Pentru iubitorii de animale

Am deschis acest topic, pentru discutii intre iubitorii de animale ( si nu numai pentru ei, n-am stiut ce titlu sa pun- imi cer scuze- pentru oricine doreste sa discute despre animale si orice e legat de ele).

Eu indragesc foarte mult animalele, si cele salbatice, dar mai ales cele domestice, pentru ca ma pot bucura de compania lor. Am avut de la iepuri si porcusori de guineea la caini, pisici si papagali.

Le iubesc pe toate insa, am dezvoltat o pasiune pentru pisici, pentru ca de mica am fost crescuta printre ele : )) ( parintii mi-au luat prima pisica de la un unchi, cand aveam 2 ani). O chema Casandra ( eu ii ziceam Casy) si a trait 17 ani. De la ea imi ramasesera din ultima ei generatie, doi motani: Miţa si Smeagol.

Dintre cei doi, il mai am doar pe Smeagol. Miţa a murit din pacate, calcat de masina, in iarna. Am suferit enorm de mult pentru el.
Toate animalutele pe care le-am avut si le-am pierdut, mi-au lasat pe langa amintirile frumoase cu ei, un gol imens in suflet, pentru ca le-am iubit din toata inima mea.
In primvara, am decis sa-mi umplu cumva golul din suflet si l-am lua pe Garfield (prin intermediul unei prietene de-a mamei, de la o vecina a ei ).

Eu n-am avut pisici de rasa, am avut doar pisici obisnuite. Garfield cica ar fi o corcitura, are unele trasaturi ale pisicilor norvegiene (ma rog, habar n-aveam daca nu-mi zicea doctorul veterinar, eu am vrut cumva sa semene cu cel pe care l-am pierdut, care era foarte foarte smocos, avea un fir de blana lung iar cand il tineam in brate aveam impresia ca tin o perna).
De cand l-am luat, am inceput usor usor sa ma simt mai bine din punct de vedere psihic. Garfi are 7 luni acum si este foarte foarte energic. Iese afara doar insotit de mine sau de ai mei si doarme in casa. Este extrem de jucaus, dement as putea spune ( o sa va arat si niste filmulete, insa cand se vor mai strange pareri) si deja suntem foarte atasati unul de celalalt. ( parca vorbesc despre o relatie sau ceva de genu' : )) )

Probabil a sunat cam melodramatic ce-am scris mai sus, insa sper sa nu fiu luata in ras. Daca mai sunt persoane care au patit ca mine, ma vor intelege.
Cam atat deocamdata, evident c-as putea scrie pagini despre ceva ce iubesc atat de mult, insa ma opresc aici.

Astept pareri despre acest subiect, istoriare, care pot fi insotite de filmulete sau poze cu respectivele bestii.

xoxo

Nu eşti deloc luată în râs, Royalo(ce săxy sună, nu? ). Ca să fiu sincer, nu cunosc sentimentu', dar am prieteni care la fel, au animale de companie de care s-au ataşat destul de mult, dar n-aş vrea acum să intru în detalii despre relaţia animal-stăpân(nu de alta, dar aş face off-topic).
Îmi pare rău, dar eu urăsc mâţ... ok, hai să fac o excepţie şi să le zic ,,pisicile". Ştiu că mă contrazic deja cu titlul, dar voiam neapărat să zic asta. Nu prea mai suport pisicile, poate dacă ar fi una de rasă, una care să nu facă nimic, decât sa stea într-un loc, DA. Pisici din alea poate le-aş mai îndrăgi eu, dar astea obişnuite... în fine ).
Ca animale de companie de care să mă ataşez prea mult n-am avut, însă de care să am grijă, da. Pe lângă veşnicul prieten al omului, câinele, până în clasa a 7-a am avut nişte iepuri. Mbine, iniţial au fost nişte iepuri, deoarece i-am lăsat pe nebunei să se înmulţească până am ajuns să am vre-o 40-45, cam aşa :-?. Iepurii i-am îndrăgit dintotdeauna, îs blânzi, n-ai treabă cu ei. Chiuleam de la şcoală uneori ca să le fac cuşti deoarece la un moment dat nu mai aveam unde-i să ţin. Adevăru e că nici eu nu mi-am dat seama când au ajuns la un număr aşa mare. În mare parte, eu aveam grijă de ei. Mă simţeam responsabil, împlinit chiar... nu ştiu, da' la vârsta aia era ceva ,,nou" pentru mine.
Totul a început prin clasa a 4-a, când de ziua mea îmi doream neapărat un iepure, dar nu realizam că o sa am propria mea ,,herghelie". Era doar o dorinţă, să am şi eu un iepure acolo. Am primit eu un iepure din partea bunicii, care era girly de fapt... dar cineva mi-a mai adus unu... tot girly :-L. Aveam doi deja şi nu ştiam ce să fac, mai ales că erau de-aceaşi ,,coadă". Am dat una dintre ele la un boyly şi aşa a început totul. Ba am mai cumpărat, ba am mai tăiat, până am ajuns să am patruzeci şi ceva de iepuri.
Din păcate însă, prin clasa a 7-a a trebuit să vin la Iaşi cu şcolile, şi cum nu puteam să vin prea des acasă am început să-i vând, să-i tai... şi tot aşa. Aveam eu nişte poze cu unu' dintre ei... mai degrabă purcel, la cât de gras era nebunu'(Purcelea îi era şi numele), dar acum câteva luni mi s-a dus tot hardu dintr-o prostie.



Bully.

Foarte interesante povestioarele de mai sus. Nuș dacă sunt iubitor de animale, dar le îndrăgesc. În general pun botul la pisici și câini instant, dar nu am avut nimic al meu, pentru că stau la bloc și mama a considerat că ar fi o bătaie de cap în plus. Poate când m-oi muta, în septembrie...
Dar am avut un canar și un papagal. Separați, bineînțeles. Riri, canarul, a murit, nici acum nu știu exact de ce. Era jucăuș și triluia foarte frumos. Chiar am avut impresia că ținea la mine, îmi spuneau ai mei că era foarte agitat cât lipseam de acasă, dar se potolea cum mă vedea că intru în cameră.
Roc, papagalul, era mai golan așa. De-aia a și fugit cu un cârd de vrăbii, când eram la țară. Deși îi legasem cu sârmă ușițele, a deschis una chiar și așa. Ăsta era derbedeu, mi se punea pe caiete când îmi scriam temele, stătea pe mine și mușca precum un bastard.
Oricum, am amintiri frumoase cu ei. Poate îmi mai iau unul curând. Poate când mă mut...

Nu eşti deloc luată în râs, Royalo(ce săxy sună, nu? )

- daca tu zici : ))
Bullet, iepurasii sunt adorabili, insa dupa cum ziceai, nu degeaba se zice ca se inmultesc instant : )) Si eu am avut iepurasi 4 ani. Dar nu s-au inmultit...Ca si tine, imi doream foarte mult un iepuras ( avusesem de toate, numai iepurasi nu ) Si am sfarsit prin a avea trei: doi baieti ( Viorel si Misu) si o fata ( Viorica).

Schizo, imi pare rau ca nu mai ai papagalii. Si eu cred ca si animalele sunt intr-o oarecare masura capabile de afectiune in relatia cu omul. Si mie mi s-a intamplat la fel cu Garfi.
Acum referitor la papagali: Eu am perusi, 2 mai exact, bineinteles baiat si fata si sunt saracii cam schizofrenici : )) Evident ca puiul de drac cu coada si mustati le cam face viata imposibila ( mereu cand ii dau afara, dumnealui e calare pe colivie). Cum ar veni el e boss : ))...
uitati numai in ce stil doarme dupa baie: https://2img.net/h/oi47.tinypic.com/25ewto8.jpg

xoxo

Ualeooo, ce bestie leneșă! Cam așa zăceam eu azi noapte într-o piscină gonflabilă la o prietenă ) Nu, de fapt, ăsta e mai leneș ca mine. Foarte expresivă poza și drăguță fiara
Referitor la păsăricile mele, erau un canar și un papagal (tot peruș și al meu). Și mâțele de la mine de la țară trăgeau la ele, dar le-am dresat rapid și s-au prins că ori de câte ori se dau înspre ele, își iau câte una după ceafă și au renunțat la obicei )

Well in prezent am un papagal ( aveam 2 dar unul a facut infart cand s-a repezit o mata vagaboanda la el ) si o pisica, nu imi trebuie mai mult de atat am cu ce ma juca cand ma plictisesc:).Dar totusi as vrea sa imi iau un caine lup sau un doberman :-?... orice care ar tine lumea la distanta de curtea mea:)....

Darky - haha, sa inteleg ca ai pisica si vrei caine...: )) Presupun ca o sa-l ti intr-un loc sigur.
De fapt, am cunoscut numeroase cazuri in care cainele si pisica erau cei mai buni prieteni. Eu am avut ( de fapt tatal meu ) ciobanesc german. Era dresat, fiind caine destinat investigatiilor de la politie si tin minte ca imi placea mereu sa asist la cateo reprezentatie cand tata ii dadea drumul din boxa il punea ori sa latre, ori sa aduca batul si cand eram mica ma mai tragea si cu sania : )) Sper sa-ti gasesti un caine care sa-ti placa si sa te bucure. Ah, dobermanul mi se pare chiar simpatic. Este robust si zvelt si stiu ca este chiar bun la paza. In plus, mi se pare si un pic mai usor de intretinut, de vreme ce are blana scurta. Acum, alegerea este a ta

SuperSchizophrenic - multumim pentru complimente. Pe viitor sper sa reusesc si eu sa-l invat sa lase bietele innaripate in pace


-miau-

Si pentru ca ziceam ca o sa pun si niste filmulete, am venit cu unul proaspat, chiar de zi.

Se intampla ca de fiecare data cand fac curat, domnul cu mustati din imagini, sa intervina suspect prin spatele meu, aplicandu-mi o perversa in stil pisicesc. Ei bine, m-am hotorat sa ma razbun si sa-l dojenesc pe limba sa, insa se pare ca nu stapanesc foarte bine limba pisiceasca, intrucat el a luat totul drept o conversatie amicala.



Trebuie sa aveti sonorul dat tare ( se aude cam prost ).
Enjoy!

Şi-a cam bătut joc de tine ) Știa că vrei să urci filmarea pe ANG și a zis că vrea să te lase să vorbești singură. Apreciez, însă, dragostea pe care i-o porți bestiei, răzbate prin monitor fără probleme

Vaaaai. Cum am putut sa nu trec pe aici? Damn, tre` sa`mi modific dioptriile.

Revenind: Sunt o mare iubitoare de animale in general, desi nu ma prea impac cu mîţele, cred ca admiratia mea pentru restul necuvantatoarelor compenseaza lipsa mea de respect fata da măria sa mîţa.

Ador cainii. In cativa ani la rand aveam tot timpul cate patru sau cinci, pechinezi, recunosc, dar tot caini. Recent am reusit (eu si surorile) sa ne convingem parintii sa luam unul si de talie mai mare, insa din nefericire patru catei de diferite rase cu talie mai mare au murit din cauza unei boli. Acum doi ani insa am reusit sa fac rost de un ciobanesc carpatin pe care l`am adus eu, in brate, acasa, si care acum e un pufulete urias care sperie pe oricine vrea sa intre in curte, care stie sa ma imbratiseze si care ar un latrat frumos care se aude de la cateva zeci de metri cand ma intorc de la scoala.

Pe langa acesta am mai lasat o catelusa neagra, pechinez (pudel, in fine), ca sa pastram acea rasa care cu timpul aproape ca a devenit atat de caracteristica familiei noaste. Pe langa acestia mai avem inca o catelusa primita de sora mea de la prietenul ei. Dar n`am nici cea mai vaga idee de ce natie e, si deabia astept sa creasca. Si mai am si catelusul unui unchi care mai nou imi da voie sa il plimb, pentru ca ai mei deja au trecut de acea varsta si nu mai au acelasi chef de joaca.

Si mai am si un pisoi pe care il vad cam o data la doua luni, care tot timpul e oriunde altundeva decat acasa si pe care atunci cand il prind il flocosesc pana mi se face mila de el. Dar totusi cred ca ii place...scoate sunete ciudate :-??

Dar ce vreau eu enorm de mult este un catel, mic si tanar pe care sa il invat sa manance si sa se joace ca si pe ceilalti.

Şi mie imi plac animalele mai ales să le privesc. Acum nu mai am niciun animal. Dar am avut hamsteri şi papagali, imi plac pisicile si de cand eram mica mi-am dorit una, dar mama spune ca stam la bloc si bla bla. Nu imi plac câinii si pe stradă când merg ma sperii de fiecare caţel (nu ştiu de ce). Ce nu imi place mie la animalele de companie este că te ataşezi de ele iar apoi poate ele mor sau altceva şi suferi din cauza lor(de când mi-a murit ultimul hamster m-am gandit sa nu imi mai iau altul pentru că se va intâmpla la fel .