A different friendship

Retezând fiecare pană din pictura mea

Vei risipi fiecare speranță aflată în fața ta

Și răzbunare cerșești acum, căci mă știi îndrăgostită

De acele fraze, ce prin suflet îmi intră.



Un demon ai format din imaginea mea

Și un prizonier al șoaptei te-ai considera

Dar nu acuz un înger fără de aripi,

Cum nu acuz nici vântul fără de sfârșit.



Ești aer și tu, pentru o gură zâmbitoare

Ești apă și tu, pentru o ființă aflată în însetare

Sunt și eu simțitoare și-ți văd durerea

Mă înjunghii pe la spate, dar îți iert până și grăirea.



Căci accept multe și uit ușor.

Căci sunt plăsmuită să fiu bună și de ajutor

Dar întrebarea ta adesea mă trezește

Până în realitatea crudă mă târăște.



Dacă aș ști că tu chiar mă urăști

Aș ceda probabil și mi-aș dori să pleci

Însă până nu reușesc să-ți inspir emoție și ție

Tu te vei simți moartă și numai eu voi fi vie.

Interesantă introspecție în ideea de prietenie din asta cu scântei. Frumos redactat, mi-a plăcut că aici nu te-ai zgârcit și ne-ai dat mai mult de citit. Și chiar sună melodios, așa, e foarte reușit ce-ai făcut. Uite, asta mi-a plăcut chiar mult de tot. Să tot faci treabă din asta. Bravo