Prince is waiting

Dar gradina mea, salas si loc mortuar,

In aceasta noapte capata suflare,

Iar trandafirii din ea,

Se inchina la ale tale picioare.



Caci luna pe cer fiind,

Te strapunge cu stralucire

Si sangele-mi seaca,

De dorinta ard eu pentru tine.



Oh, tu printesa,

Tu, iluzie demonica

Esti o arma sclipitoare

In mainile mele cautatoare.



Prada iti sunt acum,

Indura-te, tu ,

Si iarta-mi mie,

Sufletu-mi cuprins de iubire.

Frumos mesaj , induiosator as zice , dar din nou masura si rima sunt la pamant.
Admin edit: Ia încearcă să umplii trei patru rânduri

Cu părere de rău, Uffox, dar trebuie să îi dau dreptate lui Darky. Măsură și rimă, iarăși ia-le de unde nu-s. Și tema e iar lacrimogenă. Nu zic că e un lucru rău, mnah, ăsta e stilul tău, dar trebuie să transmiți ceva, un mesaj, orice, cam ăsta e scopul poeziei, să lase omul cu un gust plăcut la final, nu să ridice din sprâncene și să se întrebe ce-a citit și ce voiai să zici. Părerea mea...

Tot ce am postat sunt in general lucrari mai vechi. Scriu din placere si ca sa ma eliberez. De obicei scriu cand sunt trista sau incarcata, deci evident majoritatea versurilor sunt melancolice si gotice chiar. Nu am de gand sa ajung undeva cu atitudinea asta, vreau doar sa stiu daca am si talent, repet - cam mult.

Merci pentru comentariu.

Unffox a scris:Tot ce am postat sunt in general lucrari mai vechi. Scriu din placere si ca sa ma eliberez. De obicei scriu cand sunt trista sau incarcata, deci evident majoritatea versurilor sunt melancolice si gotice chiar. Nu am de gand sa ajung undeva cu atitudinea asta, vreau doar sa stiu daca am si talent, repet - cam mult.

Merci pentru comentariu.

imi pare rau ca esti asa de trista... in orice caz,te descurci bine...rima nu e chiar alba,e doar imperfecta am vazut,adica 2/4 versuri au rima aici...in 2/3 strofe
Eu de obicei cand sunt trist,ma gandesc mult...Tu ar trebui sa te gandesti ma mult la rima si masura =)

Nu sunt atat de trista, nu mereu, cel putin. Dar inregistrez mai des starile de melancolie. Drama impresioneaza mai mult decat fericirea...

Nu, nu ar trebui sa ma gandesc mai mult la rima si masura. Sunt incapatanata, daca sunt indemnata sa fac ceva, ma eschivez si fac pe dos...
Rima, masura, prea tine de gramatica. Imi place limbajul figurativ...
Pot sa selectez din orice, doar ce vreau, oricat de incomplete ar fi versurile mele.

Sunt deacord intr-o oarecare masura cu cea a zis unffox , intradevar nu stiu cat de mult inteleg restul , chiar si Schizo , din poeziile astea:D eu unul inteelg foarte multe , bine masura si rima nu sunt grozav foarte bine , dar toti care cititi ar trebui sa cautati mesajul ascuns din aceste poezii.

Atunci cand citeam unele poezii, pe care nu le intelegeam, eram frustrata, dar ma resemnam. Acum inteleg aproape tot ce vreau, iar daca nu inteleg, adaptez si interpretez cum vreau - ceea ce va invit pe toti sa faceti cand imi cititi versurile -, dar ce vreau eu sa subliniez este ca v-as accept bucuroasa si mai departe criticile constructive, atata vreme cat nu imi cereti sa schimb, ci doar sa imbunatatesc. Un scriitor nu scrie cum vrea cititorii sai, iar daca ei nu inteleg, atunci dansii sa se deschida mai mult - nu fac neaparat vreo referire acum, deoarece eu nu sunt scriitoare, iar voi sunteti probabil peste nivelul meu, dar am tinut sa scriu aceasta observatie... 'mai mult pentru a nu o uita'.

In ceea ce priveste rima si masura, care constituie o poezie, versurile mele se pot lipsi si de aceste 'aspecte'...

Tin sa va multumesc inca odata, pentru ca v-ati oprit si aici. ^^

Foarte bine punctat Unffox, intradevar un scriitor scrie cum simte el nu cum simte cititorul , daca Eminescu ar fi scris ce as fi simtit eu la 8 ani cand ii citeam prima oara poeziile , inseamna ca nu l'ar fi stiut de scriitor nici mama lui .Fiecare scrie si transmite mesajul cum vrea , cum simte , cum crede, cum poate, cum doreste. Si in poezie este libera exprimare. Si ceva cu care nu as fi deacord in ceea ce a scris Unffox , rima si masura , intradevar poate nu este nevoie la acest gen de poezie , dar daca ai incerca sa potrivesti cat de cat macar masura o sa vezi ca o sa aiva o alte muzicalitate poezia.

Comoditatea ma impiedica sa incerc ceva nou. Recunosc ca o poezie care are muzicalitate este mult mai placuta, dar prefer sa nu incerc. Ma complac in situatia de a scrie ce-mi trece prin minte, fara sa ma complic.
Daca voi avea o sansa ca scriitoare, voi incerca, dar acum eu abia reusesc sa scriu ce gandesc atat de rapid, iar mai tarziu, cand le postez, imi vine greu sa le mai modific, doar sa iasa rima. Pana la urma nu scriu ca sa ma afirm, nu scriu pentru rima, ci din placere, iar mie imi place ce iese.

Ramane sa ma apreciati si voi, dar eu ma complac si asa...

Merci, Darky, pentru ca ai incercat sa te deschizi mai mult, nu neaparat fata de mine, cat fata de ceea ce am vrut sa arat prin cateva versuri, oricat de imperfecte ar fi ele.