Hot Strike

Fic-ul acesta este realizate de mine impreuna cu Silver. Ideea a fost a lui, dar eu am redactat totul, insa povestea este facuta de amandoi.

Capitolul I
Sunteti gata de lupta?


Eram prins in colt, atacurile violente nu mai incetau, iar corpul meu suferea de la nenumeratele lovituri incasate, transpiratia imi curgea pe frunte si imi intuneca vederea si respiratia imi era ingreunata din cauza oboselii. Imi aduc puterile si cu toata forta reusesc sa il imping, dar s-a napustit asupra mea, salvarea mea a fost clopotelul ce anunta sfarsitul rundei. Lupta asta era decisiva, daca pierdeam viata mea nu mai avea rost, miza era prea mare.
Numele meu este Rey Tyler si poate va intrebati cum am ajuns in situatia asta. Povestea mea e simpla, dar nu este usor de zis, totul a inceput acum 6 luni in ziua care avea sa imi schimbe viata pentru totdeauna.


-Rey, dragule, trezeste-te! Vreau sa mergi la liceu astazi, stii bine ca ne descurcam greu si educatia ta poate fi singurul lucru ce ne va putea ajuta.
Mi-am deschis ochii cu greu si am incercat sa privesc prin camera. Mama strangea hainele aruncate haotic pe podeaua pe care nu mai puteai calca.
-Asta e singurul motiv pentru care inca ma mai duc acolo, dar daca ne-am fi putut descurca cu banii as fi renuntat la locul ala in care toti profesorii se cred superiori noua.
-Fa asta pentru mine si pentru sora ta, ea mai are doar anul asta si va intra la liceu unde vreau sa cunoasca pe cineva, de aia nu vreau sa ramai repetent.
-Off, bine, nu mai tipa ca poate o trezesti, am zis eu incercand sa fac orice pentru a alina durerea de cap ce m-a lovit imediat ce m-am ridicat.
-Este 11:30, ea e la scoala, nu ca alti lenesi, imi raspunse mama plecand din camera cu cosul plin de rufe.
Am cautat niste haine cat de cat curate prin camera si le-am aruncat rapid pe mine dupa care m-am indreptat catre bucatarie sa infulec ceva inainte sa plec. Nu am gasit decat niste paine prajita si putin lapte pe care le-am terminat in doua minute. Mi-am luat la revedere de la mama si am plecat spre scoala.
Cursurile nu incepeau decat la ora 14 asa ca aveam timp de pierdut, deci am hotarat sa imi caut prietenii. Ei isi petreceau de obicei timpul in parcul din centru, loc care nu era asa departe de scoala, deci nu aveam sa intarzi. Dupa cum ma asteptam, i-am gasit pe toti in parc, stransi sub forma de cerc.
In centru se gasea John, el era liderul gastii noastre, chelia ii stralucea din departare asa ca nu era greu de recunoscut. Langa el era Mike. Mike era finantatorul nostru, tatal sau avea o multime de afaceri si nu isi dadea seama cand Mike "imprumuta" bani pentru pariuri sau pentru costuri de deplasare. In stanga lui Mike l-am vazut pe Drew, el era prietenul meu cel mai bun, el a avut grija de mine realizand situatia financiara in care ma aflam. Tot de la el am avut prima pereche de adidasi de calitate, pe care inca ii port in semn de respect fata de prietenia noastra. Singura fata din grup, Brianna, avea sarcina de a ne face rost de competitie.
Poate va intrebati acum de ce fiecare individ are un rol special in cadrul grupului. Ei bine, asta se intampla pentru ca acest grup nu este unul normal, noi eram una din echipele de lupte ilegale din Bronx, de fapt eram una dintre cele mai bune. Weekend-urile erau de obicei rezervate luptelor, dar totul depindea de Brianna care stabilea locul si adversarii. Mike ne ajuta cu miza care se punea in joc, banii de transport si de cele mai multe ori, cheltuielile de spitalizare. John, Drew si eu eram luptatorii. Noi eram - The Hounds.
M-am indreptat catre ei si m-au vazut de la distanta fiindca toti se uitau la mine.
-Salut baieti!
-Hei, sexy! Imi place vanataia, spuse Brianna facand cu ochiul.
-Aa da, imi amintesc ca mama s-a suparat cand a vazut-o, dar i-am spus ca a fost un accident cu scarile proaspat ceruite de la scoala si m-a lasat in pace, am explicat eu.
-Yo, Rey, pe la 15:30 mergem la sala, o sa avem sacul de box doar pentru noi. Asta a fost Drew ce isi afisa un zambet tamp pe fata.
-Nu pot, i-am promis mamei ca ma duc la liceu si nu vreau sa o mai supar. Nu cred ca mai trebuie sa absentez mult ca sa repet clasa.
-Nu fii asa, nu am mai mers la sala de mult si tu ma abandonezi pentru a merge la liceu, spuse Drew insistand.
-Termina, Drew. Daca o sa aiba probleme la scoala si acasa nu va mai fi capabil sa faca parte din grupul asta si tu nu esti un luptator mai bun.
-John are dreptate, Drew, spuse Mike. Daca vrem sa fim uniti trebuie sa ne incurajam unul pe celalalt sa facem ce este corect.
Am mai pierdut timpul prin parc, facand glume cu totii, dupa care m-am indreptat impreuna cu Brianna spre scoala.
Ajunsi in curtea scolii, semnul mare pe care scria "Grace Dodge Vocational High" mi-a atras atentia. Numele locului care ma inspaimanta cel mai mult, adica am luptat cu indivizi de 2 metrii, unul nici macar nu a clipit atunci cand a primit o caramida in cap, dar de fiecare data cand intru aici ma loveste un sentiment de spaima. Fiind un liceu vocational, trebuia sa facem si ore de practica, preferata mea era cea de mecanica, adica carui barbat nu ii place sa repare ceva, sa se murdareasca cu ulei si sa simta mirosul de proaspat reparat. Oricum, sa fiu mecanic insemna sa imi pot intretine familia.
A fost o zi de cosmar, avand in vedere ca nu am mai fost la liceu de mult timp si nici nu se stia daca o sa ma mai duc curand, profesorii m-au asaltat cu teste si ascultari astfel incat am fost mai extenuat decat daca as fi alergat la Maratonul orasului New York. Ultima ora era cea de literatura, profesorul, domnul Evan se purta foarte urat si de obicei ma certam cu el.
-Copii, astazi avem un elev nou si nu, nu ma refer la domnul Tyler, el doar ne viziteaza. Clasa a icneput sa rada, dar nu m-a deranjat. De fapt avem un coleg ce s-a transferat de la un alt liceu din cauza absentelor, sa speram ca aici nu va mai avea aceste probleme, incheia domnul Evan.
Tipul nou intra in clasa si ochii mi se marira pe masura ce ii desluseam chipul. Era Edward May, tipul asta era un nenorocit, facea parte dintr-o grupare rivala cu anoastra, singura care ne putea face fata, numita "Pit Snakes".
Fata lui s-a umplut de mirare atunci cand m-a zarit, dar isi afisa un zambet idiot si se aseza fix langa mine.
-Pleaca de aici, am suierat eu.
-Ce ai de gand sa faci, sa ma spui mamicii tale? Tonul sau ma enerva.
-Terminati cu vorba, urla domnul Evan.
Am tacut, dar Edward continua cu jignirile.
-Ce mai face sora ta, ultima oara cand am vazut-o era destul de sexy, poate ii fac o vizita pana la scoala, nu e asa departe.
Replica asta m-a facut sa imi pierd cumpatul, iar cum eu nu sunt un tip asa calm, idiotul s-a trezit cu un pumn fix in arcada, dar nu am reusit decat sa il sterg. S-a ridicat rapid si a sarit cu ambele picioare inspre mine, dar m-am ferit la timp si a aterizat intr-o banca goala de alaturi. Am profitat de timpul in care era jos si m-am napustit cu un genunchi in capul sau, apoi a ricosat in perete si a ramas inconstient.
Ma simteam bine, dar am stiut ca am intrat in belea si nu se putea lasa cu lucruri bune.

Imi place foarte mult cum a-ti facut ficul acesta. Arata foarte bine din punct de vedere al aspectului iar povestea este originala si captivanta. Astept sa postati capitole noi.

intradevar e o poveste originala, care te prinde, descrierea e buna, sper sa pui curand si continuarea...chiar ai talent si la scis

Nu am mai vazut pana acum fic-uri de genu'...CHIAR IMI PLACE!! Sper sa nu se supere nimeni, dar nu as putea spune ca e tocmai originala povestea(adica am mai vazut cazuri de genu' cand unul sau ambii parinti au grija de copil/copii, unul dintre copii este revoltat de ,,tratamentul" parintilor si o ia pe cont propriu ajungand intr-un final fericit). Insa e doar primul capitol si n-ar fi cazul sa trag deja concluzii.
Despre fic - cum am zis, nu am mai vazut astfel de fic-uri si ma bucur ca[virgulu] acum am ocazia, iar ideea....:-? poate ca nu sunt prea multe de genul acesta deoarece cand cineva vrea sa-l citeasca si prinde ideea din primele randuri spune ceva de genu' ,,mai bine ma uit la un film cu batai", insa modul cum dezvolta Andrei o idee compenseaza si te captiveaza de la un rand la altul! Upercutati urmatorul capitol cat mai repede, baieti!

Capitolul II
O mica demonstratie


Situatia se agrava, dupa ce Edward a ramas inconstient, profesorul Evans a sunat la urgente. Sitam ca asta nu inseamna sosirea doar a unei ambulante, ci si a unei unitati de politie. Primul instinct imi spunea sa fug, dar m-am gandit ca asa as fi inrautatit situatia.
Dupa cum ma asteptam, am fost luat la sectie unde mi s-a intocmit dosar penal si asteptam sosirea unui parinte pentru a semna sentinta temporara. As fi preferat sa raman oricat in celula, sa fiu torturat chiar, dar gandul ca mama a aflat ce s-a intamplat si venea inspre o sectie de politie sa isi vada fiul incatusat..era prea mult pentru rezistenta mea psihica.

Nu a durat mai mult de jumatate de ora ca sa ajunga, iar atunci cand m-a vazut fata ei s-a transformat, nu mai avea nimic omenesc in ea. Ochii ii erau larg deschisi, cuoarea pielii era foarte deschisa ca si cum tot sangele i s-ar fi scurs din cap, iar fruntea ii era acoperita de sudoare. Nu m-a bagat in seama in schimb s-a dus catre politistul de la ghiseu si a semnat toate actele.
Dupa ce formalitatile au fost facute, politistul m-a condus in celula, iar mama ne urmarea. Dupa ce am fost pus in spatele gratiilor si politistul a plecat, m-am indreptat catre mama si am incercat sa vorbesc cu ea.
-Imi pare rau, dar..
Nu am apucat sa termin fraza caci am intalnit privirea ei strapungatoare.
-Mi-ai promis ca ai terminat cu luptele. Sora ta e foarte ingrjorata, ea m-a anuntat in legatura cu toate astea, Brianna a sunat-o cand a iesit de la scoala, iar atunci cand mi-a spus mie mai avea putin si lesina.
Nu am mai putut sa o privesc in ochi.
-Stii ce mi-a spus politistul? Iti vor da sase luni de inchisoare daca nu platim o cautiune de 2000 de dolari. De unde vom plati noi banii astia?
Spuse ultima parte in timp ce lacrimile ii napadeau pe obraji. Ma simteam oribil, nu trebuia sa ma las provocat de ticalosul ala, dar acum scuzele erau de prisos. Nu stiam de unde voi face rost de bani si sase luni in inchisoare nu imi suradeau.
Mama a trebuit sa plece catre locul de munca, dar nu a facut asta decat la insistentele Briannei care intre timp a ajuns si ea la sectie.
-Am vorbit cu Mike, va face rost de banii de cautiune, dar tu ai fost un idiot. Chiar nu te puteai abtine la jignirile tipului?
-Brianna, stii bine ca as fi tacut la orice, dar cand a inceput sa zica de Emma nu m-am putut abtine. Pur si simplu aveam de gand sa il omor, dar m-am speriat atunci cand am vazut ca a ramas inconstient.
-In fine, sora ta plangea cand i-am spus, ar fi bine ca atunci cand iesi de aici sa iti ceri scu..
Nu apuca sa termine fraza caci o voce dintr-o celula alaturata se auzi:
-Mai lasa-l, papusa, omul e la racoare si femeile sar cu gura pe el..tipic.
La auzul vocei ne-a aparut cate un zambet pe fata.
-Kyle! Tot pe aici? Am zis eu bucuros
-Off, doamne! Altul, zise Brianna ca un dispret prefacut.
-Nu te bucuri sa ma vezi, papusa?
-M-as bucura, dar as prefera sa te vad intr-un loc in care sa nu miroasa de parca cinci mexicani s-au decis sa faca o excursie la toaleta impreuna.
-Hahaa, asta e Brianna mea! Pustiule, am auzit de ce ai intrat, ai noroc cu Mike. Totusi promite-mi ceva, data viitoare fa o treaba mai buna daca rezultatul este tot asta.
-O sa incerc, am zis eu razand. Tot aici esti?
-Vin, ies, mai vizitez. Politistii au inceput deja sa ma cunoasca, de data asta am intrat pentru ca am vrut niste Nutella, dar stii tu..mi-am uitat portofelul acasa.
Kyle era un fost membru al gastii noastre, dar s-a lasat de lupte dupa o accidentare urata. Nu degeaba mi-a spus ca data viitoare sa termin treaba, cel care l-a accidentat este unul dintre luptatorii din "Pit Snakes", a luptat murdar si i-a strivit genunchiul cu un stalp de beton. De atunci el se ocupa cu meseria de gainar, mai fura, dar nu ca sa se intretina, ci pentru ca ii lipsea adrenalina. Eu am un respect urias pentru el, in principiu el a fost omul de la care am invatat tot ce stiam despre lupte.
-Esti pe cautiune? Il pot ruga pe Mike sa mai faca rost de niste bani, sunt sigur ca nimeni nu se supara, spuse Brianna.
-Nuu, am facut prea mult vizite pe aici ca sa mai am asa privilegii, oricum nu conteaza, mai stau cam doua nopti si ies fara probleme, dar apreciez ca v-ati gandit la mine.
-Orice pentru un Hound, am zis eu intinzand pumnul catre al lui.

In cateva ore eram liber, Mike facuse tranzactia din contul tatlui sau si chiulise de la scoala pentru a ajunge cat mai repede la sectie. Dupa ce am plecat de la politie, John ne-a sunat sa ne spuna ca fratele lui a gasit o petrecere in vecinatatea casei lui si eram cu totii invitati, lucru care i s-a parut perfect pentru a sarbatori mica mea excursie. Cu totii am vrut sa plecam intr-acolo, dar am simtit ca uit ceva asa ca le-am zis lui Mike si Brianna ca ma intalnesc cu ei la petrecere.
-Haidee, unde pleci? intreba Mike
-Lasa-l, stiu unde pleaca si mai bine o face cat mai repede, spuse Brianna cu un ton ce arata iritare.
A ghicit ca ma duceam acasa sa vorbesc cu Emma si sa imi cer scuze. Pe drum m-am gandit sa gasesc ceva cu care sa indulcesc situatia si cu banii ramasi din urma platii cautiunii am gasit un ursulet de plus, impropriu spus ursulet pentru ca era la fel de mare cat sora mea, avand in vedere ca era mai micuta de inaltime. Am avut ceva de furca in legatura cu transportarea "micului" cadou, dar odata ajuns l-am lasat la usa si am intrat in casa.
Emma era la calculator, deja isi facea temele. I-am promis de mult ca voi face rost de bani sa ii cumpar un laptop doar pentru ea, dar toti banii castigati din lupte mergeau pe prostii, oricum nu erau niciodata de ajuns incat sa imi permit ceva mare.
-Hei tocilara mica! Iti da de furca tema la mate?
-Macar tocilara si cu viitor decat sa fac turul sectiilor de politie, zisea ea suparata.
-Uite ce e, imi pare rau, dar nu m-am putut abtine, tipul ala a vorbit foarte urat si..
-Si ce? A meritat sa ii spargi capul , chiar atat de urat?
-Mi-a spus ca voia sa se ia de tine...de aia am reactionat asa.
A pus capul in pamant.
-Scuze ca m-am indoit de tine, dar sa aud ca ai ajuns la inchisoare a fost dezamagitor avand in vedere asteptarile mele de la un frate mai mare.
-Hei..imi cer scuze ca v-am creat probleme, atat tie cat si mamei...daaaar, uite! Am iesit afara si am luat ursuletul. Uite ce ti-am adus.
-E atat de draguuut! Ii voi spune Corleone, spuse ea cu un zambet malefic.
-"Corleone"? De ce asa?
-Pentru ca banii sunt de la un Michael..Mike sa fiu mai precisa. Sa ii spui ca ii multumesc, dar si tie pentru gest.
-Asa fac, acum nu iti mai falfai genele alea si inapoi la invatat. Eu ma duc sa ma intalnesc cu totii, te-as invita, dar stiu ca nu iti plac genul ala de petreceri, totusi, vrei sa vii?
-Nu multumesc, nu e pentru mine, dar mersi de invitatie.
Am plecat de acasa si m-am indreptat spre partea de est a cartierului, inspre casa lui John, pe drum m-am intalnit cu Drew care iesea de la sala si tinea neaparat sa imi povesteasca modul in care a rupt sacul de box. L-am ascultat pana am ajuns la petrecere, apoi am intrat in atmosfera, bautura a ajutat. Nu stiam cine dadea petrecerea, dar parea ca tot cartierul era invitat, bautura parca nu avea limite si nu mai trebuie sa vorbesc de fete.
Ne-am intalnit cu John, Brianna si Mike care stateau intr-un colt, savurau cate o bere si faceau glume pe seama celorlalti. De fapt asta faceam la orice petrecere, stateau intr-un colt si radeam de oricine trecea prin fata noastra, era amuzant, dar trebuia sa avem grija ca victima noastra sa nu fie gazda.
Am mai pierdut timpul si tocmai cand voiam sa plecam am vazut o ambulanta trecand prin fata noastra si oprindu-se la nu mai mult de 50 de metrii. Am mers inspre locul accidentului, dar doar de curiozitate. Socul a fost sa constatam ca victima urcata in ambulanta era nimeni altul decat fratele lui John, Scott.
Am intrebat doctorii ce s-a intamplat si acestia ne-au spus ca au primit un apel de urgenta precum a avut loc un conflict. Stiam ca era mana unei alte gasti, dar nu stiam cine. John s-a urcat cu fratele sau in ambulanta si chiar inainte ca acestia sa inchida usile, Scott a reusit sa spuna "Bikers..".
Am stiut imediat despre cine era vorba.
-Brianna, vreau sa stabilesti o lupta. In seara asta.

Chestionar:
1. V-a placut capitolul? De ce?
2. Ce parte v-a placut cel mai mult?
3. Ce parere aveti despre prietenii lui Rey?
4. Vre-o idee despre ce se va intampla?

1.da, pentru ca e interesant
2.partea cand el e la inchisoare =))
3.sunt cu totii niste nebuni
4.o lupta.....doar daca nu va fi intrerupta de cineva :d
bafta...astept continuare

P.S. astept si eu com de la tine

Salut, Andrei. Ţi-am citit povestea, este un subiect interesant de abordat. După cum poate ai văzut, şi eu am abordat cam aceeaşi tematică, luptele Doar că ele vor apărea ceva mai târziu. Dar, revenind, la fic-ul tău. Naraţiunea nu e rea până acum, dar, dacă îmi permiţi să-ţi recomand să incluzi ceva mai multă descriere (nu foarte multă, la mine e o slăbiciune pentru că vreau să creez cititorului o imagine în mintea lui asupra a tot ce se petrece în fic ). Anyway, dacă îmi mai permiţi un sfat, te-aş mai sfătui ca atunci când postezi să reciteşti cu atenţie ce-ai scris să corectezi greşelile de tastare (care nu sunt multe, dar arată inestetic la citire). În afara de asta, nu mai am nimic să-ţi spun, doar să continui să scrii şi abia aştept să citesc ce se mai întâmplă în continuare
Răspunsurile la chestionarul tău:
1. Da, pentru că ai intrat mai adânc în poveste. Introducerile sunt rareori mai captivante decât continuările.
2. Finalul.
3. Unii sunt oameni OK, cu intenţii bune, ca Brianna, dar unii, precum Dew, nu prea îmi plac.
4. Probabil o luptă, dar nu pot să îmi dau seama cam ce o să se întâmple la finalul ei.

1. V-a placut capitolul? De ce?
2. Ce parte v-a placut cel mai mult?
3. Ce parere aveti despre prietenii lui Rey?
4. Vre-o idee despre ce se va intampla?

1.Prea tare, din ce in ce mai incitant!
2.Aia cu Nutella =)), pe langa faptul ca e amuzanta.....dar e geniala!
3.Foarte de treaba si nu lingusitori din aia, gen: ,,bine i-ai facut" sau alte chestii, adevarati prieteni!
4.Mmm....se va aranja o lupta in care se va implica Rey...insa totusi, cred ca vor interveni alte treburi....BAGA MAI REPEDE AL TREILEA CAPITOL CA NU SITU CE VA FI!

Capitolul III
~Am sa iti fac o propunere pe care nu o poti refuza~



Am petrecut toata ziua impreuna cu Drew la sala, antrenandu-ne din greu. Am avut noroc ca il cunosteam pe proprietar, altfel Drew nu ar mai fi intrat dupa ce a rupt un sac de box mai devreme. Eram de-a dreptul nervos, cei din gasca Bikers urmau sa aiba lupta vietii lor si daca nu eram eu cel care lupta pe drept, dar John sigur urma sa o faca. Eram sigur ca va aparea acolo diseara si il va razbuna pe fratele sau.

Gastile din tot cartierul Bronx aveau cate o reputatie, de obicei proasta, acesta era modul in care ne legitimam in lumea nocturna, a celor care se ocupau de luptele ilegale. Reputatia noastra era faptul ca pe cladirile tuturor institutiilor, ca si pe toate metrourile din cartier puteai gasi un grafiti cu sigla noastra - un diabolic ogar Besset. Ce puteam spune, Drew are un talent in ceea ce priveste arta urbana. Cat despre Bikers...ei isi aleg o zi pe saptamana cand se strang si incep sa bea, apoi in cele mai multe cazuri se lasa cu victime, ca si in situatia de fata.

-Tine sacul bine, am spus in timp ce loveam cu sete.
Drew se chinuia sa mentina sacul stabil in timp ce era asaltat cu lovituri de pumni si picioare. Nu m-am oprit pana nu am vazut pielea crapand si doua fire de nisip navalind afara. Am decis sa nu provoc prea multe daune salii, in fond era singura la care puteam merge fara sa platesc. M-am indreptat spre aparatul multifunctional si dupa ce am adaugat inca 30 de kilograme am inceput sa fac serii de exercitii fara sa imi pese de faptul ca ma pot suprasolicita.

Dupa doua ore de exercitii si epuizare, telefonul a sunat in sfarsit. Era Brianna.
-Ascult!
-Lupta se va tine diseara la 23 30. Vor sa ne intalnim sub podul de pe Interstate 95.
-Vom fi acolo.
-Hei..parea ceva dubios, tipii astia nu recunosc ca ei l-ar fi batut pe Scott. Stiu ca sunt niste scursuri, dar de obicei se lauda cu victimele lor.
-Scott a vazut ceva, este singura noastra pista. Lupta va avea loc.
-Ne intalnim la casa lui John si plecam de acolo. Pa, sexy!
-Pa!
Brianna avea intr-un fel dreptate, tipii aia daca faceau ceva o faceau pana la capat, fara sa se ascunda, dar lupta era deja aranjata, acum chiar daca nu erau ei de vina tot aveam sa luptam pentru ca i-am provocat.

Am plecat de la sala impreuna cu Drew si mai aveam jumatate de ora pana la intalnirea cu gasca asa ca am decis sa ne luam cate o bere si sa ii asteptam pe ceilalti in fata casei lui John. Dupa 20 de minute a aparut Brianna. Acum ca ma uitam la ea realizam ca este o fata care arata uimitor pentru cei 17 ani ai săi. Nu era neaparat genul acela de fata de cartier care sa poarte o tona de accesorii care sa te orbeasca, prefera sa sa imbrace simplu si impreuna cu formele sale aducea mai mult a femeie. Cred ca si experienta strazii a ajutat la aceasta maturizare. Purta o pereche de jeansi mulati, iar trupul ei bine definit se contura bine in lumina felinarului ce arunca raze incandescente pe strada. Avea la brau borseta in care de obicei purta banii stransi ca miza, dar tot acolo punea telefoanele si lucrurile de valoare pe care i le incredintam pe durata luptei.
Intre timp a ajuns si Mike cu banii pentru miza si o masina ca sa ajungem acolo la timp. Mike era cel in varsta din grup la cei 19 ani ai sai si banii pentru masina si scoala de soferi nu au fost o problema pentru tatal sau.

Am pornit la drum in monovolumul lui Mike. Era un Peugot si avea destui cai putere incat sa ne duca acolo in cel mai scurt timp, iar faptul ca era o masina de familie nu ne facea pe toti sa ne inghesuim. Incepeam sa nu mai am rabdare si pana la iesirea de pe Interstate am fost hipnotizat de catre stalpii de iluminat, de parca era o banda galbena ce se tot repeta, ma facea sa ametesc, dar pur si simplu nu imi puteam lua ochii de la ei.

Am ajuns la locul de intalnire unde l-am gasit pe John invartindu-se de colo colo, incercand probabil sa alunge emotiile de dinainte de lupta. Parea nervos si pe buna dreptate, avea de ce. Aproape ca imi era teama sa vorbesc cu el, stiam ca poate fi periculos atunci cand este stresat.
-Esti bine? Nu credeam ca o sa ajungi..
-Sa nu ajung?! Cum sa nu ajung cand nenorocitii aia mi-au bagat fratele in spital? Scott a iesit din bataia aia cu o mana fracturata si o contuzie urata, mai aveau putin si il omorau.
Mi-am adunat vorbele si am zis:
-Cand Brianna a aranjat lupta, cei de la Bikers au spus ca nu au fost ei...nu le sta in caracter sa minta. Scott a mai spus ceva?
-Nu, spuse el printre dinti. A fost inconstient tot timpul si mai vedem noi cine minte si cine nu. Iata-i ca vin.
John a aratat catre iesirea principala de unde se zareau 4 faruri uriasi asezate in linie. Nu degeaba li se zicea Bikers, soseau pe 4 Harley Davidson negre, cam stereotipic si in acelasi timp banal, dar ei stiau cum sa isi faca un nume.

Gasca celor de la Bikers s-a asezat in fata noastra si fara prea mult intrduceri, liderul lor a luat cuvantul.
-Nu noi l-am batut pe baiat, nu stiu de ce credeti asta, dar nu aveam nici-un motiv.
-De parca va trebuia un motiv, voi faceti atatea chestii fara nici-un fel de motiv, daor sub influneta alcoolului, striga John.
-Pustiule, stiu ca esti suparat, am inteles ca e vorba de fratele tau, dar iti spun ca nu noi am facut asta.
John, mai mult orbit de furie decat sa isi asculte constiinta, a sarit peste uriasul conducator al celor de la Bikers si a inceput sa il loveasca cu o serie incredibila de pumni. Nu l-am mai vazut niciodata asa de dezlantuit era de parca se transformase, nimic uman nu mai era in fiinta lui. Dupa ce mi-am revenit din socul acela, am sarit impreuna cu Drew sa il ajutam pe cel de la Bikers sa scape de sub asaltul lui John, care tipa innebunit, cerandu-ne sa ii dam drumul.
-Asta nu se termina aici, spuse motociclistul ridicand-use cu greu de jos si stergandu-si sangele de pe fata cu maneca gecii. Mai intai ne acuzati pe nedrept, apoi atacati ca nsite lasi, vreau ca cel mai bun luptator sa se lupte cu mine. Acum!
Am facut un pas in fata si mi-am dat jacheta si telefonul Briannei, apoi mi-am scos lantisorul primit de la tatal meu, care m-a parasit de mic si i l-am inmanat si pe acesta.
-Imi cer scuze pentru cele intamplate, am spus , dar daca vreti o lupta, v-ati ales cu una.

S-a napustit asupra mea fara avertisment, dar am reusit sa fac exhiva in ultimul moment, din pacate nu m-am mai putut feri si de piciorul pe care l-a lansat inspre mine de jos. M-a lovit fix in stomac, dar nu ma lasam doar cu atat. I-am prins piciorul si am rasucit tare, am auzit cum a scos un tipat, dar stiam ca nu a fost decat o durere, nu ii puteam provoca o luxatie asa usor. Ne-am despartit si din nou a sarit inspre mine, dar de data asta l-am asteptat, m-am lasat jos si i-am strapuns garda cu un croseu plasat fix in barbie. S-a dat in spate, putin ametit de lovitura si inainte sa isi poata reveni l-am surprins cu un genunchi in stomac si cu un cot in spatele capului. Era K.O.

Brianna a strans banii de la motociclisti si s-a oferit sa sune la ambulanta, dar acestia au spus ca se descurca. In curand ne-am indreptat spre masina lui Mike, John era inca furios, intelesese ca nu cei de la Bikers i-au batut fratele, dar nu stia cine a facut-o si avea de gand sa afle intr-un mod sau altul. Eu am vorbit cu ceilalti si le-am spus ca o sa merg pe jos acasa, nu aveam de parcurs decat 2 kilometri, voiam sa fiu singur.
Dupa ce au plecat, m-am indreptat catre casa si la nici 5 minute dupa ce m-am pus in miscare, am observat o masina mergand usor in spatele meu, la inceput am fost ingrijorat, dar am observat ca imi face semne si am decis sa ma opresc si sa vorbesc cu oricine era la volan.
La volan se afla un barbat la vre-o 45 de ani, inalt, bine facut, cu niste umeri foarte lati si un par ce era mai mult carunt decat negru.
-Urca, fiule! Am o propunere pentru tine.

Ah, un capitol mult mai bun decât cele pe care le-ai scris până acum. Și ca poveste, și ca exprimare, și ca estetică. Mi-a plăcut foarte mult și mi-a amintit de povestea interesantă pe care păreai că ai abandonat-o. Dacă vrei să continui, un cititor fidel să știi că ai. Cât despre text în sine, încă mai ai minore greșeli de punctuație sau ortografie, dar știu că data viitoare, înainte să postezi, dacă recitești atent textul, le vei îndepărta. Multă baftă.

Pai...ca esenta, tot ce am citit pana acum este chiar captivant. Momentele comice isi au rostul lor, la fel si cele de actiune si te fac sa te integrezi usor si bine in actiune. Ma bucur ca ati urmat sfatul lui Schizophrenic si ati bagat mai multe detalii (spun la plural ca din cate stiu erati 2 de lucrati la el).
Ca geseli...au fost deja subliniate. Eu zic ca ar trebui sa mai insistati putin pe o caracterizare a personajelor, mai ales cele principale...dar la cum te stiu, o sa te ocupi de asta pe parcursul ficului

In sfarsit am reusit sa las un comentariu si aici desi citisem fic'ul nu apucasem sa las o apreciere. Nu am vazut greseli de tastare sau indepartari de la firul naritiv ( care curge splendid de bine). O poveste despre un pusti care practica lupte de strada, dar care vrea si sa isi ajute familia nu poate fi decat o poveste uimitoare, nu pot decat sa iti urez bafta in continuare cu ceea ce faci...si sa postezi o continuare cat mai repede....