Fallen angel

Isi ridica aripile

Pregatita de inaltare

Isi ridica privirile

Se ridica in picioare


Se apropie de visare

Simte fiecare nepasare

Vede si ea urme

Se fereste de imperfectiune



O hranesc cu iluzii

O cinstesc cu amintiri

O impac cu sarutari

Si o prefac in suflet viu

Poezia este drăguţă, dar în opinia mea este puţin prea simplistă şi prea grăbită, pentru a surprinde sentimentele unei divinităţi decăzute.

Inteleg. Ei bine nu este prea profunda, iar cel mai probabil si titlul e ales cam prost - deah, eu scriu titlurile tarziu, cand postez ceva... -, dar sunt genul de versuri care sa nu te atinga, ci doar sa-ti induca o anumita stare.

Merci ca ai trecut, si... te invit si la celelalte lucrari.

Sincer este prima creatie pe care ti'am citit'o o sa le citesc si pe celelalte in speranta ca o sa gasesc ceva mai bun , rima scartie serios si nu mi'a indus chiar nici o stare , nici o emotie si nici un sentiment.Eu cred ca este cam pripita foarte foarte simpla . Dar si simplitatea este ceva , intr'un fel simplitatea ii da un oarecare mister poeziei , ceea ce o face speciala .

Cum s-a zis și mai sus, cam simpluță. De atins, m-a atins, dar nu cine știe ce. Se putea mai bune, să știi, trebuia insistat pe firul pe care pornisei în prima strofă. Am observat că faci de multe ori chestia asta în poeziile tale. Pornești ca lumea și apoi o iei pe altă parte. Nu prea înțeleg de ce, parcă te-ai feri intenționat de un fir, de un sens și chiar ți-ar plăcea doar să înghesui figuri de stil cu tentă gotică. Treaba asta merge o dată, de două ori, dar... la un moment dat ți se taie.