Outside

Negru e cerul

Rosie e marea

Verde e viscolul

Si sarata-i sarea



Galben este campul

Si alba-i lumina

Viu imi este gandul

Nonculoare-i vina



Negru pe alb

Aud o vioara

Alb pe negru

Se aude de afara

Simpla , cum am observat ca iti place tie . Insa vorba : "Esentele tari se tin in sticlute mici " se potriveste de minune acestei poezii. Rima de data aceasta este ireprosabila .Masura si ea foarte buna si pentru cei care vor sa ma contrazica fiecare strofa are masurile ei , si ca sa detaliez :
Prima strofa : masura de 6 silabe . A doua strofa : 6 silabe . A treia strofa : 4 si 6 . Sunt perfecte inafara de primul si ultimul vers care pot fi modificate desi nu recomand , este mai estetic sa le lasi asa !

Aceste versuri sunt printre ultimele scrise, dar spun asta doar ca un semn ca am evoluat din acest punct de vedere. Si versurile fara rima, mai vechi, tot ale mele raman, nu e o scuza trecerea timpului.
Nu ma ocup deloc de rima - repet -. iar tot ce-mi iese e pura 'intamplare'.
Merci si ma bucur ca aceasta lucrare, despre care eu credeam ca nu poate sa starneasca prea multa emotie, te-a satisfacut.
Dar poate aici nu e vorba de emotie, neaparat...

Simpluță ideea, dar frumos transpusă. Fluent, ușor de înțeles și de digerat, chiar e o plăcere să citești pozeioara asta. Am observat că eu cu Darky nu ne prea pupăm tot timpul la critici ) Mie nu mi se pare extraordinară, ci doar o poezie drăguță care poate fi citită cu plăcere, dar nimic spectaculos. Oricum, multă baftă-n continuare, mai am două