Secretul zeiţei corb

Acum stau şi privesc pe geam…
Cum teii aşteaptă o rază de soare,
O mângâiere blajină de vânt,
Şi un corb - simbol al negrului pământ.

Privesc atras ca de o zână
Ce-n negru se ascunde
Ca de priviri, să scape.
Dar nu-i aşa -

Ea stă in faţa mea, şi mă priveşte...
Aşa cum sunt, ca un Acteon
Al timpurilor noastre,
Ce zăreşte goală, o zeiţă .

Privirea sa ,neagra,
Ca o mie de cuvinte spiralate,
Mi s-aşterne-n minte
Ca o poveste, sau ca un... -

Curg lacrimi, şiroaie
Din ochi-mi jalnici, ce privesc
Zeiţa ce-şi ia zborul,
După ce-mi spusese tainicul ...

- Secret -

Interesantă idee, mi-a plăcut mai mult poezia asta decât precedenta. Chiar dacaă sunt obsedat de rimă perfectă și măsură la fel, aici să zicem că scopul scuză mijloacele Ai reușit să transmiți ceva foarte frumos și sper să continui pe firul ăsta. Nu prea am ce să reproșez aici. Good job

eu as avea o singura cherstie sa iti reprosez:rima e alba!!! Nu i frumos Daca o citesti asa incet,cu voce tare,se aude jalnic in schimb,ideea si figurile de stil sunt foarte bune