somn adanc

pfii, daca te trezesti dupa un somn adanc ar trebui sa fi odihnit nu?

Ideea ficului este excepţională. Îmbini elemente ale mitologiei greceşti cu elemente întâlnite în Biblie, zic asta pentru că cei doi fraţi aduc prea mult a Cain şi Abel ca să fie doar o coincidenţă. Eram nedumerit cu Yaghiri, dar mi-ai explicat tu în particular şi ţi-am zis că dă o nota originală faptul că ai introdus un element din afara mitologiei.
Ai plecat pe sistemul de poveste ramă în ramă, deci ce avem noi la sfârşitul capitolul este de fapt povestea bunicului, de care sunt curios ce lungime va avea. Apoi..pot doar să presupun că ai putea trece pe alt plan, ca un fel de moştenitori ai celor patru.
Referitor la puterile celor doi, acestea nu pot decât să mă facă extrem de curios în legătură cu continuitatea acţiunilor pe care zeul le pregăteşte. Şi aici mai adaug ceva...este poate primul fic pe care îl citesc în care personajele principale să nu aibă o abilitate extraordinară de luptă încă de prin primul capitol, cu toate că atunci când au mers cu securile prevedeam o lupta corp la corp bazată pe evitarea loviturilor.

Dacă la conţinut am avut multe vorbe de laudă..la redactare voi fi nevoit să te critic niţel
În primul rând, lasă punctele de suspensie. Oricine le foloseşte, dar într-un fic sau o lucrare scrisă acestea strică estetica.
În al doilea rând, nu mai folosi majuscule. Poţi exprima o tonalitate înaltă prin descrere, aşa cum ai făcut aici : "-LA DRACU! tipa Aron" din moment ce ai spus că ţipă nu mai avea rost să ne dai cu caps lock-ul în cap
Un alt aspect este faptul că scrii cu cifre în text. Atât timp cât nu sunt date încearcă să scrii folosind litere.
Mai sunt o tonă de alte greşeli de gramatica :"dandui dreptate" acolo este "dandu-i" sau "trebuii" - se scrie doar cu un "i" şi o altă greşeală "re-audă" - fără cratimă.
Cam asta e ce am de reproşat. Continuă să scrii şi ţine cont de sfaturile noastre.

Ciao!

CAPITOLUL 2 - STEAUA LUI DAVID

Baietii au stat o saptamana pe ganduri, o saptamana in care au facut planuri.
In saptamana aceea,omul promis de YAGHIRI a venit, aducand cu el anumite lucruri...lucruri care nu erau din acel timp...
Lucrurile erau exact ce vor avea nevoie pe viitor,dar baietii nu stiau asta inca.
-O sa fie grozav! spuse Dante emotionat.
-Sa fi sigur! Spuse Aron si mai emotionat.
-Spune-mi, te superi daca iau LAIDO? Intreba Dante putin nedumerit.
-Nu,oricum nu mi-au placut niciodata sabiile katana,spuse Aron impachetand lucrurile noi aduse de acel om.
Baietii termina de impachetat,isi lua ramas bun de la tatal lor si pornira la drum.
Aron avea pe spate,pusa in pozitie verticala, o sabie lunga si lata, avea un tricou alb, niste pantaloni negrii si cizme albe inalte.
Dante avea LAIDO(asa cum ii placea sa-si alinte sabia) pe partea stanga, o katana lunga cu tais normal, tinuta invers, costumatie identica cu cea a lui Aron ,
doar ca pantalonii erau albastrii.
-O sa dureze ceva pana o sa ajungem asa ca hai sa deschidem un subiect, spuse Aron.
-Ce anume ai in cap? intreba Dante curios.
-Ma gandeam...de ce noi? spuse Aron pe un ton serios.
-A spus ca a cautat...in acest univers,pe acest pamant...si dupa ce a terminat de zis,ne-a dat de inteles ca ne-a ales pe noi...dar,Dante ezita putin.
-Dar ce? Intreba Aron curios.
-Dar,cate universuri sunt? De ce noi? Cum adica ACEST pamant? Sunt asa multe lucruri pe care as vrea sa le stiu...spuse Dante plecand capul...
-Eu sunt curios de un lucru, spuse Aron,incercand sa-i arate ca si el e nedumerit.
-Si anume? intreba Dante curios.
-Ce a fost cu tonalitatea lui , atunci cand a spus "sa aveti grija de TATAL vostru" ? Intreba Aron.
Baietii au continuat sa mearga,adresandu-si unu altuia intrebari,pana cand au ajuns in Knossos.
Seara se lasase iar baietii nu aveau niciun ban pentru a da hangiului,asa ca au dormit afara,sau cel putin au incercat.
Spre dimineata, au plecat din nou la drum,caci mai aveau ceva de mers. Locul unde vroiau sa ajunga era sub mare , locul era lacas al unui fost mare portal folosit
in era titanilor, dar care , in cele din urma, a fost inchis de Poseidon.
-Cand o sa ajungem,DACA o sa ajungem,crezi ca o sa il putem deschide? intreba Dante putin speriat.
-Desigur! Ce poate fi mai usor decat sa ne tinem respiratia cam 5 minute, sa gasim rapid combinatia de cuvinte SUB APA a portalului si sa infruntam vietuitoarele maritime ale lui Poseidon , care, cu siguranta o sa protejeze portalul, spuse Aron ironic.
Dante murmura cateva chestii care-l facuse pe Aron sa rada, dupa care isi continua drumul.
Ajunsi in Knossos,cei doi se pregateau sa intre in mare,cand deodata , valul se apropie de ei si se retrage...lasand scris pe nisip un mesaj...
-dδαψα ωα απροπιατι ο σα μθριτι ,era mesajul marii.
-Ce scrie? Intreaba Dante.
-Nu am nici cea mai mica idee, dar cu siguranta nu e de bine,spuse Aron putin precoce.
Baietii nu au mai stat pe ganduri , au hotarat ca Aron va fi cel care se va duce , pentru ca e fratele mai mare,iar Dante o sa aibe grija de lucruri.Dar cand sa intre Aron in apa,au fost avertizati inca o data de mare...
-δαψα ωα απροπιατι ο σα μθριτι , scrise insasi marea.
Amandoi baieti fiind evrei, nu intelegeau foarte bine greaca, ei fiind simplii fermieri inainte,iar BINECUVANTAREA le aducea doar o minte mai deschisa,anumite tehnici de lupta si alte beneficii,dar nu facea posibilia vorbirea si/sau scrierea altor dialecte/limbi.
Aron sta si analizase situatia,trase adanc in piept si sarii in apa,avand cu el decat Sabia si pantalonii.El era genul care se arunca cu capul inainte,care nu avea frica de nimic, era cel mai puternic din cei doi, era vorbaret si un luptator.Dante pe de alta parte, era tacut, gandea mult si nu isi subestima niciodata inamicul
din cauza fricii.
Dupa 10 minute, Aron era inapoi,lesinat de atat inot.
-Nu a functionat...spuse aron extenuat.
-Observ,spuse Dante dezamagit ca au avut un esec.
-Ce ne facem? Cum ajungem la mijlocul marii? Intreba Dante putin suparat de faptul ca nu au sanse,ca sunt doi muritori slabi.
-Am putea cauta o vrajitoare,poate ne ajuta, spuse Aron.
-De ce nu? Intreba Dante schitand un zambet.
Baietii mai petrecu putin timp pe plaja, uscand hainele lui Aron ,dupa care se pusera pe picioare.
Timp de trei ore au cautat o vrajitoare, au scotocit fata-spate orasul Knossos, dar fara sanse.
Cand sa plece, un fluierat se auzi de dupa colt.
Baietii intoarsera capu si se vazu inconjurati de cinci oameni.
Amandoi se uita unul la celalalt pentru o secunda, schitand un zambet putin malefic pentru doi pustani de cinci-spre-zece ani(respectiv patru-spre-zece).
-Am auzit ca sunteti in cautare de o vrajitoare, spuse primul bandit cu torta in mana.
-Da,ne-ai putea ajuta? Sau vreti doar o mama de bataie? Spuse Aron.
-Ce-ai zis pustiule!? Tipa banditul 2.
-Calm baieti,vad ca pustanii sunt deschisi la negociere, spuse un alt bandit.
-Desigur, voi ne aratati o vrajitoare iar noi promitem ca nu o sa va macelarim, spuse Dante pe un ton serios.
-Ne ameninti? Spuse alt bandit.
-Nu noi am inceput cu amenintarile, spuse Aron punand mana pe sabie.
-Ok,asta a fost! Sa incepem copii! Spuse banditul,dupa care unul cate unu sarisera la bataie.
Banditul 1 il ataca cu o toporisca pe Aron,dar acesta se apleaca si il loveste in stomac cu pumnul.Banditul 2 si 3 sunt fata in fata cu Dante , banditul 2 scoate sabia si il ataca pe Dante,dar acesta se fereste cu usurinta si de banditul 2 si de banditul 3.
Aron scoate sabia si cu o simpla miscare de mana il decapiteaza pe banditul 4, dupa care ii strapunge pieptul banditului 5.
Cei trei banditi raman "masca" dupa ce au observat cat de seriosi si reci sunt copii.
Dante continua sa evite sa scoata sabia, foloseste doar picioarele pentru a se bate.
Banditul 1 fura gentile lor si porneste la fuga inspre o incapere inchisa.
Dante,observand , pune mana pe sabie si in doua secunde ii decapiteaza instant pe cei doi.
Aron fuge dupa acel bandit dar este electrocutat puternic . Dante, observand asta,se pune in sfarsit in pozitie de lupta.
O voce se aude:
-Esti maestru al stilului YAY, este de apreciat, dar nu esti asa bun pentru mine, spuse vocea din umbra.
Dante se uita stanga,dreapta,stanga fara efect, apoi fuge la fratele sau, dar inainte sa ajunga este lovit puternic de un ciocan "magic".
-Bunicule,cum adica ciocan magic? spuse copilul.
-Pai, imagineaza-ti un ciocan care nu e tinut de nimeni, care este atarnat in aer, care este facut din culori! spuse bunicul.
-Bunicule,poti sa faci si tu un ciocan din acela? spuse al doilea copil.
-As putea, daca ma pupati pe obraz nepoteii mei, spuse bunicul fericit sa-si vada nepotii entuziasmati.
-Si dupa ce este lovit de ciocan ce pateste? intrebase copilul.
Dante si Aron se trezesc doua zile mai tarziu,inconstienti, fiecare pe un pat, intr-o camera inchisa la culoare, intre patul lor fiind o masuta pe care se afla o candela. Pierduti,nestiind unde se afla,aducandu-si aminte de ce au pierdut, se ridica si cauta cea mai apropiata persoana pentru raspunsuri.
Aron iese in forta din camera si merge cu pasi apasati pe coridor, ca sa anunte celelalte persoane ca e treaz, ca vrea raspunsuri si ca nu o sa fie dragut.
-Ar trebui sa te calmezi, am fi putut fi morti,dar noi ne-am trezit aici , in stare buna, la caldura, spuse Dante incercand sa-i ridice moralul.
-Stare buna? Lucrurile noastre sunt de negasit, am fost electrocutat si nu am nici un ban, cum crezi ca ma simt? Plus de asta,uita-te pe pereti,sunt numai stele desenate, si nu orice stele, STELELE LUI DAVID!tipa si intreba Aron in timp ce calca apasat.
In sfarsit cei doi ajunsesera in fata unei usi intre-deschise.Aron impinse incet de usa,putin cuprins de teama ce o simtea, o teama ce nu o avuse pana acum...
Din spatele usii, o voce se auzise:
-Intrati baieti...

~Va urma~

Pfi interesant, de data asta am observat si eu cateva greseli de tastare despre care nu o sa pomenesc pentru ca si eu le fac adesea.Din pacate tot nu ti-ai corectat unele scapari de non-sens, actiunea curge bine firrul narativ se pastreaza perfect pana acum.Ar trebui totusi sa mai lucrezi la descrieri care sunt destul de slabute si sa eviti astfel de formulari : .

Ce-ai zis pustiule!? Tipa banditul 2.

corect ar fi : Tipa al doilea bandit.
Finalul acestei parti este deschis, ne lasi pe noi sa interpretam cine ar putea fi...

Am ajuns si eu pe aici. Dragul meu Dante. Pentru inceput te felicit pt initiativa de a face un fic, ai sa vezi ca si scrisul este la fel de obositor ca si desenatul si necesita la fel de multa vointa si perseveranta. Nu iti voi critica lucrarea din punt de vedere estetic si gramatical, chiar daca mai ai unele scapari si acolo, ci o voi face din punct de vede al povestii. Pentru un incepator povestea este extrem de buna. Ai combinat foarte bine mitologia graca si unele fragmente din Biblie. Sper din tot sufletul sa faci ceva mare si sa nu ne dezamagesti. Primul capitol a fost bestial insa al doilea ma cam plictisit putin. Nu pot sa imi dau seama de multe doar din 2 capitole dar mai ai de lucrat putin. Lispa de personaje este destul de mare pentru inceput si in unele locuri ai grabit putin actiunea. Dialogurile sunt foarte bine puse in context, nu te plictisesc cu informatii inutile dar inca nici nu transmit starile pe care le transmite un dialog de fic excelent. Cand desrcii luptele incearca sa fii mai explicit putin, mi-a fost greu sa inteleg lupta. Pentru un incepator, repet, este inabominabil de bine, este minunat. Sincere felicitari. Ai talent nu doar la desen ci si la scris. Daca o sa exersezi si o sa continui sa scrii o sa devii mai bun decat mine. SPer ca nu te-ai suparat pentru critici.

Dante, as per your request, vin cu critica. Hai să analizăm pe mai multe planuri. Un cârnat de comment nu-ți las de pe acum, te las să mai scrii un pic, plus că sunt de părere că e bine să înaintezi cu pași mici de obicei. Nu-ți dau speranțe false, mai ai de lucrat. Și nici nu-ți tai craca de sub picioare, ești pe drumul cel bun.
Dpdv al ideii (că de aici pornește orice fic), ceea ce ai făcut tu este foarte, foarte tare. Atâta originalitate și imaginație în folosirea mitologiei grecești pentru a face un fic de aventură... nu am mai văzut până acum. Din păcate, uneori e insuficientă doar ideea, dar lucrurile se pot schimba, dacă ești dispus să depui efort, atenție și perseverență. Știu că poți pentru că nivelul la care ai ajuns să desenezi nu e ”binecuvântare”, ci urmarea a multor ore de exerciții.
Ai greșeli de tastare, de punctuație, gramaticale, nimic nu e grav, dar toate se pot rezolva prin urmarea unor reguli simple. Pentru început, te sfătuiesc să faci ce am sfătuit atâția alțiii înaintea ta: să recitești foarte atent înainte să postezi și știu că vei găsi greșelile. Eu știu că tu vorbești bine româna, problema e că atunci când scrii (nu tu, oricine, de fapt) ai tendința să te grăbești să nu zboare ideea și scrii ”cum se aude”. Andrei ți-a dat câteva exemple bune și e bine să le urmezi. La fel, reține partea cu semnele de punctuație. Virgulele trebuie puse unde trebuie, gândește-te că, în vorbire, ele reprezintă o mică pauză în șirul cuvintelor. Numeralele nu conțin cratimă. E ”cincisprezece” și ”paisprezece” (forma aceasta este acceptată). Lasă spațiu după semnele de punctuație. Nu folosi ”banditul 2”, ci ”al doilea bandit”.
Altfel, mai îmi place foarte mult ideea povestirii în ramă. Sunt sigur că ce va urma va fi la fel de interesant, dar trebuie să fie și la fel de estetic. Mic cu mic se face mare, Dante, iar tu poți. Atenție și perseverență, prietene

Sper sa va placa,am incercat sa tin cont de majoritatea sfaturilor.

CAPITOLUL 3 - REPERCUSIUNI

Baietii se uita unu la altul pentru doua secunde,dupa care pasii increzatori in camera.
-Luati loc,spuse o voce misterioasa,o voce care te facea sa intrii in pamant de frica, o voce de tonalitate joasa dar cu accent care putea zguduii peretii.
Baietii nu indrazneau sa spuna nimic,atat de speriati erau,mai ales din cauza camerei in care se aflau,o camera intunecata,in care se tot ce se vedea erau doua scaune in mijloc si o masa pe care se vedeau decat mainile omului care ii invitase sa ia loc,restul,era acoperit de umbra.
Cei doi se aseza la masa.
-Presupun ca aveti multe intrebari,spuse vocea rupand tacerea.
-Ei bine,incepuse Dante timid.
-Unde suntem? intreba Aron.
-La portile "ELYSEEY" , raspunse vocea.
-Unde? intrebase Aron putin speriat.
-Nu e nevoie sa ma repet,stiu ca nu stiti ce inseamna,dar eu mi-am facut datoria,v-am raspuns la intrebare.Alta intrebare? raspunse vocea.
-Ce sunt portile ELYSEEY? Intreba Aron.
-Portile unde decid daca sufletul vostru merge in ceruri sau in infern, raspunse fiinta.
-Poftim? Intrebase Dante putin pierdut.
-Nu o sa-ti raspund la intrebare,detest intrebarile de genul acesta, raspunse fiinta.
-Spune-mi, ce cautam aici? Intreba Aron.
-Aron, ai murit electrocutat, iar tu Dante, ai fost atacat de magie, raspunse vocea.
-Vrei sa spui ca suntem morti? intreba Aron speriat.
-Bingo, raspunse vocea.
-Dar...incepuse Dante.
-Dar nimic, am fost contactat de YAGHIRI si mi s-a ordonat sa va trimit inapoi. A decis ca mai meritati o sansa,ca nu erati pregatiti,asa ca va voi duce inapoi, exact in momentul in care a-ti dat peste banditi.
-Stai,cine es.. Intreba Dante ,dar nu termina propozitia ca fusese tras si el si Aron intr-o poarta interdimensionala ce ii transporta in fata banditilor.

~In prezent

Bunicul se ridica in picioare si simti ca ceva nu e in regula.
-Ce ai patit bunicule? intreba unul din copii.
Bunicul nu spunea nimic,dar simtea ca ceva a fost schimbat in timp&spatiu, simtea ca ceva de demult nu mai e cum trebuia,ca fluxul timpului a fost iar deranjat.
-Copii dragi, este tarziu si bunicul este obosit,spuse bunicul. Hai sa mergem la somnic ,spuse bunicul sarutandu-si nepotii pe frunte.

~Inapoi la Dante si Aron,lucrurile mergeau bine.

-Ce senzatie! Spuse Dante uimit.
-Da, parca am visat cu ochii deschisi! Ma simt greu ,ma simt...uman,diferit de cum eram la portile ELYSEEY, raspunse Aron.
Cei doi nu terminara de vorbit ca aparu banditii.
-Mai mai,ce avem noi aici? Spuse primul bandit.
-Bla bla,iar voi? De data asta o sa terminam rapid cu voi, spuse Aron lasandu-si geanta jos si sarind la bataie.
Aron se indrepta cu viteza catre primii doi banditi si ataca vertical cu sabia,sperand sa-l taie in doua,dar banditul bloca.Un alt bandit il ataca din lateral cu un picior, aruncandu-l pe Aron ceva metrii.
-Ce e cu ei? Nu erau asa buni...spuse Aron nervos.
Deodata,o voce se auzi:
-Oh, am uitat sa va spun, spuse vocea, trebuie sa va castigati dreptul de a trai de acum inainte.
-Adica!? Intreba Dante.
-Doar pentru ca YAGHIRI m-a obligat sa va trimit inapoi,asta nu inseamna ca trebuie sa va trimit inapoi in timpul sau realitatea voastra .De acum o sa imi iau liber sa modific cate ceva,poate chiar sa va ofer cateva mici locuri de munca.
Dante puse mana pe sabie si incepu sa ii atace pe cei doi banditi, fara succes. Banditii erau parca scosi dintr-o carte de legende,aveau carne pe ei dar parca erau facuti din titanium.Baietii nu au avut alta sansa decat sa se retraga, au pus rapid mainile pe bagaje si au fugit incotro vedeau cu ochii.
Dupa 10 minute de alergat , dupa 10 minute in care banditii se dadusera batuti, Aron si Dante se oprira sa-si traga sufletul.
-Asta e una din cele mai ciudate zile pe care le-am avut...spuse Dante gafaind.
-Mie-mi spui? Acum o saptamana coseam , iar acum ne luptam la grad avansat cu niste oameni care erau niste tercea-percea inainte sa "REINVIEM" ? intreba Aron.
-E ciudat, macar daca am stii unde sa gasim o vrajitoare...chiar avem nevoie de asa ceva, spuse Dante.
-Am o banuiala ciudata, spuse Aron aratand cu degetul o cladire veche abandonata ,o cladire pe ai carei pereti se vedeau niste desene in forma de pentagrame, un loc care parca "emana" energie intunecata.
Cei doi se uita unul la altul, parca schimband idei telepatic, si porni incet spre locul intunecat.

~Prezent, anul 2200

Bunicul intra in casa si isi duse nepotii la culcare,ii saruta de noapte buna si parasise camera lor.In drum spre bucatarie, bunicul incepu sa isi aduca aminte din ce in ce mai mult de multe lucruri ce nu aveau treaba cu el,lucruri care nu trebuiau sa existe in memoria lui.Se pusese la masa, bause un pahar de apa si apoi plecase spre camera lui.
Odata ajuns in camera lui, trase de o carte din librarie,iar o usa secreta se deschise...
Pasii incet si sigur,stiind drumul din camera secreta ,desi nu mai calcase in ea de cateva milenii...ca pe podul palmei.

~Va urma.

Ookey in primul rand, alta greseala de tastare una destul de grava

in care se tot ce se vedea

Nu erau necesare aceste pasaje:

~In prezent

~Inapoi la Dante si Aron,lucrurile mergeau bine.

In prima situatie daca incepeai alt paragraf era suficient sa ne dam seama ca suntem in prezent.Iar la a doua:-? puteai sa faci trecerea liric inapoi la poveste...
In aceasta parte au fost cateva abateri de la firul narativ si trecerea de la prezent la trecut a fost facuta cam instetic -ceea ce am mentionat si mai sus-.
In rest imi place, povestea este captivanta si plina de surprize la orice pas:). Astept cu nerabdarea urmatoarea parte...

Dante, ți-am citit și acest capitol. Îți mai las unul, să iei avânt, apoi ai să vezi un comment cât China dacă nu ești mai atent la acorduri. Ai și alte greșeluțe, dar alea sunt micuțe și se rezolvă prin obișnuință, dar astea cu acordurile se leagă de a vorbi corect românește. E super supărător când văd chestii de genul ”Cei doi se uita unul la altul, parca schimband idei telepatic, si porni incet spre locul intunecat.”. Doi porni? Sau porniră? Și nu e singurul dezacord de genul. Te las să le găsești pe celelalte singur sau la capitolul următor o să freeze-uiască monitorul de la comment-ul meu, că-l scriu lung, dacă îmi dai material. Hai, spor și fii mai atent

Acest capitol a fost incredibil din punct de vedere al povestii, desi estetic mai ai de lucru. Imi place cum transpui povestea pe doua planuri, anul 2.200 cand povesteste bunicul, care apropo este un personaj plin de mister si povestea propriu zisa, aventura lui Dante si Aron. Astept sa vad cat mai multe capitole de la tine.

Who...who...
Multumesc mult tuturor...dar am sa va spun ceva...nu am tinut la romana niciodata, sunt decat jumate roman si...sa zicem ca nu prea imi place romana.


"prisma naratorului și a bătrânului" ?

Nu prea m-am targuit bine cu astea niciodata, sa spunem ca romana mea e ceva mai .... piratii din caraibe va suna cunoscut? cam asa e si a mea pentru ca ma pot folosii de cuvinte mai usor, pot castiga mai repede argumente,pot sa le schimb dupa placul meu, savvy?

Ma adresez tuturor cand spun astea:
1.Nu cred ca o sa mai aiba o continuitate acest fic, maine vine tableta, deci ma apuc de munca.
2.Ficul este facut la secunda,nu am o schita,habar n-am nimic din ce urmeaza, dar totusi parca acolo,undeva,in adancul creierului,am toata povestea,e o senzatie ciudata.

Sper sa nu va suparati,doar ca ,am gasit o ocupatie,eram plictisit,nu aveam ce sa fac,tableta era la ani lumina stinsa departare...asa ca am zis sa-mi umplu timpul cu un fic, scopul a fost atins....poate cine stie,o sa mai lucrez...candva....^^

~Dante