Tu Stapan Eu sclav

Seyren este o fata a strazii, aparent din alta lume: nu prea vorbeste si nu isi aminteste nimic despre ea. Seth este un tanar de bani gata, plictisit si scarbit de lumea din jurul sau, condusa doar de parente, care insa se simte singur in exterior, in ciuda popularitatii si admiratiei fetelor de care are parte. Care e legatura intre cei doi? Pai, doar faptul ca el se hotarase sa o ,,adopteze". O poveste care cu siguranta merita citita.

Seth nu mai tine minte cum a cunoscut-o exact. Stie doar ca a fost intr-o zi cand mergea grabit la doctor, pentru ca prinsese o raceala- sau asa spera, pentru a scapa de scoala. O luase printre blocuri, prin noroaie, pentru a ajunge cat mai repede. La un moment dat, trecu pe langa un tufis si se impiedica.
- Au! Piatra Idioata!
Abia dupa ce incepu sa caute ,,piatra idioata" care i pusese piedica- pentru a o arunca-, se uita mai bine in jur si vzu in tufis o perosoana. Spun ,,o perosana" pentru ca nu-si putea da seama daca era fata sau baiat, cum era acoperita de-a intregul cu o patura verde, descusuta.
- Tuuu! Ai grija cum iti tii picioarele! urla el.
Intr-adevar, din tufis ieseau doua picioare, incaltate cu niste sandale destul de demodate.
Vazand ca nu primeste nici un raspuns, Seth prinse pe acea persoana de umeri si-o scoase din tufis.
- Cere-ti scuze! Vazand ca tot nu raspunde, i sari si mai tare tandara. Hei, cu tine vorbesc!
Spunand acesta incepu sa o scuture destul de bine, astfel incat i cazu valul ce i acoperea fata.
Cand i vazu chipul, Steh se ori uimit. Era o fata. O fata de vreo saptesprezece ani , cu parul castaniu, lung, cu onduleuri, cu bretonul ondulat orientat spre dreapta. Fata avea niste ochi mari, caprui, bine conturati si un ten fara nicio imperfectiune, iar buzele de culoarea carmin. Ramase intepenit timp de cateva secunde in fata perfectiunii ei, dupa care isi reveni in simtiri, i dadu drumul si pleca fara sa spuna nimic.
,,E doar o cersetoare frumoasa" isi spuse aruncand o privire in urma sa., cand o vazu pe fata cu o mana intinsa iar cu cealata tinandu-si patura, urmand-ul.
- Hei, stai acolo! Incerca sa sune dur, dar fata continua sa-l urmareasca.
Seth se gandi ca daca o va ignora, probabil il va lasa in pace. Asa ca mari pasul si merse mai departe fara sa priveasca in urma. Cand ajunse in fata caldirii doctorului, privi cu teama inapoi. Se simti usurat sa vada ca fata nu-l mai urmarea si pasi inauntru.
Doctorul i spuse sa se dezbrace, sa-si dea jos camasa pentru a-l putea consulta. Seth facu inocmai, cand privirea i ateriza pe fereastra din incapere, unde o vazu pe fata ciudata privindul.
,,Ah, e doar ea" se gandi. ,,DOAR EA?! Ce cauta aici?" se panica el. Ni stia ce sa faca mai ales ca era in toata splendoarea abdomenului sau dezgolit, acum cum avea sa mai scape de ea?
Doctorul iesi pentru a scrie reteta, lasandu-l singur. Seth se ridica, si-i facu semn fetei sa plece.
- Dispari, hai, pleaca! Nu ma mai urmari! vazand ca nu si nu, trase draperia, facand oarecum intuneric in incapere.
Veni doctorul.
- Vai, ce intuneric este aici! spuse ragand la loc draperiile. Asa, acum te vad mai bine.
Seth privi disperat catre fereastra si fu mai mult decat usurat sa vada ca fata disparuse.
- Yes! ii scapa de fericire.
Doctorul il privi nedumerit si i recomanda sa bea mai multe lichide si sa nu mai umble dezbracat.
- Offf, asta inseamna ca merg la scoala?! intreba Seth dezamagit. Dar uite, am febra: spunand acestea aduse mana doctorului la fruntea sa.
- Nu. Nu ai.
Seth iesi dezamagit din cabinetul doctorului.
- Fir-ar... spuse lovind un carton de la intrare.
Avea parul negru, cu cateva suvite vopsite alb, si destul de lung. Purta un inel cu un craniu si lanuri la fel. Avea ichii caprui inchis si acum, de exemplu purta uniforma neagra de la scoala.
Nici nu iesi bine din cladire ca auzi in spatele sau ceva tarandu-se.
,,Nu-mi spune..." isi spuse privind cu groaza in urma sa.
- La naibaaaa! Dipseratm se intoarse cu fata spre fata, si o intreba: Ce vrei? Vrei bani? Uite... ia-i pe toti , dar lasama in pace.!
Fata nu reactiona. Ea doar intinse mana spre el, spre chipul sau. Seth se feri ca ars, si se gandi:
,,Doar n-o fi surdomuta? Ts.. pacat de ea! Ce? Nu! E doar o cersetoare!"
- Hei, uite, tine-i si nu ma mai urmari, spusse punandu-i in palma banii.
Fata se uita la ei parca neintelegand ce erau. Apoi Seth o impinse usor, dar destul de tare incat ea sa se dezechilibreze si sa cada, julindu-si genunchiul. Dadu sa fuga, dar cand vazu ca fata sangereaza, parca ceva nu il lasa sa plece. Se apleca langa ea, si-i privi ochii limpezi.
Nici o lacrima.
- Bun, daca nu plangi, inseamna ca nu te doare, spuse ridicandu-se. Deci, pot pleca fara vreo datorie fata de tine, nu?
Fata tot nu raspunse.
- La naiba, zi ceva! Urla Seth.
O lacrima se prelinse pe obrazul marmorean al fetei, care-i aruncase lui Seth cea mai induiosatoare privire pe care avea sa o vada vreodata. O privire ce ar fi ,,muiat" si inima unui tiran, caci Seth se apleca, dandu-si ochii peste cap si o lua in brate, ducand-o spre casa sa.
Deschide usa de la intrare si urca treptele pana la apartamentul sau. Seth locuia singur. O aseza pe fata, care adormise, pe canapeaua din sufragerie si mai aduse o patura pentru a o acoperi.
,,E chiar draguta cand doarme" isi spuse zambind. ,,De ce zambesc ca prostul? Sta doar pana maine, pana i se vindeca rana provocata de mine. Atat!."

Imi place ca ai facut o scurta prezentare la inceput, a povestii.
Acum, trec direct la comentat : ))
First, titlului :

Au piatra idioata!

ii lipseste virgula dupa au. Este o interjectie si asa se procedeaza, sau pui semnul exclamrii.

- sau asa spera,

- trebuia sa pui liniuta de pauza si dupa spera

Au! Piatra Idioata!

- amuzant, aici ai scris bine : ))

care i

-care-i

perosana, perosoana

- persoana

nici un

- Din cate am aflat s-a modificat forma sa si acum se scrie legat.

i sari

- ii sari. Ai repetat acest tip de greseala de mai multe ori. Eu ti-am aratat doar aici.

ragand

- tragand

lanuri

- lanturi

ichii

- ochii

Apoi Seth o impinse usor, dar destul de tare incat ea sa se dezechilibreze si sa cada, julindu-si genunchiul

- Nonsens. Ori a impins-o usor ori tare. Chiar azi am citit ceva despre calitatile stilului. Una dintre abaterile de la claritate este nonsensul (lipsa de logica in exprimare) si era dat acest exemplu dintr-o opera de-a lui Caragiale : " Industria din Romania este admirabila, sublima, dar lipseste cu desavarsire " cam asa suna si propozitia ta.
Stilul este accesibil si usor de lecturat, insa dupa cum vezi, greselile ii cam taie elanul. Exprimarea este cam saraca si usor puerila, insa se rezolva cu un pic de exercitiu.
Eu iti urez succes si inspiratie!
xoxo

Nu prea am cunostinte vaste in materie de creatii literare, insa sunt sunt o cititoare inflacarata pot spune. Defapt citesc tot ce are o intriga ampla cu un conflict concentrat si asta e unul din aspectele care imi place la povestea ta. E pe un limbaj placut tuturor, nu se adreseaza unei anumite categorii de varsta si este accesibila tuturor. Dinamica actiunii creste constant, intamplarile sunt succinte si coerente, pe scurt imi place. Mai ai umpic de lucrat pana la perfectionare dar e normal. Spor la scris in continuare!

Am ajuns chiar repede aici, după cum am promis De greșelile de scriere văd că s-a ocupat Florentina (Mersi!), așa că eu o să mă leg de alte câteva chestii. E un pic ilogic ce s-a întâmplat aici. Mă refer la cum s-a ținut gagica după Seth și cum acesta a acceptat totuși să o ia acasă. În general, oamenii se feresc de cerșetori, d-apoi pe cei care-i urmăresc ) Cred că puteai schimba intriga un pic, dar nu e rău nici așa, să zicem că e mai... original Altfel, ideea nu e rea, deși destul de clișeică. Rămâne de văzut cum îți lași tu amprenta asupra ei să o scoți din banalitate Spor la lucru și nu uita, exercițiul e mama învățăturii. Îți recomand să recitești ce ai scris înainte să postezi pentru a elimina greșelile de scriere și a mai schimba una-două formulări pe ici, pe colo, să sune mai bine. Și, desigur, să citești și alte creații, pentru diversificarea vocabularului și un pic de furt de stil. E foarte util, crede-mă
Încă un lucru și am încheiat: ceea ce a scris tu la prolog e, dacă vrei, un trailer. Cel puțin ca exprimare. Se încadrează cu greu în ceea ce presupune prologul

Iatama si pe mine pe aici
Poi eu iti stiu povestea in intregime nu doar ce ai postat aici si pot spune ca este frumoasa chiar buna daca te concentrezi putin si tu sa nu mai gresesti la tastare ar iesi mult mai bine.

Astfel Seth s-a dus in camera sa sa se culce caci maine avea o noua zi la scoala.
- Frate... scoala asta da numai batai de cap! Borborosea el asa, cand auzi miscare in camera de alaturi, mai precis, in camera unde se afla fata.
Heei... ce face? Piticania asta vrea sa ma fure?! Isi spuse acesta intrigat, ridicandu-se incet din pat si indreptandu-se catre usa. O deschise incet si privi prin semi-intuneric ce se petrecea dincolo. Fata pesemne cazuse din pat, iar acum mergea in patru labe spre usa lui. Si asta nu era tot, nu! Ar fi vrut el sa fie, dar tanara era complet... GOALA?
- Goala?! Tipa Seth, cand remarca acest fapt. Adica... ea era goala in tot acest timp... doar cu patura aceea pe ea? Idioata! Spuse lipindu-se de usa. Inghiti in sec, dupa care crapa din nou usa. marul lui Adam era cand sus, cand jos.
Ce sa fac Ce sa fac? Se panica... daca... ma violeaza? Isi alunga gandurile comice, spuanandu-si: Da sigur, nu ar putea! Si incepu sa rada. Rasul i se transforma intr-o smiorcaiala ieftina cand fata batu in usa sa.
-N-nu... nu e nimeni aici! bravo, cap-sec, acum chiar o sa te creada!
Fata continua sa bata in usa. Atunci Seth aprinse lumina si cauta niste haine de-ale lui pentru ea. Gasi un tricou si niste pantaloni tre-sfert, pe care i le aruncase fetei.
- Sunt ale tale.
Dupa vreo cinci minute, deschise usa sa vada daca a reusit sa se imbrace... isi luase tricoul invers, dar cel putin nu mai reprezenta nici un pericol, dupa mintea lui Seth. Acesta deschisese usa larg, lasand-o sa intre.
- Ce vrei de la mine, huh? Spuse asezanduse pe pat. Fata continua sa-l priveasca. Ai vreun nume? Pe mine ma cheama Seth, spuse gesticuland si repetand ,,Eu... Seth". Apoi facu semn catre ea sa-i urmeze exemuplul.
- Eu... Seth spuse fata.
Aha, deci nu esti nici surda si nici muta.. dar tu nu esti Seth!
- Nu, nu, nu! Tu NU Seth, eu Seth! Tu... cine esti?
Fata se uita nesigura in jurul ei, dupa care rosti:
- Eu.
Seth se lovi peste cap in semn de, cum pot fi uni oameni asa inceti la minte? iar apoi il strafulgera gandul ca poate fata chiar nu avea nume.
- Uhm... Nu ai nume? Pai, atunci... sa vedem ce ti se potriveste... Eva! ca tot erai in costumul ei... se mai gandi putin, spunandu-si ca e un nume prea biblic. Gata! Seyren! Tu- spuse aratand spre ea- Seyren!
- Eu Seyren, zambi fata fermecator.
Ts! Probabil nici nu stie ce vorbeste... poate ca ea...
- Seth! i spuse fata asezandu-se langa el in pat. Seiyrien... Seyren, se corecta, si-l impinse astfel incat acesta sta acum intins in pat. Ea luase patura si-l acoperi, si era gata sa se aseze langa el cand vocea acestuia o opri.
- Ce faci aici? Doar nu vrei sa dormi cu mine?! O privi in hainele sale - arata atat de socata cu tricoul acela mult prea larg! Tu dormi dincolo, spuse directionand cu degetul aratator. Dincolo! Fata privi spre salon, dupa care se ridica si pleca, lasand usa deschisa.
- Zau asa! se ridica Seth din pat. Nu stii sa tragi usa dupa tine? O intreba retoric trantind usa.
Se trezi iar zambind catre tavan, la amintirea ei. Pentru ce zambesc?! Cred ca am inebunit de tot, spuse cuibarindu-se bine.
Ziua urmatoare incepu cu urlete. Cand Seth deschise ochii, fata se afla in patul sau, pe bratul sau.
- AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Striga acesta mai mult decat surprins, incercand sa-si scoata mana de sub greutatea capului ei. Desi urlase atat de tare, fata tot nu se trezise. Hei, incepu Seth sa se fataie, hei da-te. DATE!!! Fata se trezi speriata la urletul lui Seth, si cazu jos. Hahaha, rase acesta, asa iti trebuie!
- Privirea ta nu ma induioseaza! Spuse. Ah, sa-ti vad genunchiul! Spuse repezindu-se la piciorul fetei... La naiba... inca nu e vindecat. Apoi dintr-un alt salt, era din nou in picioare si se duse in baie pentru a lua trusa de prim-ajutor. Se intoarse cu ea la Seyren si scoase spirtul, dezinfecta - ar fii trebuit sa fac asta ieri - si pansa foarte bine. gata, esti ca noua! Zambi involuntar. Cand isi dadu seama, deveni serios si spuse, gesticuland: Cand... buba... trece... si tu... treci... adica pleci. Da?
- Da, repeta fata simplu.
A spus ,,da"? Iei! Deci nu voi fi obligat sa o dau eu afara! ia stai putin... ma bucur prea repede...
- Nu, a spus el atunci cu voce tare. NU!
Fata repeta dupa el ,, Nu"
Stiam eu... habar nu are ce vorbeste... se intrista acesta. Nu mai am timp... trebuie sa plec... oare e in regula daca o las aici?
Desi stia ca va regreta si ca oricum fata va face ce vrea ea, Seth ii spuse:
- Plec la scoala. Seyren sta aici, si la ,,aici" arata cu degetul spre podea. Nu deschide usa la nimeni, nu umbla la foc... nu-mi fura sau distruge lucrurile! Dupa ce spuse toate acestea, iesi incuind usa dupa el.

Ideea`mi place destul de mult. Am mai regasit`o in anumite ficuri, sub anumite forme, dar a ta pare destul de interesanta si sper sa ma surprinda prin originalitatea ei.
Modul de a scrie e destul de okay, imi place ca ai si descriere, si ai totusi o actiune fluenta. Punct in plus pentru asta. Greselile de tastare...mai raman, orice ai face. O sa incerc sa dau un edit maine sa ti le spun, acum mi se cam blocheaza comp`ul. Asta daca nu se ocupa cineva de ele inainte. Oricum, inceputul este destul de promitator. Este loc de mai bine, intotdeauna este, dar presupun ca mai ai multe capitole inainte si voi avea grija sa fiu aici, daca ma primesti, desigur.
Mult spor la scris in continuare

Capitolul 3 - Ce da? Nu te-am intrebat nimic, cap-sec!

In drum spre scoala, Seth nu-si putea lua gandul de la Seyren. Il cam nelinistea faptul ca lasase, practic, o ,,salbatica" singura in apartamentul sau.
,, Numai sa nu mi-l incendieze sau inunde", isi spuse oftand in timp ce patrundea in incinta scolii. Se intalni la intrare cu doua fete, care-l salutasera cu un viois ,,Buna dimineata", dar el murmura un “Salut" care de-abia se auzi, fara macar sa le priveasca. Apoi inainta pe holul principal, dupa care coti la dreapta si merse drept inainte, pana in capat, sfarsind prin a intra in clasa deasupra careia scria mare ,,11 E"
Toata lumea intoarse privire cate el, si il salutara, aproape in cor. Seth inclina putin capul si zambi fermecator. Fetele mai ca lesinara, iar baietii il priveau ca pe un model , ,,un exemplu demn de urmat, daca vrei sa fii cool".
Nu era admirat pe degeaba. Lumea il placea si avea respect fata de el, din cauza ca era independent. Traia singur, intr-un apartament, si, desi, fiecare fata isi imaginase cel putin de zece ori cum ar fi daca ar sta cu el in apartament, nimeni nu a avut interesul sa il intrebe de ce statea singur, si asta il cam deranja, pentru ca i spunea ca in realitate nimanui nu-i pasa cu adevarat de el, ci doar de cum arata si se poarta. Nu il intrebase nimeni ‘’ Ce mai faci?’’ sau alte cuvine asemanatoare. Apoi il mai iubeau pentru ca era aratos, un corp bine facut, nu exagerat de musculos, dar nici ca un biscuite in dunga. Apoi mai era faptul ca era destept. Le stia pe toate, si nu pentru ca ar fi pierdut vremea invatand, ci pentru ca prindea multe din aer, adica din timpu orelor. Deci, in concluzie, la fiecare ocazie cand se vorbea despre el, nu lipseau cuvintele cool, destept, frumos, rebel, independent. Evident, el nu era asa. Bine, era asa, dar era mult mai mult de atat. Ceva ce colegii ce nu aveau sa afle vreodata despre el, si de aceea el si avea acea atitudine, si nu baga pe mai nimeni in seama. Nu avea prieteni adevarati la scoala. Prietenii adevarati te vad si cand razi, si cand plangi, iar ei il vedeau doar cand radea. Singura lui prietena, care il cunostea mai indeaproape, era Tia. O prietena din copilarie, dar care nu era la acelasi liceu cu el. Totusi, uneori venea la el acasa pentru o partida de jocuri video, iar in schimb, el mergea cu ea la film sau la un suc.
Se duse la locul sau, in banca din randul din mijloc. Ca intotdeauna, pe aceasta se aflau mici pachetele roz cu panglici - n-o sa credeti - tot roz, si tot ca intotdeauna le dadu la o parte, fara sa le acorde mai multa atentie decat atat, frangand cateva inimi.
- Hei, Seth! Facem azi un karaoke?
Fusese Ron, colegul din spatele sau. Era un petrecaret, nu dadea prea multa atentie scolii si dadea mult prea multa atentie doamnelor, cum obisnuia el sa le zica. Era un tanar blond, cret, cu ochii caprui - verzui, cu molarii un pic mai proeminenti decat era normal, iar cand radea i se formau niste gropite in obraji imposibil de ignorant, deasupra coltulurilor gurii.
- Deci, vii? Il intreba din nou.
- Nu..., raspunse. Nu pot azi.
Dupa ce spusese asta, o voce se auzi spunand ca daca Seth nu vine, nu mai vine nici ea. Si astfel mai repetara inca alte cateva voci.
- Haide omule, nu-mi fa asta! insista Ron. Nu vezi, tu esti sufletul petrecerii, frate!
- Nu pot. Ai inteles? Spuse Seth ferm si se intoarse cu fata spre tabla, caci proful de germana intra.
Ziua aceea, cel putin la scoala, i se paru plictistoare si monotona. La ora doua, dupa ultima ora, Seth isi puse ghiozdanul pe umeri si pleca grabit spre casa.
Ajuns in fata usii sale, trase aer in piet, numara pana la trei, si intra inchizand ochii. Intrat inauntru, incepu prin a deschide incet ochiul stang, iar apoi pe cel drept, fiind uimit ca asteptarile sale fusesera total opuse a ceea ce de fapt se si intampla: locul era mai curat decat il lasase. Ramase cu gura cascata sa vada praful sters, incaperea aerisita, iar podeaua curata... atat de curata incat se pot face operatii pe ea.
Cu pasi sovaitori intra in camera sa: era curat, nicio haina aruncata, aerisit, gunioul dus. Era uau! Apoi se indrepta spre bucatarie. Parea ca Seyren era acolo, caci se putea auzi radioul functionand. Crapa prudent usa si privi inaintru: Syren gatea! Si nu gatea orice, lui Seth i se paru ca gatea lasagna. Inchide usa, si se sprijini uimit de ea. Ce naiba se petrece aici? Lasagna? Face lasagna?! De unde mama naibii stie ea sa~... nu apuca sa isi termine gandul, caci se deschise usa brusc, iar el isi pierdu echilibrul, cazand, la picioarele lui Seyren. O auzi strigand ingrijorata Stapane, stapane! Iar apoi lesina.
Cand isi reveni in simtiri, capul i bubuia si el se afla intins in patul sau. isi pipai capul, in spate, de unde simtea ca vine durerea.
,,Nici nu ma mir ca-mi bubie capul, uite ce cucui am" isi spuse ridicandu-se greoi in fund. Se uita dupa Seyren, dupa care isi aminti vorbele ei. ,,Stapane"? Ce stapan?! Se dadu jos din pat si se indrepta catre usa. Dar inainte sa apuce sa ajunga la clanta, aceasta se deschisese si fata apru cu o tava cu apa rece si comprese. Cand il vazu stand in picioare, Seyren il impinse usor inapoi spre pat, lasand tava pe birou.
Seth se puse in pat, gandindu-se ca era probabil un lucru cu adevarat intelept, avand in vedere durerea de cap care parca se accentuase. Seyren il acoperi.
- De ce ma acoperi?! intreba acesta cu adevarat intrigat. Mi-e ATAT de cald!, se planse ca un copilas, dandu-si patura jos de pe el.
Seyren rosi, si ingaima un Stapane... care abia se auzi, aratand cu aratatorul catre el. Seth se privi exasperat, dupa care observa ca era doar in boxeri.
- CE DRACU?! urla acoperindu-se rapid la loc. Pot sa stiu si eu de ce sunt dezbracat?
Fata arata spirtul si apoi rosti cuvantul febra. Seth rasufla usurat - cine stie ce-i gandise mintea in cele cinci - zece secunde in care incerca sa gaseasca o explicatie faptului ca era aproape gol. Inchise ochii si se lasa ingrijit de mainile si compresele lui Seyren. Cand aceasta termina, dadu sa iasa doar ca Seth o opri:
- Seyren... uh... de ce imi spui asa?
Faa se uita nedumerita la el.
- Asa, stii tu...
Fata clipea des, tot neintelegand ce naiba indruga.
- De ce mi-ai spus ,,stapane" , firar sa fie! Spuse sarindu-i tandara.
Fata parea uimita de intrebare. Ce intrebare mai e si asta> probabil se gandi ea, caci apoi se apropie de Seth si spuse cu seninatate:
- Pentru ca Steh stapan Seyren. Seth ajuta Seyren. Seyren sclav Seth.
- Seyren, incepu Seth calm- calm dar defapt era multa tenisune in cuvintele sale, ca o furtuna ce se ascundea in spatele orasului
- Syren, de unde naiba ai scos o asa tampenie?!
Furtuna ajunsese in oras si izbucni.
- Syren sclav, Seth stapan, o tinea ea pe a ei, ferm.
Seth se gandi un pic ce sa spuna mai departe, dupa care, gasind o replica buna i raspunse:
- Nu e legal, Seyren. Daca afla cineva...
- Seyren a ta. Tu faci ce vrei, spuse ea privindul in ochi.
Seth simtea cum venele i pulsau pe cap, apasandu-i cucuil. Cu toate acestea, se ridica, si o prinse pe Seyren de mana. Deodata toata durerea disparuse. Observa si el asta, dar credea ca i se parea doar, asa ca continua.
- Nu exista sclavi si stapani. Exista doar prieteni.
- Da stapane, spuse aceasta rosind puternic.
Seth isi dadu ochii peste cap - aceasta era expresia lui favorita, se pare.
- Ce, acum ce mai e? Intreba dupa care vazu ca e in boxeri. Ts, zau asa... uite vreau sa spun, ca te poti intoarce acasa.
- Seyren nu are casa, spuse ea intristata.
Seth o privi neincrezator, dupa care isi spusese ,,Ce mama naibii" si i spuse:
- Biiine! Hai sa iti luam niste toale.
- ,,T-Toale?" repeta aceasta.
- Da, adica ca astea de pe tine, numai ca mai porivite, spuse tragando de tricou.
- Da, stapane! Raspunse aceasta entuziasmata.
- Ce ,,da" Nu te-am intrebat nimic, cap-sec! Da se raspunde la intrebari, acolo de unde vin eu.
Isi lua cei mai buni blugi ai sai, niste blugi negri, prespalati si un tricou verde cu simbolul de la Etnies si cardul de credit. O prinse pe Seryen de mana si o trase dupa el pe scarile blocului.

Capitolul 4 -Misiunea M,D,A,C,F... nu! M.D.A.A.C.E.I.F.F.C.C.L.V.P.S.

Ei bine vin cu ceva nou(sper sa nu fi avut altcineva idea).
mai exact voi prezenta cei 2 protagonisti:

Din pacate greseli de scriere tot mai ai. Sunt convinsa ca stii sa scri corect din moment ce uneori scri un anumit cuvant corect, iar alteori acelasi cuvant il scri gresit. N-o sa-ti mai iau fiecare cuvintel in parte si sa-i scriu forma corecta. Poti remedia lucrul asta daca citesti textul cu atenie inainte sa-l postezi.
Tema abordata imi aduce oarecum aminte de un anime, wallflower si prin urmare imi place. Ar trebui sa mai lucrezi la exprimare. Ai unele structuri care nu suna deloc bine, ca de exemplu "ca continua","intrat inauntru" - sunt din ultimul capitol. Incearca sa eviti cacofoniile si sa rectifici exprimarile care nu suna tocmai ok.
Cam atat. Dragut ca ai postat si pozele cu personajele, e interesant, insa nu uita ca tot trebuie sa inserezi cateva descrieri in povestea ta, referitoare la portretelor lor.
xoxo

Am ajuns şi pe aici.
Prima observaţie pe care aşvrea săo fac, ar fi că povestea s-ar încadra mai bine la anime\manga, nu datorita numelui sau aspectului personajelor, ci al situaţiilor prin care au trecut până acum. Plus că are o tentă eechi 100%.
Cât despre poveste în sine, chiar îmi place. Sunt unele lucruri de îmi aduc aminte de secvenţe din animeuri, dar majoritatea ideilor îmi par originale şi te pricepi şi să jonglezi cu ele.
Deci, pune mai multă atenţie când citeşti textul (până să îl postezi...aşa îmi făceau şi mie), încearcă să treci şi la scrisul cu diacritice şi ncearcă pe cât posibil să eviţi scene tip anime

Seth cobora odata cu Seyren treptele, si ajunsi afara din bloc, se asigura in stanga si in dreapta ca nu era niciun cunoscut pe acolo. Drum liber, o grabi catre statia de autobuz.
- Seyren, i spuse sufland obosit de la alergat, daca ma intalnesc cu cineva, si vezi ca vorbesc cu el, tu sa stai deoparte si sa nu-i vorbesti nimic, ai inteles? La fel cum ai facut cu mine, hm, ieri. Ne-am inteles?
Fata dadu afirmativ din cap.
- Mda, murmura Steh cam neincrezator.
Autobuzul sosi. Seyren fu trasa inaintru.
- Ce, nu stii sa vii singura? O intreba Seth nesuferit.
Apoi, capsa doua bilete, ce le avea de dinainte si, tinand unul intre buze, i-l intinse pe cel cpasat lui Seyren.
Co-pasagerii i priveau cu simpatie, si, cel putin pe Seyren, cu o oarecare urma de mila, iar la iesirea din autobuz cativa chiar i pusesera niste monede in palma. Seth ii privi intrigat ,,Fata asranu este o cersetoare" isi spuse. ,,Nu are nevoie de mila voastra". Era cel putin ciudat sa vina asta din prtea lui, adica, hm, pana mai, hm, azi si el o luase drept cersetoare.. ,,Da, isi spuse. dar nu cersetoare de rand - ei nici nu stiu ce-i aia lasagna, cersetorii de rand" isi spuse incurajundu-se. ,,De fapt, e ca un catel gata dresat, pe care0l gasesti pe strada..." isi scutura capul intrebanduse cum se putea gandi la asemena tampenii. ,,Pai, daca nu am cu cine vorbi.." isi spuse aruncadu-i lui Seyren o privire incriminatorie.
Autobuzul il lasa in fata mall-ului, Seth cobora inaintea lui Seyren, aproape uitand de ea. Cand se intoarse sa vada unde este, se lovi de ea.
- Prea aproape! Racni seriat. Ce naiba, bine ca nu te-ai catarat pe mine!
Fata il privi vinovata, controland-si lacrimile, i se paru lui Seth. Dar nu mai zise nimic. O prinse de mana si intrara in marea cladire. Era multa lume, si Seth nu uita sa ia in calcul psobilitatea de a se intalni cu cineva. Ideea era ca, daca tot se intalnea cu cineva, macar sa arate si Seyren mai... hm, prezentabil. Asadat, se grabi in primul magazin de dama care-i iesi in cale, smucind-o pe Seyren dupa el.
- Um... uita-te... probeaza ce-ti place, i spuse luand loc.
Tanara se invartea de zece minute in jurul unor rochite expuse. Seth isi pierdu rabdarea, care oricum nu era punctul sau forte, si se duse el insusi sa-i caute o rochita potrivita. Gasi una turcuaz, cu bretelute si cu imprimeuri florale, intr-adevar foarte draguta. I-o tranti pe cap, facand pe indiferentul. O ghida apoi catre cabina de proba si i explica cum se face. Alte zece minute agonizante trecura. Steh se duse dupa vanzatoare s-0 roage sa o ajute pe Seyren. ,,Nu prea intelege limba," i spuse acestaia timid. Vanzatoarea, foarte de treaba se duse de indata.
Dupa cateva clipe, iesi tinand-o pe Seyren de mana.
- Ai o iubita superba, i spuse intorcandu-se la caserie.
- Nu - nu e iubita... - privirea i luneca pe Seyren care sta timida in fata cabinei - ... mea, termina propizita rosind.
Era... minunata. Rochia i venea perfect, punandu-i formele de foto-model in evidenta: ajungea puti deasupra grenunchilor, golindui picioarele lungi si subtirele. Parul i curgea armonios peste umperi acoperind puin decolteul generos. Seth ramase o clipa hipnotizat, gandindu-se, probabil, cum sa faca sa-i fereasca parul de pe decolteu. Se opuse cu greu tendintei de a o face el insusi asa ca, in cele din urma, o lasa moarta. Plati rochita, si o lasa pe Seyren sa o poarte chiar de atunci. Acesta zambea multumita.
Iesira din magazin si mai intrara prin altele. Seth se alsese cu o groaza de plase de carat.
Syeren mergea in spatele sau, privind cu admiratie vitrinele pe langa care treceau. La un moment datm fara sa-i spuna nimic lui Seth, intra intr-unul dintre magazine. Steh mergea singur de o vreme, si-i observa lipsa, abia cand, vorbind singur - oricum vorbea singur -. Lasa plasele sa-i cada din mana cand realiza aceasta. ,,Idiot mai sunt! Aualeu, s-a pierdut!". trebuia sa o gaseasca. Ieri s-ar fii bucurat ca a scapat de ea, dar nu si azi... nu vroia sa o piarda. Incepuse sa... o accepte. Fugi inapoi, lasand bagajele la unul dintre magazinele din care cumparase si lua toate celalte magazine din spatele sau la rand, intreband lumea daca nu a vazut cineva o fata frumoasa intr-o rochita turcuaz. Oamenii ridicau neputinciosi din umeri, iar unii i spuneau vag unde o vazusera. Seth se intoarse obosit si deznadajduit la magazinul unde lasase plasele.
Intr-un mod... neasteptat, Seyren se afla deja acolo. Seth se lumina, se bucura, se infurie, o certa:
- De ce dispari asa?! intreba. Sa nu-mi mai faci asta, ok?
Mai mersera pe la cateva magazine, iar cand au terminat, Seyren fugi pe o banca. Seth se irita: adica cum, dupa cate facuse el pentru ea, i cara si pungile, si tot ea era obosita?! Se aseza oftand din tot sufletul, alaturi de ea.
- Numai belele imi fac, i spuse si incepu sa radam descoperindu-si dintii si aratandu-si gropitele. Seyren nu-l mai vazuse razand. Doar urland, plagandu-se, comandand. Si nu i statea deloc rau zambind. Seth i ciufuli parul, in semn de oh-copila-mica-si-dulce-nu-pot-fi-suparat-pe-tine, si-i zambi in continuare.
Seyren, atunci, si-a propus un lucru: de acum incolo, il va face pe Seth sa zambeasca. Va face orice, ca el sa fie fericit. Acesta era, in cele din urma, rolul unei sclave, nu? sa-si faca stapanul fericit.
Au hotarat - adica Seth a hotarat - sa mearga sa manance ceva. Si, in drum spre cofetaria mall-ului, s-au intalnit cu Ron, colegul lui de clasa.
- Ooo, inteleg acum de ce nu ai venit la karaoke, frate, i spuse acesta inghiontindu-l si ridicand si coborand sugestiv sprancenele.
Nu, e cea ce pare, spuse Seth ferm. Ea... nu este iubita mea, si rase nervos. Nici intr-o mie de ani.
- Ok, frate, daca asa spui tu, inseamna ca nu te superi daca o invit la o intalnire? il intreba Ron apropiindu-se de Seyren.
Seth se posta in fata lui si spuse:
- Frate, ea are prieten.
Roscovanul i arunca o privire dezamagita si i trimise un sarut prin aer lui Seyren. Seth se inrosise(de nervi?) ca un rac, dar se mai decolora cabd cazu ca Seyren il ignorase total pe Ron.
Se salutara si fiecare isi vazu de treaba lui. teoretic. Practic, Ron isi vazu de treaba lui... Seth.
Isi suna amicii, doi la numar, si ei colegi cu Seth si i chema in misiune.
- Misiunea, le spuse, se numeste Misiunea De A Afla Cine E Iubitul Fetei Frumoase Cu care L-am Vazut Pe Seth, scuct... M.D.A.I... nu, nu... M.D.A.C.F... nu!
M.D.A.A.C.E.I.F.F.C.C.L.P.V.S.
- Lua mau putin daca vorbeai ca oameni normali, in cuvinte, spcifica Matt, un tanar simpatic, cu par saten, ochi verzi. Era haios, dar o cam dadea in bara cu fetele. in orice caz, avea niste replici uneori, de te mirai de unde le scotea, si ce te lasau si pe tine fara replica.
- in roice caz, relua Ron, ignorand cometariul lui Matt. Pana ati ajuns voi, eu am facut rost de niste ziar si ochelari de soare. Acum, trebuie doar sa cascam bine ochii in timp ce ne limbam, pana--i gasim.
Nu le lua mult, caci, cel de-al treilea muschetarm trase semnalul de alarma.
- A, i-am vazut! exclama Mihcel entuziast.
- Bravo, baiete! Il lauda Ron. Hmm, nu-i iubita-sa pe ma-sa! O spuse descurajat si dezamagit, caci tocmai o surprinsese pe Seyren hranindu-l cu o cireasa pe Seth. Verdict: Seth vinovat. Are iubita. Ne-a tradat, fratilor.
Astai trei formau gasca lui Ron si erau fanii numarul unu a lui Seth. Cand erau intrebati de ce sun doar trei in gasca lui Ron, asta, hm, daca-l numarai si pe el, pe Ron, raspunsul era,, Ca nu au gasit oameni destul de merituosi: ca sa fie cu ei in gasca. Si acum, Seth avea prietena. Era musai sa-si faca si ei rost de una. Cei trei se retrasesera, ganditori.
Dupa masa, Seth si Seyren au plecat spre casa. Fusese o zi insorita, calda, desi acum soarele apunea obosit colorand cerul intr-o nuanta de apricot.

Deși îmi propusesem să las un comment mai încolo, când se strânge ceva, iată-l: nu e rea povestea, e chiar haioasă. Pe mine m-a făcut să zâmbesc. Prin replici, situații, etc.. Belea Ron ăsta, o figură în toată regula ) Dpdv al calității textului, mai ai de verificat virgule, spațiere, cuvinte scrise în grabă. Cred că la tine totul e de grabă, așa îmi lasă impresia textul. Și viteza cu care pui continuările. Oricum, ai de lucrat la atenție. Și la realism, un pic (ți-e clar că asta se va întâmpla doar în fic-uri, ce ai scris tu pe aici). Altfel, ca fic... fictiv, e amuzant și foarte OK

Multumesc frumos de parere Schizo(daca ma lasi sa mi te adresez asa).
Coneteaza foarte mult o parere de la unul ca tine sau Chlo care aveti treaba foarte multa cu asa ceva si sunteti cei mai indreptatiti sa vorbiti despre asa ceva.
Am scrise deja in jur de 35 de capitole(nu mai retin exact) pe caiet si ma grabesc cand il transcriu cei drept nsa dat fiind situatia din ultimele 3-4 zile cand absolut totul e contra mea am decis sa postez zilnic cea ce am transcris deja fara sa mai stau sa incerc sa corectez caci nu am dispozitia necesara(imi cer scuze pe aceasta cale) si promit ca voi incerca in toamna cand revin sa postez mult mai curat.

Atâta vreme cât știi unde e greșeala, trebuie doar să o corectezi. Poți să-mi spui cum vrei Și mersi pentru apreciere, dar nu sunt cu nimic mai îndreptățit decât oricare altul să își exprime părerea. Nimeni nu spune că e cea corectă. Uite, îți promit că la următorul post (dar străduiește-te să fie curat ) te las cu un comment sănătos. Critică schizofrenică

Ooooke, greseli de tastare, prea multe dupa parerea mea. Am vazut cateva locuri in care lipsea cratima, si vroiam sa ti le subliniez, dar apoi mi`am dat seama ca sunt greseli de tastare (sau cel putin sper). Stiu ca poate nu ai timp, sau rabdare, sau...nu stiu, nu e chiar treaba mea. Treaba mea, ca cititor, ar fi sa ma delectez cu operele tale si sa`ti subliniez ceea ce nu se potriveste. Grav e atunci cand nu mai reusesc sa ma bucur de capitol din cauza erorilor. Intotdeauna am crezut ca greselile de tastare sunt doar greseli de tastare, as fi mai mult decat incantata daca ai incerca sa`ti dai mai mult timp data viitoare ca sa recitesti capitolele. E`aiurea sa ma distraga de la povestea (care de altfel decurge destul de interesant) simple erori provocate de neatentie sau graba, sau...nu`i treaba mea.
Si...cam atat, deocamdata. Nu ti`am subliniat greselile de tastare, nu stiu daca o sa am timp sa dau edit, dar...te descurci cu ele, esti fata mare

Seth ii arunca cheile lui Seyren, sa descuie. Fata deschise usa larg si il lasa pe Seth sa intre primul, care lasa plasele cu cumparaturi langa usa si se tranti zgomotos pe canapea. Isi intinse bratele larg, spirjinindu-le de spatarul canapelei si-si lasa in semn de oboseala capul pe spate, lasand sa i se vada continua linie a gatuli, intrerupta insa la mijloc de Marul lui Adam. Dupa cateva clipe in care statu asa, cu ochii inchisi se ridica si se duse direct in bucatarie, pentru a se intoarce cateva clipe mai tarziu cu o doza de bere in mana si sa se aseze comod - cu picioarele pe masuta - si sa-si porneasca Playstation-ul.
Cat timp se petrecura toate acestea, Seyren ramase in usa asteptand ,,noi oridine". Seth isi deschise berea cand privirea ii pica pe tanara.
,,A," isi spuse ,,stiam eu ca am uitat ceva. Pe Seyren"
- Ce? Mi-e sete! Sunt si eu om!.
Mda... asta nu avea nicio legatura cu ce gandea Seyren, oricat de mult am incerca sa gasim una.
- Mancare! Striga Seth cu nerusinare.
Seyren se supuse si se duse la bucuatarie. Azi facea chili. Seth venea din cand in cand sa-si mai ia cate o bere si cand s-au terminat - avusese doar trei - si-a inmuiat cu neobrazare degetul in sos si a comentat ca ,,nu are destula sare". Felul in care isi spuse si linse degetul, insa, arata ca era totusi pe placul sau.
Cina era gata tocmai cand Seth era in mijlocul actiunii in joc - echipa lui de oameni impuscase aproape toti extraterestrii si acum se indreptau catre capetenia lor. Anuntul ca cica era gata il lasase rece, ba chiar si mai borborsi ceva, si dupa cinci minute catadicsi sa gaseasca drumul spre bucatarie. Era in toane bune - pe semne trupa lui de oameni invinsese extraterestrii. Se aseza la masa, ii zambi lui Seyren si se apuca sa manance.
- Ce bun! Ce bun! Cu adevarat bun!!! O lauda el, dupa care miji ochii si o intreba usor suparat: tu nu mananci?
Seyren il privi ca si cum ar fi pus cea mai nepotrivita si necuvenita intrebare din lume: Cum adica, de cand mananca sclavii la aceasi masa cu stapanii?
- Nu pot manca la aceasi masa cu stapanul, spuse ea.
Seth isi dadu ochii peste cap si-i aminti ca asta nu o oprise la mall.
- Ma rog. Spuse si termina ultima inghititura. Ma duc la joc, si dus a fost
Tanara mai ramasese cam o jumatate de ora pentru a strange si spala vasele si sa si ciuguleasca si ea cate ceva, dupa care se duse in suragerie, labga Seth. Acesta juca alt joc acum, unul cu zombie si cand reusise sa treaca nivelul sase, exclama:
- Mancati gloante, zombie putreziti! Si, intr0un acces de mare bucurie o imbratisa pe Seyren.
Cand isi dadu seama ce facuse, Seth o elibera repede, oprind Playstation-ul.
- Asa... ma bucur eu, zambi vag, stngherit. Nu am vrut sa te supar cu chestia stapan-scla, probabil te simti groaznic ca te-am imbratisat, dar, hey, daca suntem cea ce vrei tu, suntem si cea ce vreau eu: tu vrei sa0ti fiu stapan, n-am decat. Dar eu te vad ca pe o prietena. ii zambi larg, de data aceasta, natural si-i ravasi parul.
Seyren rosi nestiind cum sa reactioneze. Ce era mai grav: ce-i spuse sau ce-i facuse(imbratisarea_ stapanul ei? Amandoua erau la fel de grave, iar ea avea o vaga impresie ca in ,,Codul slugilor", daca ar fii existat, nu ar fii scris ca e permis asemenea comportament. Se simtea pacatoasa si vinovata. Era ora zece jumatate cand Seth constata ca ar trebui sa mearga la culcare. ii ura ,,noapte buna" si se duse in camera sa, tragand usa.

* Cateva luni mai tarziu*

Cu cat trecea mai mult timp de cand se mutase Seyren in noua ei locuinta, cu atat se adapta mai mult la stilul lui Seth de viata. Stia dupa mutra lui, cand venea de la scoala, daca ii era foame, daca era binedispus, daca era nervos, daca avea chef de o partida de impuscati-zombii sau impuscati-extrateresrii. Acum vrobea corect limba si reusise sa renunte cat de cat la cuvantul ,,stapan" lucru care pe Seth il incanta nespus.
Intr-o vineri, Seth veni mai devreme acasa. Seyren observa de cum intrase pe usa ca ceva nu era in regula, si-si lua inima in dinti intrebandu-l:
- S-a intamplat ceva Seth?
Acesta zambi scurt, la auzul intrebarii si mai ales la ne-auzul cuvantului ,,stapane". Era un progres vizibil. Acesta se aseza pe canapea, si oftand ii spuse ce il macina: nu stia ce sa faca mai departe cu ea. O intreba de familia ei, despre locul de unde provenea, dar aceasta ii raspunse ca nu isi mai aminteste nimic despre trecutul ei.
- Nu pot sa ma intorc acolo! Spuse intorcandu-i spatele lui Seth. Acesta se mira, si incerca sa o intoarca cu fata inapoi catre el. Fata se smuci si-i spuse ca el nu trebuiesa o vada plangand. Isi sterse putinele lacrimi varsatre si se intoarse la el incercand sa zambeasca - dar nu-i prea iesea.
- De... ce? Puse Seth intrebarea, ezitant. De ce nu vrei sa te intorci la ai tai, de unde provii?
- Nu pot! nu mai stiu unde este locl acela, nici nu stiu cine sunt!... se opri inghitand in sec.
,, Nu e chiar o simpla unealta. Ea... poate fi si rea si suparata. Doar e om, in cele din urma..." gandi Seth si era multmit ca asa era.
- OK, OK, am tacut, spuse ridicand mainile in semn de capitulare.
- Seyren, eu nu te pot ajuta daca tu nu imi spui adevarul!
- Bine, nu ma crede! riposta aceasta. Iti spun amintirile mele sunt niste fragmente vagi. Nici macar numele nu mi-l mai stiu.
Vocea i se subtie, iar Seth, prevazand ca abia se abtinea sa nu planga, o lua in brate, si-o mangaie patern pe cap, spunandui:
- Imi pare rau, am intrecut masura... incerca sa-i priveasca ochii umezi, dar fata isi feri privirea. Hei, e in regula, ii spuse. E in regula sa-ti fie teama, si e in regula sa plangi in fata mea cand simti asa. Doar si m-ai vazut in cele mai jenante ipostze, spuse zambind, dupa care redeveni serios. Sincer acum, in mine poti avea incredere. Eu te voi proteja si in fata mea poti plange cat vrei, caci nu o sa te judec - stiu ce inseamna durerea.
Ii veni o idee, prin care, credea el, ii va mai lua din durere:
- Ce ai spune sa vii si tu la scoala? Iti gasim un nume, rezolv eu totul, si vei putea duce o viata normala, ca noi toti, zambi el incurajator.
- D-dar...
- Binte, alegeti un nume! A, lasa, am gasit eu unul: Weirdo Seyren, se prapadi el de ras.
Fata il luase in serios, desi el voise sa fie o gluma.
- Weirdo nu insemna...
- OK, OK, spuse Seth ducandu-se dupa laptop in camera sa. Se intoarse mandru, cu laptopul in mana: Minunea secolului XXI: Interentul!
Porni laptopul si intra pe Google unde dadu la cautare ,,nume de familie cool".
Hmm... spuse privind atent. A, Scamura! Pufni Seth. Redevenind serios, dadu scroll mai departe. Dupa doua minute de cautare - foarte, foarte mult! - ajunsese la concluzia urmatoare: Nici un nume nu i se potrivea lui Seyren mai bine decat numele sau de familie, Tolkins. Se lasa pe spate, si gesticula cu mainile in aer, pe masura ce vorbea, ca un vizionar. Seyren Tolkins!
Seyren rosi.
- Ce? Intreba Seth nevinovat. Nu ai spus tu ca imi apartii? Deci iti pot da ce nume vreau... te voi lega de mine... nu asta vrei? Ba da, isi raspunse in locul fetei. De acum incolo, tu vei fi sora mea mai.. hm.. cati ani ai?
Fata ridica din umeri neputincioasa. Seth se apropie de ea.
- Hm... ai ceva pipet, ii spuse, esti dotata. Deci, hm... cel putin 15 ani. Neah, plus unu pentru maturitate egal saisprezece. Ai saisprezece. Stii sa scrii, nu?
Daca inainte Seyren rosi, acum ce facuse? Obrajii ei se inrosira si mai tare, si simtea fata calda, arzand, ca o oala sub presiune.
- Da... spuse ea, abia.
- Asa... data nasterii? cand sa fie, iarna sau vara?
Ii spuse ca vara, iar Seth alesese data de 8 august. Notase toate aceste pe o foaie de hartie. O puse sa faca dus. si sa se aranjeze pentru ca aveau sa mearga sa-i faca buletin. Dupa o ora Seyren era gata, si arata minunat mai ales in rochita acea turcuaz, pe care Seth insista sa o poarte.
Toata afacerea a luat cateva ore bune. Era coada, apoi cautarea zadarnica in baza de date pe numele Seyren Tolkins, - Seth spuse ca sora lui isi pierduse buletinu - , dar in cele din urma, s-a rezolvat totul, datorita buna-vointei ofiterilor. Apoi urma o raita pana la scoala, unde se depuse o cerere pentru primirea lui Seyren. Cererea fu grabita catre aprobare - prin mijloace financiare - si de luni incepand, Seyren avea sa fie si ea eleva a acelei scoli. Se intoarsera acasa, veseli. Seth parea insa mai vesel decat Seyren, cea ce i se parea putin neobisnuit fetei.
- De luni, ii spuse acesta, esti oficial sora mea mai mica si trebuie sa ma asculti, spuse ciufulind-o.
,, Nu ca ar fi ceva nou pe aici, dar cel putin e un lucru normal intre un frate mai mare si o sora mai mica, nu?"
- Si, vei fi in clasa a zecea, iar eu a unsprezecea, deci, daca vreun cretin nu te lasa in pace, anunta-l pe fratele tau mai mare, OK? O inghionti semnificativ cu cotul. Adica pe mine!
Parea fericit sa o aiba ca sora, sau parea fericit sa o aiba pe ea ca sora? La asta i statea capui lui Seyren, in timp ce ce Seth relua obisnuita lui pozitie in fata Playstationul-ului. Apoi zbura gandul la familia lui... avea parinti? Frati? De ce nu statea cu ei? in tot acel timp, de cand era ea acolo, Seth nu suflase o vorba despre ai sai. Asa ca-l intreba unde e familia sa. Insa Seth continua sa butoneze, neluand-o in seama. Dupa putin timp, opri jocul si-i raspunse ca nu aia conteaza. Ca tot ce conta, era ca ei erau bine si aveau din ce sa traiasca. Vocea ii era rece, neobisnuit de calma. Fata isi ceru scuze pentru indiscretia ei, dar Seth ii raspunse, putin mai prietenos de data aceasta:
- Nu are nimic, surioaro, si-i zambi. Apoi, ii spuse pe un ton distrat, dar vorbea la sensul cel mai serios: de luni suntem frati, deci, hm... poate ar trebui sa stii ca am o reputaie, asa ca: NU MA FACE DE RAS, OK?
Seyren il privi intrigata. EU?!
- Si, adauga Seth, nu ma iei cu ,,stapane" sub nici o forma, nici daca viata mea ar atarna de acel cuvant, tu nu mi-l vei spune in afara acestor patru pereti, bine? Seyren incuviinta. Si, de asemenea, tot trebuie sa-mi gatesti. Si... incerca sa te porti normal la scoala macar, ok? Adica, prin ,,normal" ma refer la faptul ca nu te dezbraci de tot cand ti-e cald - cum am observat ca mai faci pe aici - si sa nu fii umila fata de ceilalti, ok? incearca sa-ti faci prieteni, insa nu-i spreia prea tare, da? Si comunica, o sa vezi, ca la scoala oamenii cel mai mult... vorbesc. Ceea ce tu... nu prea faci. Si, daca vreun idiot nu te lasa-n pace, sa-mi dai de stire, bine? p sa-l invat eu minte...
- Mhm, asa voi face st -Seth!
- Asa mai merge! zambi acesta dupa care isi puse relaxat mainile la ceafa. Si, ce facem acum? Niste table? Of, doamne, nu-mi spune ca nu stii sa joci table! Tacerea fetei i cnfirma acel lucru. Isi dadu ochii peste cap, tataii, dupa care, luand tablele de pe un dulap, se aseza oftand pe canapea. Te voi invata eu, ii spuse si incepu sa aranjeze piesele. Apoi a inceput sa-i explice, si, pentru ca Seyren nu intelese tomcia din prima, sau a doua, sau, hm a treia, i-a sarit tandara si a facut-o ,,cap-sec!" de cateva ori, pana cand, in cele din urma, a inteles cum se joaca.
- Eeh vezi ca ai prins spilul? Ii spuse Seth, caci fata incepea sa devina tot mai buna, prea buna, caci il batuse din primul joc. Heh, norocul incepatorului, spuse Seth sucarit. Doua din trei?
Doar ca Seyren a castigat din nou. Apoi totul s-a transformat din ,,doua din trei" in ,,trei din cinci" , si probabil ar mai fi continuat, daca Seth nu era intr-atat de ofticat ca a pierdut in fata ,,unei fete" si sa opreasca jocul, sub pretextul ca era tarziu si ca el trebuia sa se trezeasca ziua urmatoare. Defapt nu trebuia. Era sambata, si el stia asta. Si Seyren stia asta:
- Dar maine e sambata! Ii raspunse ea, dar tot ce se mai auzi din partea lui Seth fu o usa trantita.
Era putin suparata caci incepuse sa-i placa sa castige si incepuse sa-i placa si jocul. Evident - asta pentru ca nu stia cum era sa piarda -. Stinse lumina si se intinse oftand pe canapeaua inca calda pe locul in care sezuse Seth.

Well...o poveste interesanta.Nu pot sa nu recunosc ca si pe mine ma deranjeaza greselile de tastare, dar cum mi'ai zis de 100 de ori ca le ai deoarece tu transcrii de pe caiet pe calculator fic'ul si te grabesti mereu o sa trec peste.Alta problema a ta este atunci cand treci de la vorbirea directa la vorbirea indirecta, se observa o stangacie tipica tuturor incepatorilor, ar trebui sa exersezi cat mai mult sa iti iasa cat mai bine aceasta trecere caci daca nu este facuta cat de cat in parametrii normali textul o sa para inestetic si chiar se poate pierde firul narativ...
Alte probleme legate de lirism eu nu mai vad....
Fic'ul este nemaipomenit de amuzant....cu o poveste care eu sincer nu am mai auzit'o.Se vede ca de imaginatie nu duci lipsa deloc:).Astept cu nerabdare urmatorul capitol...

Am ajuns la zi și aici. Sfaturile lui Chlo sunt foarte utile și îți recomand să le urmezi, iar un comment lung și încărcat nu ai să vezi de la mine decât dacă repeți greșelile pe care le-am văzut acum și în capitolul următor. Consider că 5 capitole lungi, cu comment-uri de la useri care îți dau sfaturi despre cum să scrii mai bine, sunt suficiente pentru a nu mai repeta erorile pe care le vedem aici. OK, transcrii de pe caiet pe calculator. De ce nu recitești ce ai transcris înainte să postezi ca să corectezi greșelile de tastare pe care le-ai făcut din grabă? Nu ai idee cât de neprofesionist sună scuza asta, ca și cum postarea continuării e o corvoadă de care vrei să scapi cât mai repede și de aceea te grăbești. E supărător rău la ochi și distrage atenția de la poveste, care, în esență, e chiar bună! Vreau să văd progrese neapărat de la capitolul următor. Spor!

Acum rog cititorul sa-si imagineze urmatoarea secna: O dimineata de sambata frumoasa, afara totul colcaie de viata, pasarile ciripesc si parca o usoara muzica se aude in fundal... toata lumea-i fericita, mai putin Seth, care se trezeste iritat de ciripitul vrabiutelor, acoperindu-si urechile suparat.
- Acesta nu este un mod recomandat de a-ti incepe ziua, ii spuse Seyren, incredibil de aproape de el.
Seth sari doi metri in aer. Ce? Cum? Ce cauti aici?
- Am venit sa te trezesc, e ora zece, raspunse fata si zambi. Dar vad ca pasarile au facut treaba asta deja, spuse indreptandu-se spre fereastra si deschizand geamul. E o zi atat de frumoasa! Facem ceva special azi?
- ,,Special" murmura Seth strambandu-se. Mai mult decat un dus, nu va fi nimic special pe ziua de azi, decat poate acel dus... tacu lasand-o pe Seyren sa continue.
- Acel dus ce? intreba ea, cu inocenta. Ce poate fi mai special la un dus, in afara de... dus? ,,Apa fierbinte curgand pe trupul. Pe trupul lui... aaa... aualeeeu, nu e bine!" isi spuse fata si se scutura. Rosi si se autotrimise in bucatarie. Trebuie sa fac de mancare.
La masa, Seth imbucand cu pofta din ouale prajite, se opri brusc, lasand jos furculita. Inghiti si spuse de parca ar fi avut o mare revelatie:
- Ceva special, huh? Te voi duce undeva special! Se sterse la gura.
- Un loc special?
- Da, un loc unde merg eu cand vreau sa fiu singur. E cel mai frumos loc de pe Pamant!
,,Hmm, ca in rest nu e destul de singur, sau ce?" intreba Seyren, de-a dreptul curioasa. Ca si cum i-ar fi auzit gandurile, Seth completa:
-Ha! Nu ca nu as fi singur in general... e doar... diferit... ai sa vezi!
,,Ei bine," se gandi Seyren, ,,daca cineva singur se poate simti si mai singur, acela e stapanul meu. La fel de bine, daca cineva poate fi mai cool decat el, a, da!, stai, nu poate nimeni! Deci... asta face la el orice posibil." Ii suna logic, desi, daca ar fi spus-o cu voce tare, probabil Seth ar fi ras cu lacrimi, cel putin asa credea ea.
- Ia asa: doua sticle de jumatate, si fa-ne cate un sandwich la fiecare. Disparu o clipa, pana in camera lui sa ia un ruxac incapator, si i-l arunca pe scaunul din bucatarie. Baga-le acolo. Eu... imi fac dus inainte.
Seyren astepta mai bine de cinci minute, dupa ce facuse tot ce i se spuse, sa iasa Seth de la baie. Ciocani o a doua oara, cand Seth pe jumatate gol, scoase capul:
- FAC DUS! Si-i tranti usa in nas.
De ce se mai deranjase sa-i deschida daca nu era gata?
Cand iesi, lui Seyren i se stranse inima de placere: Seth iesi din dus, in blugi, cu cureaua desfacuta, descult si cu prosopul pe umeri, in jurul gatului. Parul ud ii era ciufulit, si-i intra in ochi, iar cand deschise usa, din baie veni mirosul gelului sau de dus... mirosea atat de... el! Si arata atat de bine! Seyren simti cum i se urca sangele cu mare acceleratie la obraji si simtea ca luase foc. Sa gandesca asa despre Stapanul ei... mare greseala.
- NU! NU! NU!!! gandi ea cu voce -foarte- tare. Atat de tare, incat Seth se opri din mers, lasand-o sa-l vada si mai mult.
- Ce ,,nu"? o intreba acesta calm, ridicand o spranceana.
Dar Seyren nu se putea concentra sa lege doua cuvinte, caci privirea ii tot aluneca de la chipul sau la gat, pieptul ferm, abdomenul lucrat, si apoi mai jos... se scutura agitata si fugi in bucatarie.
Seth isi spuse ca asta era probabil inca una din ciudateniile, sau, mai frumos spus, din ,,misterele" ei. Ridica din umeri si se duse sa se schimbe.
,,Trebuie sa fac ceva!" se gandi Seyren, profitand de faptul ca era singura. Si-a promis ca nu se va indragosti de el... era interzis din doua motive:
Motivul unu: El era Stapanul ei, iar ea sclava lui.
Motivul doi: Peste doua zile erau frati. Deci nu, absolut. Nu se va indragosti de el... iar acolo unde o va duce... va incerca sa nu-l priveasca in ochi deloc, ba mai mult: INTERZIS sa-i priveasca chipul. Orice ar fi.
- Mergem? Era Seth si era gata de plecare. Parul umed ii statea inca ravasit, iar asta ii dadea un aer... sa spunem doar... atragator.
Seyren isi muta privirea de la el si-si lua bagajul: Gata!
Afara, Seth se duse si se urca pe o motocicleta, care sta in fata blocului si care Seyren nici nu visase ca era a lui... sau ca macar stia sa o foloseasca.
- Hai, sus! Ii striga acesta punandusi casca, si intinzandu-i una si lui Seyren. Dupa ce si-o puse pe a lui, se asigura ca si Seyren o avea pusa bine. Apoi ii indica cum sa stea, si sa se tina foarte bine de el.
,, Nu, nici vorba sa stau asa... nu...!"
Vazand ca ezita, si ca distanta dintre ei doi era de cel putin cinci centimtri si ca ea il prinse de geaca -asa cum prinzi un cal de sa- Seth ii lua mainile si o trase spre el, astfel incit ea sa stea lipita de spatele sau. Ii puse mainile in jurul abdomenului, si-i spuse ca e un ordin sa stea asa pe el, pana la destinatie. Seyren abia se tinea sa nu protesteze. Sa-l atinga asa... sa-i simta contractia muschilor... sa-i simta parfumul... era drumul total opus a ceea ce-si propuse ea: sa nu se indragosteasca de el... in felul acesta, fiind atat de aproape, nu mai avea scapare. Dupa cam o jumatate de ora de la plecare- timp in care iesisera din oras si se indreptau catre munti- s-au oprit la poalele unui... MUNTE?! Bine, un munte mai mic, dar totusi... Seth cobora si-si dadu casca jos, tragand lacom aeurl proaspat in piept.
- Heeey, ce-i cu fata asta?! O intreba el pe Seyren. Ce, la ce te asteptai, la o cina romantica in paris? Rase, dupa care isi raspunse singur foarte serios: Nu.
,,Defapt... la ceva de genul ma asteptam..." se planse Seyren in sinea ei.
Seth o lua inainte, pe o ptecuta ingusta si-i spuse sa il urmeze. Razele calde ale soarelui se strecurau printre frunzele copacilor, bucurandu-i pielea lui Seyren. Nu era chiar asa de rau precum se astepta ea... era chiar, placut. Mirosea frumos, padurea era vie, se auzea ciripitul pasarelelor si undeva, departe, un cuc. La un moment dat, trecura pe langa un izvor, la care Seth se opri sa bea apa. Dupa ce se satura, se oferi sa-i tina lui Seyren mainile calus cu apa iar ea sa bea din palmele lui. Ii era sete, dar prefera sa-si ea singura din motive,,stiu-eu-de-care".
- Zau ca nu te inteleg, ii spuse Seth dupa ce pornira din nou la drum. Esti asa o incapatanata!
Seyren nu raspunse si nici nu-l privi. Ii era teama ca daca deschidea gura, avea sa spuna prea multe asa ca prefera sa taca. Dupa o vreme poteca devenise foarte ingusta, incit... cativa pasi mai incolo avea sa dispara. Seth se opri scurt, dupa care facu doi pasi mari, in sus, prinzuandu-se de niste radacini.
- Aici sus, e poteca din nou, spuse si ii intinse mana lui Seyren pentru a o ajuta. Dar aceasta, il refuza si incerca sa urce singura, si dupa ce aluneca o data, reusi.
- Daca nu vrei sa te ajut, ii spuse Seth ridicand din umeri.
Tot drumul numai el vorbise. Ceva era neinregula cu Seyren, se purta atat de rece, de... distanta.
In cele din urma, ajunsesera la o poienita, Muntele si padurea mai continuau, dar se pare ca Seth aici vroia sa ajunga. Era intr-adevar un loc minunat. Soarele era mai aproape ca oricand, iarba era impodobita de tot felul de flori... parea intr-adevar un loc al nimanui. un loc special, necunoscut, ce te atragea si nu te mai lasa sa pleci.
Seth se tranti in iarba proaspata, si-si puse doua maini sub cap, desigur, nu inainte de a-si scoate ochelarii de soare.
- Cum ti se pare? o intreba. Locul acesta chiar e special, nu? Pun pariu ca nimeni in afara de noi doi nu mai stie de el.
Seyren il asculta debusolata, admirand natura si... admirandu-l pe el. Era atat de relaxat acolo... atit de... dragut. O invita sa se intinda langa el, recomandandu-i sa-si rezeme capul pe ruxac si sa priveasca norii care pluteau deasupra lor, pe cerul albastru.
Povestira... povestira despre formele ce le vad fiecare in nori... era unul ce semana cu Fred Flinstone, dupa parerea lui Seth, dar Seyren spunea ca era o balena mai ciudata. Izbucnira amandoi in ras, iar incet adormira scaldati sub razele dinamice ale soarelui. Seyren se trezi, auzind cucul. Se uita sa vada de unde provenea sunteul cantecului sau, dar acesta mai canta de doua ori si tacu. Il privi pe Seth. Dormea. Era atat de... atractiv, de dulce.
Buzele sale o imbiau pe Seyren sa-i dea un sarut. Se apropie de el, si-i dadu suvitele de par la o parte, dupa care prinse ochelarii de soare si cand sa-i scoata, baiatul o prinse de mana pe neasteptate:
- Aha... vrei sa-mi furi ochelarii! Spuse acesta pe un ton de parca s-ar fi asteptat la asta. Trebuia sa-ti fi adus singura unii! Ii spuse si zambi rautacios.
Fata rasufla usurata -cat de aproape fusese!-
- Da, asa e, merit pedepsita! Recunoscu ea.
Ochii lui sclipira. Putu vedea asta, in ciuda razelor soarelui.
- Neeah, spuse, inca nu ai fost destul de rea.
Deci avea sa fie o pedeapsa.
- Mancam? Schimba el subiectul. Mor de foame.
Seyren scoase din ruxac sandwich-urile si-i pasa unul lui Seth. Acesta ii lauda talentul la gatit, desi era un amarat de sandwich pe care si cel mai anti-talentat copil de cinci anu putea sa si-l faca.
Mai ramasesera in pienita pana cand soarele incepu sa apuna. Atunci Seth se ridica hotarat in picioare si-i spuse lui Seyren ca e timpul sa plece. Coborara mai... greu ca la urcare. Asta pentru ca trebuiau sa aiba mare grija unde pun picioru, un pas gresit, si ar fi cazut in jos. Cea ce i s-a si intmplat lui Seyren, cand trebuia sa coboare brusc doi pasi, la cealalta poteca. Seth era deja acolo, si se oferise sa o ajute. Dar ea, prefera sa faca singura, si calca stramb, cazand pe picior. Era o luxare a gleznei, dar era dureroasa si avea sa se invineteasca. Absolut nerecomandat la munte. Seth o puse sa i se urce in carca, dar nu inainte ca ea sa incerce sa mearga singura, si... sa nu prea reuseasca.
- Daca o sa o tii tot asa, ajungem maine acasa, ii spuse acesta. Serios, treci in carca.
Vrand-nevrand, s-a lasat carata pana la baza muntelui, unde ii astepta motoreta. O aseza cu grija, iar ea scanci cand ii misca din greseala piciorul cu glezna luxata. Isi ceru scuze si ii puse casca, dupa care si-o puse si lui, si ii spuse sa se tina bine de el. Ea asa facu. Nu ii mai pasa ca se va indrgaosti de el -deja o facuse- .
Seth se grabea cit putea, dar nu putea trece de limitele legale de viteza, si, prin urmare, odata ajunsi acasa, o intinse pe Seyren in patul sau si-i aduse comprese cu gheata pe care i le aseza pe glezna. Fata ii era atat de recunoscatoare! El... nu ar fi trebuit sa faca asta, el era stapanul! Si totusi ii facuse i supa -ce-i drept la plic- si venise sa-i dea. Nu era ca si cum ea nu putea manca singura, dar pur si simplu, el vroia sa-i dea el. Cand trebuira sa se culce, Seth se duse pe canapea in sufragerie. Desi, Seyren il rugase in repetate randuri sa stea acolo cu ea, el refuza spunand ca nu vrea sa o loveasca cumva in timp ce doarme.
Dragalasenia neobisnuita de care da Seth dovada, o puse pe Seyren pe ganduri. El nu era asa... nu ca nu i-ar fi placut... dar cam asa se poarta doi oameni care tin unul la celalt, nu? si nu frate-sora, ci mai degraba amant-amanta. Ea il placea, o stia... dar el... oare simtea la fel? sau doar nu voia sa ramana fara sclava? eeeeh, se gandi Seyren, doar i-a spus de atatea ori ca nu era stapanaul ei. Atunci ce era?
Duminica dimineata Seyren fu trezita de o mare galagie -era ca si cum ceva s-ar fi spart- . Acea galagie venea din bucatarie. Se uita panicata la ceas si vazut cat dormise -mult prea mult: era ora zece si trei minute- . Sari din pat, uitand cu totul de glezna vanata.
- Aaaau! Striga pravalindu-se pe jos. Am uitat complet!
Nu mai era asa vanata, dar de durut tot o durea, si nu ar fi putut-o sustine intr-o cursa pana la bucatarie. Trebuia sa mearga incet, si cu rabdare. Usa era intredeschisa, si prin crapatura il vazu pe Seth incercand sa gateasca. Bine, acum nu gatea, ci aduna cioburile de pe jos... cu mana! Seyren isi dadu ochii peste cap -obicei invatat de la bunul ei stapan- , si intra. Lua o matura si un faras si incepu sa mature.
- E de ajuns ca am eu gelzna asa, spuse. Vrei sa te mai tai si tu?
Seth o privi ciudat.
- Eu nu ma tai, raspunse si continua sa adune. Nu trebui sa o spuna de doua ori, caci mai prinse un ciob, care-l taie la degetul mare.
Arunca o privire rapida catre Seyren, sa vada daca l-a vazut, dar aceasta pretinsese ca era foarte concentrata la maturat. Atunci Seth se ridica, si pleca spunand ca o lasa pe ea mai departe -de fapt, se ducea pana la baie sa-si spele sangele de pe maini, care in ciuda ranii relativ mici, curgea continuu- .
Se intoarse dupa cinci minute si o expedie pe Seyren in pat.
- Azi, ii spuse, iti intorc serviciile. Tu, doar te relaxezi, ok?
Nu astepta raspuns, ci o luase pe sus si o duse pe canapea, la televizor, dupa care se intoarse in bucatarie. Dar Seyren nu vroia asa ceva. Nu voia sa fie ea ,,stapana" . Bine, in adancul ei voia. Stia asta... daca Seth ar fi facut tot ce-i spunea ea... dar nu avea tupeul sa-i ceara sa o sarute... nu... pana la urma ea era sclava, oricum. Acela probabil era un joc de distractie.
Mancarea, desi Seth se chinuise mult la ea -se vedea asta pe degetele lui pansate si in timpul petrecut de el in bucatarie- nu era tocmai mancarea de vis a unei fete cu glezna luxata. Nici macar a unei fete normale. Si dupa mutra lui cand si-a gustat creatia, se pare ca nici a lui Seth. O intreba ingrijorat cum i se pare. Si specificase ca voia un raspuns sincer. Eh, daca ar fi putut fi sincera, Seyren ar fi spus ca era cea mai oribila mancare din cate isi amintea ca gustase pana acum, ba chiar i-ar fi spus ca nu era comestibila, dar neputand sa-i spuna adevarul, a spus pur si simplu ca nu a mai mancat asa ceva pana acum -ca ce nu era chiar o minciuna(nu mai mancase ceva atat de nereusit)- si Seth se mai linisti.
- Serios? Zambi el. E o reteta... dintr-o carte. Daca vrei, de acum incolo o sa-ti fac in fiecare duminica.
,,Ooookey. Acum ce sa fac? Sa suport aceasta mancare... de acum incolo...?"
Seth, vazand chipul ei ingrijorat, se ridica de la masa si o ciufuli pe cap.
- E in regula, ii spuse, nici eu nu am mai mancat ceva atit de dezgustator. Chestia asta... iti distruge papilele gustative, rase el. Hai, comandam pizza.
Pizza suna bine, dar ii parea totusi rau pentru Seth... adica, trudise ca sa faca acea mancare-orice ar fi fost- .
Seth apuca telefonul fix si suna si comanda o pizza family. Cand aceasta ajunse, foarte repede, Seth o aduse pe masa din sufragerie, aduse si doua doze si porni playstationul.
- Azi ne batem, ii spuse imbucand dintr-o felie, iar in cealalta tinand telecomanda. Care impusca mai multi zombie, ok? Si, miza este urmatoarea: cine castiga, e obligat sa-i indeplineasca celuilalt o dorinta. Orice dorinta.
Seyren nu era buna la jocuri video -adica, nu mai jucase niciodata, in orice caz, nici o data de care sa-si aminteasca. Era clar ca Seth avea sa castige, dar nu voia nici sa renunte din prima- . in cele din urma, avea doar de castigat... pe cand, daca pierdea, nu facea altceva decat ceea ce se presupunea ca trebuia sa faca pana acum: sa-l multumeasca pe Seth.

Oook, m-ai prins și într-o pasă bună, dar ai reușit și tu să mă faci să zâmbesc. Într-un final, ai reușit să-ți dai silința și să încerci să scrii mai atentă. Și asta se vede. Da, transcrii de pe caiet pe calculator și te grăbești pentru că e probabil plictisitor, știind bine povestea. Aici ai reușit să-mi dai o palmă, deoarece totul arată mult mai bine decât până acum și se vede că te-ai străduit să fii atentă la toate sfaturile date. Bineînțeles, pe final ai cedat și ai reînceput să te grăbești, pentru că am revăzut câteva greșeli de tastare, din grabă, evident. Pentru capitolul următor provocarea este capitolul perfect, fără nicio greșeală de tastare. Dacă faci asta, nu mai am ce să obiectez

Imi cer scuze dar nu mai pot posta cu diacritice decat daca imi schimb windowsul ori setez tastura in romana(cea ce nu pot ca nu folosesc doar eu calculatorul). Cat despre acele detali care trebuiesc scrise cu italic va rog sa imi dati 2-3 exemple din acest capitol si promit ca o sa incerc sa repar greseala la urmatorul capitol.

Va Urma: capitlul 8 - Amintiri dintr-o alta viata

Sper ca nu e cu suparare dar am si eu cateva intrebari dupa critica constructiva la care va rog sa raspundeti:
Care este personajul favorit din cele aparute pana in prezent?
Cum credeti ca va eolua povestea pe viitor?
Cum credeti ca se va integra ori nu Seyren la scoala?