Etheron

Cativa il stiti.Tin sa mentionez ca nu este chiar un fic..adica este.Doar ca nu doresc sa fie chiar artistic..Este doar textul pentru ideea mea de graphic novel pe care o voi incepe sa desenez cat de curand.Stiu ca am mai zis asta dar acum sunt pregatit.Cred eu.
Recomand sa ascultati asta cat cititi.
https://www.youtube.com/watch?v=8U1bv5dOUcU&feature=related




Capitolul 1



Brazii pareau mai inalti si mai sumbri ca niciodata.Poate pentru ca luna era acoperita de nori,poate pentru pentru ca nici o stea nu sclipea pe cer in noaptea intunecata.Puteai simti mirosul distinct ce apare mereu dupa ploaie.Fiecare il percepe in felul sau,dar de data asta nu era nici un dubiu.Izul pregnant era cel al sangelui proaspat ce avea sa fie varsat si tot ce era viu putea simti asta.
Un grup de grifoni zbura pe deasupra padurii dese,penele lor albe zarindu-se vag printre varfuri de brazi si pini,deoarece zburau jos.Era ceva ciudat in zborul lor..ca si cum ar fi incercat sa stea cat mai retrasi.Simteau si ei mirosul deznadejdii.Fiecare grifon isi avea calaretul lui,dar pe cel din mijlocul grupului calareau doua persoane.Una dintre ele,cea aflata mai in spate,intreba:
-Am ajuns?
-Daca ai deschide ochii,ai vedea ca nici macar nu putem zari Tersford,spuse Zane pasagerului nedorit din spatele sau.
Zane Ironfaith astepta cu nerabdare ca aceasta misiune de escortare sa se termine.Omul din spatele lui,pe numele sau,Heinz Alimd,desi era un plangacios,era singurul care stia sa deschide acel cufar vechi si prafuit legat de saua grifonului.Grupul de Cavaleri ai Grifonilor nu stia ce transporta spre Edgesford,dar stia ca este de mare pret.Cufarul trebuia protejat cu orice pret iar Heinz trebuia sa fie aparat de asemenea.Multora nu le suradea gandul din simplul motiv ca Heinz nu era chiar cel mai usor om de escortat.Le-a trebuit o ora intreaga sa il convinga sa urce pe un grifon si nu a acceptat decat atunci cand Zane s-a dat batut si i-a spus ca poate sa calatoreasca cu el daca asta il va face intr-adevar sa se simta in siguranta.Acum totusi Zane era cu gandul in alta parte,la o salcie,un cantec de dragoste si un sarut langa lacul Moonsong.Dintr-o data grifonii au devenit mai nelinistiti.Zane a fost trezit din visare de un tipat ascutit,inuman.Din ceata au iesit sapte bestii negre,ce i-au inconjurat pe grifoni.Semanau cu dragonii,dar erau prea mici.Erau negre,cu cozi lungi acoperite cu tepi si aripi uriase.Gatul lung se termina intr-un cap ce semana leit cu al unui dragon,insa ochii..Ochii erau albi lipsiti de viata si inspirau frica.Frica celor care se uitau,dar aratau si frica pe care bestiile o tineau ascunse in ele..ascunsa adanc.Monstrii ce traiau in adancuri in locuri uitate de lume,acestia erau Dragoni Decazuti.
Corpul creaturi din mijloc era acoperit din loc in loc cu o armura gri,ce parca nu era menita pentru o asemena fiinta,ci mai degraba pentru un dragon.Un metal de calitate joasa ..acoperit si el pe alocuri cu placi ce pareau a fi din fier.
-Pe mine ma vor!!Scapati-ma!!striga Heinz disperat.Incepu se sa foiasca in spatele lui Zane ,ca si cum ar fi cautat un loc de fuga din mijlocul bestiilor,la o altitudine de zece metrii..
-Dati-ne cufarul si pe cel din spatele lui Ironfaith si va lasam sa plecati,porunci calaretul invesmantat in negru,cu o gluga acoperindu-i fata,de pe spatele creaturii din mijloc,cea cu armura improvizata.
-Raspanditi-va!Acum!striga Aron,calaretul din avangarda.
Cei cinci grifoni se despartira si Zane isi continua traseul,sperand sa il poata scapa pe Heinz.Ceilalti calareti incercau sa le distraga atentia dusmanilor.Calaretul negru ce tocmai a vorbit l-a zarit pe Zane si s-a indreptat spre el.In scurt timp il prinse din urma,deoarece un singur grifon nu se poate masura cu un dragon decazut.Bestia lovi cu coada precum un bici in noapte si aripa grifonului se franse ca o creanga tanara atinsa de viscol..Zane fu dezechilibrat de lovitura si nu a fost atent cand alt monstru zbura pe deasupra lui si il prinse in gheare pe Heinz.
-Nu ma lasati!!!Trebuia sa ma protejati!!
Zane incerca deznadajduit sa atace bestia ce il purta pe Alind,dar alt dragon il ataca din spate si ii fura cufarul legat de sa cu o miscare rapida,de care creaturile nu ar fi parut sa fie in stare.
-Zane!Aron!Ajutati-ma!!Agrh..
O sageata suiera necrutator prin aer.Heinz tusi sange si inceta sa se mai zbata,dar in acelasi timp si sa mai traiasca.Aron statea pe spatele grifonul său,ce parea sa aiba o gheara rupta,cu arcul sangeriu in mana stanga[mana dreapta era dusa la tolba cu sageti],cu expresia chipului ascunsa de gluga.Zane nu credea ca Aron avea vreo remuscare.
-Vei plati pentru asta,omule!striga calaretul de pe bestia in armura.
-Nu iti datorez nimic!tipa Aron.
Nu a mai avut timp sa spuna nimic,deoarece pieptul i-a fost strapuns de o sageata cu pana neagra.Mai multe sageti ca acestea s-au infipt in cateva secunde in aripile grifonului sau,precum si in carnea grifonului lui Zane.Bietele animale s-au prabusit fara vlaga la pamant,incercand in ultimele lor clipe de viata,sa aterizeze cat se poate de sigur,pentru a nu pricinui vreun rau stapanilor.Totusi impactul a fost destul de puternic.Ajuns pe pamant,Zane descaleca greu ,datoria ranilor usoare dobandite in lupta si se uita la Aron.Acesta statea in picioare,sprijinindu-se cu o mana de un copac.Nu parea sa aiba nimic,cu exceptia unei gauri facute de sageata in camasa de zale.Deci nu era ranit grav..e bine,cel putin fizic,se gandi Zane.Crengile din jur erau rupte din cauza aterizarii grifonilor.Se parea ca nimeni nu mai supravietuise,in afara de ei doi.Tovarii lor erau probabil imprastiati prin aria aceasta de padure..Grifonul lui Zane inceta sa mai gafaie si isi dadu ultima suflare.Aron se uita in sus,spre sud,la cei sapte dragoni decazuti ce se retrageau cu cufarul,probabil neavand nici o idee cum sa il deschida.Soarele rasarea nepasator.
-A rasarit prea tarziu azi…spuse Zane,cu gandul la tovarasul lui ce nu il va mai insoti in zbor niciodata.Si o pana alba cobori din cer,incet,aterizand pe pieptul grifonului ce nu putea vedea cum lumina soarelui se revarsa asupra lacrimilor de pe obrajii lui Zane,asupra padurii si asupra pelerinei lui Aron,care statea cu spatele la corpurile moarte.Mirosul de sange inconjura totul.


[mica schita a peisajului din scena finala,nu e finalizata bineinteles.]

Critica e binevenita

Dragul meu DeathWing, să ştii că abia aşteptam să postezi asta ca să văd cât de mult o să avansezi cu el.
Ca de obicei, ai făcut o treabă foarte bună, firul narativ este original, acţiunea este descrisă frumos, iar greşeli de editare pot spune că nu am găsit.
Oricum, felicitări! Abia aştept să văd ce o să faci cu ficul.

Foarte interesant ce ne-ai prezentat tu aici. Îmi place ideea unei lumi noi cu astfel de creaturi mistice. Doza suficientă de suspans ne-a fost servită și fic-ul a debutat în forță cu o altă doză de dramă. În afara faptului că nici tu nu lași spațiu după semnul de punctuație, nu am nimic să reproșez. Descrierea și narațiunea sunt foarte OK, iar dialogul la fel. Povestea interesantă, mai vreau

Capitolul 2



Cele doua usi ce duceau spre sala tronului erau la fel de mari ca atunci cand a venit prima data.Doar ca atunci ii era frica,si era mai mic.Era doar un tanc.
Asta gandea Gilfred Eiden,in timp ce se indrepta cu pasi calculati spre sala tronului,unde il astepta regele.Usile erau inchise,iar in dreptul lor se aflau doua garzi in armura stralucitoare.Pe umarul drept era gravat cate un grifon.Garzile zambeau.Era doar o zi obisnuita de munca,fara alte interferente. O zi cu soare.De fapt..cine ar fi indraznit vreodata sa atace sau macar sa intrerupa linistea din citadela.
Usile s-au deschis.Gilfred pasi cu o oarecare smerenie inauntrul salii maiestuoase,decoarata in culori calde.Un covor rosu cu galben era intins in mijlocul camereiPerdelele erau date la o parte.Incaperea era luminata puternic.In capatul acesteia se afla regele,cu ochii sai impovarati de cearcanele anilor,sezand pe tronul din aur masiv,cu un model totusi modest,pe care au stat toti conducatorii acestui regat maret al oamenilor.
-Gilfred,stii de ce te-am chemat?intreba regele,gandindu-se cum sa ii dea vestea intr-un fel cat mai bun posibil.
Gilfred insa ,zambea,uitandu-se la tapiseriile minunate,la ferestrele deschise si la pictura de pe peretele din spatele tronului,infatisand regatul Erodant in vremurile sale de pace si bunastare si se gandea ce fericit a fost cand a fost instituit cu gradul de Cavaler,exact in incaperea aceasta.Intr-un final raspunse:
-Nu.Dar banuiesc ca are legatura cu ultima misiune.Cea in care am descoperit unde se afla acel cufar vechi in care se presupune ca se afla…
-Opreste-te!!tuna regele.Privirea lui din acel moment spuse totul.Nu trebuiau sa vorbeasca despre acel obiect aici.Cine stie daca erau sa nu spioni ascultand..chiar aici..in capitala.O pasare ce aducea a corb zbura imediat de pe pervaz la auzul vocii.
-.Nu,nu pentru asta te-am chemat.Te-am chemat sa strangi o grupa de oameni mica,mai putini de zece,oameni pe care tu ii crezi luptatori iscusiti si prieteni de nadejde si sa pleci intr-o calatorie spre Magedon.Nu pot sa iti spun acum totul.Zane Ironfaith stie rolul misiunii si iti va explica totul de indata ce te intalnesti cu el in Milltown.Acum du-te.Gasesti tot ce ai de trebuinta in camera ta,inclusiv banii necesari.
Gilfred nu vorbi in tot timpul asta,nici nu scoase nici un sunet.Era suparat deoarece abia revenise dintr-o calatorie si acum trebuia sa plece in alta.
-Am inteles,Maiestate.
-Si inca ceva,cavalere!
-Da?intreba incet Gilfred gandindu-se ce i-ar mai putea spune regele cu parul rosu,cu barba deasa si cu un zambet cald intiparit pe fata,la acel moment.Mai vazuse zambetul acesta de multe ori…
-Ai grija!Nu vreau sa imi pierd mana dreapta si cel mai de seama general.
Deci era o misiunea in care putea sa isi piarda viata..
-Da,Inaltime.
Aceste adresari politicoase erau un joc pentru ei.Erau prieteni vechi,trecuti prin multe,asta inainte ca Artur sa devina rege in locul raposatului tata al sau.Lumina nu mai patrundea in camera atat de hotarata ,ci mai mult ca un oaspete venit in ultima clipa ,nedorind sa deranjeze.
Gilfred iesi din incapere ingandurat.Isi dadu seama ca iesise din sala tronului abia cand simti piatra rece de sub picioare.Se obisnuise cu covorul..
In timp ce porni spre camera lui,ecoul pasilor razbatea pe coridoarePasarea-corb mai arunca o privire fugara catre rege si isi lua zborul inspre periferia orasului.In afara citadelei oamenii isi vedeau de treburile lor linistiti.Era o zi cu soare.

Multumesc in continuare si sper ca veti ramane sa cititi si restul

O altă poveste de aventuri interesantă. Să știi că ar trebui să mai ”șlefuiești” un pic ”look-ul” fic-ului, pentru că, altfel, nu prea văd greșeli de alt tip. Se prea poate să pară un pic forțate dialogurile, dar doar un pic. Din nou, e vorba de chestiuni de finețe. Mult succes și aștept și partea următoare

Dudă, abia aşteptam să pui şi capitolul ăsta. Sincer să fiu, o mare parte din poveste o uitasem. Se vede că nu am mai dat de mult pe DBZ .
Oricum, abia aştept să văd şi continuarea
May the muse of imagination be with you