La vita è bella (1997)

"Asa film da!" Asta a fost reactia mea dupa ce am ramas cu ochii fixati in ecran pe toata durata creditelor. In ciuda reactiei mele putin cam lipsita de entuziasm la vederea unui asa film, tot pot sa spun ca am fost marcat dupa vizionare. Intreaga mea conceptie asupra ororilor din timpul razboiului, s-a schimbat radical, nu mai privesc cu indiferenta acei ani in care milioane au fost ucisi si din care putini au scapat. Sa nu incep sa dramatizez, filmul asta isi merita titlul de comedie, in ciuda subiectului "intunecat" pe care Roberto Benigni s-a decis sa il abordeze. De fapt ar trebui sa povestesc putin ideea pentru a va prinde de tot ce vorbesc eu, desigur, cei care au vazut filmul stiu deja.

Italia anilor '30, o lume ce de abia se recuperase dupa Primul Razboi Mondial, dar care era deja amenintata de doctrinele pe care Hitler si Mussolini le propagau in Europa. In aceasta Italie, un evreu, detinator a unei librarii pe nume Guido Orefice(Roberto Benigni- da, chiar regizorul), decide sa isi intemeieze o familie, acesta ii face curte frumoasei Dora (Nicoletta Braschi). Anii trec, cei doi au un fiu, dar teroarea deja isi face loc in Italia, familia este luata si transportata intr-un lagar de concentrare a evreilor. Un loc terifiant pentru un copil, dar Guido se foloseste de oportunitati si il face pe fiul sau sa creada ca totul este doar un joc mare, iar cine ajunge primul la o mie de puncte va castiga un tanc adevarat. Tinand aceasta poveste pana la capat, Guido va incerca sa isi protejeze fiul de ingrozitorul regim instaurat in Italia.

Recomand filmul asta din tot sufletul, din partea mea ii acord un 9.5/10. As mai spune mai multe, dar asa cum Guido spune "This is a simple story... but not an easy one to tell" asa ca va las cu un trailer.

Am auzit multe despre acest film si mi-a starnit interesul :-?. Povestea pare sa fie interesanta...iar timpul in care se petrece, e un timp scris in cartile de istorie(a fost perioada despre care mi-a placut sa aud cel mai mult la istorie). Sper ca maine sa-l vad si voi reveni cu un edit, cu siguranta ca voi uda mocheta(sau ce voi avea sub mine) dupa ce-l voi vedea daca ai zis ca te-a facut sa vezi toate creditele(un lucru nu prea obisnuit in ziua de azi).

Bunu meu Bio...ca sa incep cu lucrurile bune, iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa adaug un nou film pe lista
Acum... ca sa incep urat: 1 chiar iti trebuia un film ca sa poti sa iti dai seama ce se petrecea in timpul razboiului? Atunci iti recomand calduros (daca ti-se face repede rau..nu manca in timpu asta), documenarele video, realizate de trupele SS in lagarele de concentrare. Acol poti vedea cu adevarat firea umana si placerea sadica a omului de a controla viata
In al doilea rand...ce ai zis tu in citat nu cred ca se refera la faptu ca e greu de povestit, ca sa poti retrai sentimentele de atunci sau a reda intamplarea, ci la cum se simte "povestitorul".
Desi cred ca ti-ai dat seama de toate asta...trebuia sa te atentionez putin ) Daca nu esti in garda nu e de bine

Să știi că l-am pus și pe ăsta pe listă. Mai auzisem eu de el, dar felul în care ai expus conținutul filmului mi-a dat un imbold. O să revin cu un edit după ce îl văd, dar, până atunci, trebuie să te felicit pentru un preview excelent. Așa, ca de la un critic de literatură

Am vizionat şi eu La vita è bella mai demult cu părinţii, de fapt tata a venit cu ideea, şi pot spune că e unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut. Spun "frumos" şi nu film "bun" fiindcă e un film de familie, reuşeşte să te facă să râzi şi să plângi simultan. Guido reuşeşte să impresioneze prin maniera incredibilă prin care îşi demonstrează iubirea faţă de fiul său şi prin sacrificiul şi inteligenţa sa.
Este genul de film care te face să realizezi care e cu adevărat valoarea vieţii, a dragostei şi a sacrificiului faţă de cei dragi.