Renastere ^^

Heii :* Am venit si eu cu un fic :o3 pls cititi'l.


Prolog .

Ok, asta e ciudat . Stau aici de mai mult de 2, poate 3 ore ? Nu stiu nimic in afara de faptul ca hainele astea jegoase incep da putrezeasca pe mine . Unde ma aflu ? Unde sunt ?? Bezna totala nu imi indica nimic folositor . Aud un picurat slab , care ma tortureaza . Buzele mele uscate viseaza, isi doresc apa curata , care curge din munti...
Oh, gata cu prostiile . Incerc sa ma misc, dar vanataile dureroase de pe maini protesteaza . Imi inabus un tipat . Continui miscarea anevoioasa, spre...spre nimic . Habar nu am in ce directie merg, ce vreau . Stiu doar ca trebuie sa o fac. Tavanul nu pare a avea limite . Incerc sa ma ridic in picioare, dar o noua durere apare, de data asta dinspre coaste . Imi acopar zona cu mana si simt lichid. Instictiv, duc mana la gura si simt un gust cald, metalic .
Sange . M'am ars !
Capul meu se loveste de o teava, iar aceasta protesteaza aprig . Se balangane ciudat, apoi explodeaza . Un lichid unsuros mi se prelinge pe fata, in jos spre gura . Incerc sa indepartez cu mana , insa curand imi dau seama ca nu mi'o pot misca. Picioarele imi sunt intepenite , precum si restul corpului . Narile mi se infunda, iar ingrozitoare senzatie de sufocare ma cuprinde, absorbindu'ma . Cad la pamant, cu tampla pulsandu'mi puternic . Acolo imi era Sfarsitul, il vedeam cum se apropie, il simteam . Nimic nu ma mai putea scapa din acest infern ingrozitor . Avem sa raman acolo, abandonata, fara ca macar sa stiu unde ma aflu, cine sunt...eram sortita mortii fara mila, iar asta nu putea fi schimbat .

Capitolul 1 .


Domnisoara Clark preda de minune algebra , desi AJ se straduia din rasputeri sa rada de ea . In fond, nimeni nu putea fi atent la ecuatiile complicate scrise pe tabla de minunatul elev Ace . Premiantul clasei, cu trei medalii la proba de gimnastica si o diploma de locul 1 la olimpiada de fizica de anul trecut , Acoose Martin era cel mai plictisitor copil din scoala . Nimeni nu il suporta, insa eu nu avem nimic personal cu el . Dadea niste meditatii geniale copiilor codasi la mate din clasa , prin care ma numaram si eu .
Treisprezece perechi de ochi se holbau la cadranul ceasului agatat deasupra tablei prafuite , rugandu'se sa nu fie scos la tabla pana la sfarsitul orei . Stiam ca domnisoarei Clark ii placea sa profite de nepasarea noastra si sa ne scada considerabil mediile, cu exact douazeci de minute pana la minunata vacanta de Craciun .
- Stacey Alstair , ai dori sa ne lamuresti in legatura cu problema numarul trei ?
Grozav . Viata mea avea sa ia sfarsit o data cu minunata nota de patru pe care o voi primi . M'am ridicat din banca si am pasit emotionata pe culoarul plin de recipiente Dr. Pepper turtite . M'am impiedicat de ghiozdanul lui Channon , si am cazut gramada la podea .
- Oh, ai grija pe unde mergi ! Esti o patetica !
La ce comentariu te poti astepta din partea majoretei sefe ? Maiestatea Sa nu ingaduia sa'ti atingi tenisii de formidabila ei geanta H&M .
M'am ridicat rusinata si mi'am continuat drumul catre tabla . Suprinsa, cand am primit culegerea profei, am realizat ca exact acel exercitiu il facusem si cu Ace acum trei zile, la meditatii. Am tras adanc aer in piept si m'am calmat . Puteam sa o fac .
Am apucat creta in mana, dar in urmatorul moment am realizat ca alarma a sunat , anuntand sosirea vacantei de Craciun .
POFTIM ? Eram si eu scoasa la un exercitiu pe care il stiam si il ratam ?? Viata mea era categoric oribila . Profesoara s'a strambat la mine si a ridicat din umeri , gen " data viitoare ", si'a strans lucrurile si a plecat, cu catalogul la brat, trantind vesela usa dupa ea .
Dean a venit la mine si m'a batut usor pe brat, compatimindu'ma . Era prietenul meu dintr'a doua si, in urma cu cateva luni, avusesem o aventura amoroasa secreta .
- Mergem ?
Mi'am aruncat geanta pe umar si l'am urmat . Afara ningea aprig si stiam ca trebuia sa ma pregatesc pentru frigul ce ma astepta . Dean mi'a oferit fularul si caciula lui, insa l'am refuzat . Crissa ar fi fost foarte furioasa pe mine, si credeti'ma, nimeni nu si'ar dori sa se puna cu Regina Zgriptoroaica . Ii placea sa se razbune si mereu reusea . Intre noi exista o dusmanie de cativa ani . Nu intentionam sa ma dau la iubitul ei .
- Oh, Dean, trebuie sa plec . Mama mi'a spus sa vin mai repede acasa si...imi pare rau , am mintit eu , stiind ca Dean va realiza instantaneu .
Nu imi placea sa'l mint , dar nu trebuia sa afle adevarata mea natura .
Am plecat fara sa astept un raspuns si, o data ce am iesit din curtea scolii, am ocolit cateva blocuri, asigurandu'ma ca nu eram urmarita . Strada Lincoln era neobisnuit de libera, asa ca m'am strecurat cu usurinta in SUV'ul albastru marin unde Trace ma astepta batand darabana pe volan .
- Cum a fost scoala pe ziua de azi, scumpo ?
Am ridicat degetul mare in sus si am zambit , asteptand ca masina sa demareze pe soseaua inzapezita .
Autostrada Sunset era destul de aglomerata, asa ca ne'a luat ceva sa o parcurgem , mai ales datorita zapezii murdare ingramadite printre masini . Imi era sila de toata atmosfera asta de sarbatori cu vai, cadouri, vai, zapada, vai...
Masina a gemut la frana brusca a lui Trace, atunci cand a parcat la marginea orasului . Am coborat si am pasit pe pamantul inghetat, zapada scartaind sub tenisii mei .
- Ok, sa incepem . Concentreaza'te . Inchide ochii .
Am intins mainile in fata si m'am concentrat . Am simtit furnicaturi in palme, dar le'am ignorat . Dupa doua minute , Trace m'a atins pe umar . Am tresarit, deschizand ochii . In fata noastra, pamantul fremata agitat . O mana scheletica s'a ridicat, dand pamantul la o parte .
- Stop, am soptit .
- E bine, acum scoate'l .
- Poftim ?? Nu, nu am sa o fac ! La ce te gandesti ? E prea periculos, eu...
- Sunt aici . Te pot ajuta .
Am inchis ochii si am simtit cum tamplele imi zvacnesc . De data asta, chiar daca era a o mia oara cand o faceam , am simtit frica . Nu'mi cunosteam limitele puterilor . Am continuat sa fac ce Indrumatorul meu ma sfatuia, si curand picaturi de sudoare au inceput sa'mi curga pe obraji . Desi afara erau putin peste -10 grade Celsius, geaca incepea sa ma sufoce . Cand am deschis ochii, o faptura schilodita statea in fata mea .
- Continua, eu ...
- Nu, Trace, NU! E destul . Coboara inapoi in...in...culcusul tau, si nu te mai intoarce !
De obicei, in filmele SF cu zombi mergatori, acela ar fi sarit pe mine si m'ar fi devorat de vie, dar acesta a facut exact cum am spus . Era sub controlul meu . S'a prabusit in groapa, ramanand o gramada de oase fara viata . Am fugit in masina , am intrat si am inceput sa plang . Uneori o blestemam pe mama . Ma facuse asa cum eram eu acum, apoi trebuise sa fie omorata...
Nu avea rost sa ma gandesc acum la asta . Voi ramane pentru totdeauna o necromanta si nimic nu va schimba asta .

Îmi las un loc rezervat pentru că am puţină treabă acum, dar revin cu un edit după ce mă întorc.
Până atunci sper să îţi faci un topic de prezentare, fic-urile sunt bine venite aici, dar vrem sş te cunoaştem mai întâi

L.E. Fic-ul ăsta are o idee interesantă, necromanţia îmi este populară din seria de cărţi Cronicile Wardstone, dar sunt destul de curios să văd abordarea ta asupra acestui subiect.
Redactarea a fost destul de bună, nu m-au durut ochii atunci când am citit fic-ul si am putut urmări firul narativ, însă, ai unele probleme în legătură cu cratimile..nu îţi plac deloc săracele. Apostroful nu ia niciodată locul cratimei, există doar mici excepţii în limbajul colocvial, dar am să te rog să scrii cu cratimă de acum încolo.
Un alt lucru deranjant a fost acela că te exprimi telegrafic. Prologul a fost plin de propoziţii scurte, care ar fi devenit şi ele nişte fraze dacă adaugai nişte cuvinte de legatură..conjuncţii etc.
Nu am stat sa caut greşeli gramaticale, dacă totuşi există sunt sigur că ceilalţi critici îţi vor atrage atenţia ;D

Ciao!

Necromancy..sweet :X
Îmi place foare mult stilul tău de a povesti, dar şi de a descrie relaţiile inter-umane.
De asemenea, chiar ador ideea unui fic legat de Necromancy.
Totuşi, o să îmi încerc norcul în a-ţi ghici genul şi vârsta judecând după cum ai scris ficul, dacă îmi permiţi: cumva fatâ de 17, poate 18 ani?
în orice caz, îmi place mult ce ai scris pănă acum. Chiar te rog să continui.

Daaa! Chiar de cand imi doream sa citesc ceva cu necromati:X!
Imi place la nebunie cum ai scris pana acum si se vede ca nu ai nici o problema in a-ti exprima ideile. Si modul de redactare este perfect. Mi-a placut faza aceea cu "intoarcete la culcusul tau" ).
Continua! Chiar e foarte interesant.Bafta!

OFF: Nu uita sa te prezinti la"Bine ai venit!"

Ma bucur ca v'a placut ficul meu pana acum So , next'ul ^^

Capitolul 2 .


Grupul era destul de nervos pe Trace . Ma fortase, apoi fugise de la locul incidentului . Curtis si Gray, doi dintre membrii Grupului Necro rezolvasera problema cu...experimentul, ca sa spun asa .
Viata mea nu era una matinala, cu dute-vino de la scoala acasa si intalniri la mall, tocmai de aceea nu aveam nici un prieten in afara de Dean . Eram o simpla necromanta, fara parinti, cu un frate beat-crita in fiecare seara si cu o casa pustie mai mereu . Dupa scoala, familia mea se afla aici, in suburbiile minunatului oras Beverly Hills .
Bunica si mama fusesera de asemenea necromante si incercasera sa ma invete cum se profita de acest " dar " , inainte sa moara . Cand mama mea era pe moarte, imi zisese sa intru in aceasta organizatie . Fusese ultima dorinta a mamei, asa ca o dusesem la bun sfarsit instantaneu . Necromantii aveau puterea de a aduce la viata un trup, insa fara a'i aduce si forma fizica . Pur si simplu ii varam sufletul in corp si il faceam sclavul meu pana decideam eu ca puteam sa'l eliberez .
Unii necromanti faceau asta doar de placere, dar uram sa le fac asa ceva oamenilor . Pur si simplu nu statea in firea mea .
M'au lasat sa merg acasa, desi nu imi facea placere sa ma infund in melancolia ce cuprindea casa mea . Cel mai probabil casa va fi goala, asa ca puteam face orice voiam . Tineam sa respect regulile casei pe care parintii ni le impusesera in vremea cand traiau , acesta fiind si motivul pentru care fratele meu ma lovea si ma injura mai mereu, ori treaz, ori beat . Incepuse sa se drogheze de cand murisera parintii, dar il convinsesem sa mearga la dezintoxicare . Acum isi ineca amarul in whiskey , cu banii din vechiul cont alocat noua de la raposatii parinti .
Kevin , seful Grupului Necro , se oferise sa ma conduca pana acasa, asa ca am acceptat . Eram prea obosita pentru a mai merge pe jos . Ne'am urcat intr'o Mazda RX8 albastra , care ii apartinea lui Kevin . Era un barbat de aproximativ un metru saptezeci si cinci, cu parul brunet si ochii verzi deschis . Stia sa conduca un grup de oameni si avea multa putere . Inimaginabil de multa ; tocmai de aceea fusese ales seful .
- Imi pare rau pentru ce a facut Trace . A exagerat si va suporta consecintele .
M'am incruntat la auzul ultimei fraze . Stiam eu ce insemna " consecinte " pentru necromanti .
- Nu, e in regula, ea...
- Stacey, nu ii lua apararea .
Am tacut pe tot restul drumului spre casa mea . Cand a parcat in fata curtii mele, am iesit din masina trista si am fugit direct in casa .
Drew zacea pe canapeaua din piele albastra din sufragerie . Avea ochii injectati, iar capul ii atarna in gol, cu pupilele dilatate .
- DREW ! Drew, esti bine ??
Am sarit la el si i'am luat capul intre palmele mele reci . Am incercat sa gasesc pulsul, dar nu am reusit . Deodata , tot corpul i'a tresarit si s'a agatat de mainile mele . Palmele ii erau vinetii , iar parul ii atarna obosit pe frunte . Era palid .
- Oh, ce ma bucur ca esti bin...
Si'a intins mainile in fata si s'a ridicat, privind in gol .
- Nu , nu , nu !! Drew !
Am inchis ochii si am incercat sa eliberez sufletul lui Drew. A cazut gramada pe podea, rostogolindu'se, ca o papusa de carpa aruncata de o fetita furioasa .
Fratele meu se sinucisese, iar eu ii readusesem din greseala spiritul inapoi in corp . Am sunat imediat la politie, apoi totul s'a facut , din fericire, negru .


Devorati'o )

Vaaaaai! Dar este geniala! :X
Imi place cum din greseala i-a readus sufletul inapoi. Serios ca este foarte interesant ficul tau si chiar imi place sa citesc.
Imi place felul in care scrii si cat de bine redactezi. Bafta! Next:P
Apropo, de ce scrii cu apostrof si nu cu linie?

Salut, cu mică întârziere, ajung și pe-aici. Subiectul este unul formidabil. Îmi place la nebunie. Idei ai. Imaginație și cunoștințe ai. Îți lipsește exercițiul. Se vede de la o poștă. Nicio problemă, vei rezolva acest aspect aici. Te rog mult, încearcă să acorzi o atenție sporită cratimelor. Nu ai idee cât de urât se vede un text atât de bun scris fără cratime. Lasă senzația unui copil nepăsător și... un pic inclut. Nu e cazul tău. Nu are cum să fie, la cum se prezintă ce ai scris tu aici. Așa că în capitolul următor, te rog să rezolvi această problemă Baftă.

^^ Ok , am rezolvat problema cu cratima ( sper ca in totalitate )
Multumesc mult pentru comurile voastre . Va iubesc ^^


Capitolul 3 .


Cand m-am trezit, eram la spital . Cearsafurile miroseau a spital , iar eu detestam asta . Nu fusesem in spital mai mult decat era strict nevoie - analize - , mama tratandu-ma acasa.
Kevin si Curtis erau langa patul meu, uitandu-se pe niste registre . Cand m-am trezit au incercat sa ma faca sa nu ma misc . Ma simteam rau, desi ieri nu ma lovisem deloc . Cel putin asa imi amintesc eu .
- Cand ai lesinat te'ai lovit cu capul de masuta de cafea . Te-au internat pana ti se inchide rana si te recuperezi din soc .
- Dar nu pot sa fiu absenta la inmormantarea fratelui meu ! Sunt atat de multe de facut !
- Prietenul tau , Clean mi se pare...
- Dean .
- Dean si o gramada de colegi de-ai vostrii o sa vina la inmormantare . S-au oferit sa te sustina . Imi pare rau pentru pierdere , a rostit Curtis .
- Dar ce i s-a intamplat ?
- Drew a luat o supradoza si i s-a oprit inima .
Brusc si la obiect . Exact asa cum imi place .
Au iesit din sala si m-au lasat singura .
Mi-am imaginat cum voi merge in fiecare saptamana la cimitir si ii voi vedea numele gravat pe piatra rece . Murise la 17 ani , fiind mai mare decat maine cu cateva luni . Renuntase la scoala si se decisese sa devina sofer, pana atunci golindu-ne conturile de rezerva . Il urasem pentru asta .
Abea cand am realizat ca nu o sa-l mai vad niciodata, emotiile au dat navala . Simteam furie - se sinucisese doar din cauza betiei - si disperare . Eram singura . Ultima farama de familie se evaporase cu el cu tot . Ce voi face de acum ? Putinele dati cand nu era beat mort era un frate grozav . Il iubeam foarte mult , mai ales pentru normalitatea lui . El nu era necromant, ca mine . Era un simplu copil ca toti ceilalti din liceul West Beverly .
Lacrimile mi-au acoperit integral obrajii . Ochii imi erau in ceata . M-am gandit ca o data imi permiteam si eu sa plang . Era chiar asa ciudat ?
Din toate pierderile pe care le-am suferit , un singur lucru am invatat . Viata era dura , si trebuia sa te adaptezi rapid la ea . Altfel, pierdeai tot . Din nefericire, Drew nu se integrase in timpul alocat si pierduse jocul . Exact cum zicea Clarice - o veche prietena din Alabama - totul era un joc . Incepeam insfarsit sa inteleg adevaratul sens a ceea ce spunea .
Curand, durerea de la nivelul tamplei a inceput sa revina , blocandu-mi toata puterea mea mentala . Analgezicele isi pierdeau efectul , insa m-am abtinut in a arata asta . Trebuia sa arat ca eram bine , ca puteam sa merg acasa , ceea ce si voiam . Cineva a batut la usa , iar eu am tresarit .
- Stace ?
Vocea lui Dean era incomparabila . A deschis usa asa incat sa ma vada printr-o crapatura mica si eu i'am facut semn sa intre .
- Alissa e aici .
Am inghetat la auzul acelui nume blestemat . M-am pregatit sa arunc o injuratura in directia ei, dar m-am gandit ca ar fi mai bine sa ascult intai ce voia sa-mi spuna .
Dean a lasat-o pe verisoara mea sa paseasca in salon, apoi a inchis usor usa .
- Stacey, imi pare rau pentru...
- De ce esti aici ? am intrerupt'o eu .
- Stii, Drew era verisorul meu . Si desi esti suparata pe mine, asta nu inseamna...
- Suparata ?! Din cauza ta, parintii mei au murit ! Tu habar nu ai cum e !
- Poate ca nu, dar...a continuat ea .
- Pleaca de langa mine si sa te nu te mai intorci !
Alissa s-a uitat sfidator la mine , enervandu-ma . Stiam ce voia . Era aici sa-si faca jocul .
Am sarit pe ea, prinzand-o de par . Am tras si am tras , simtind suvitele desprinzandu-se de scalpul ei . Eram mai mult decat nervoasa .
Cu trei ani in urma, parintii se decisesera sa faca o vizita la fratele mamei - unchiul Mark - , tatal Alissei . Cand ajunsesera acolo, unchiul Mark era acasa cu o femeie , sarutandu-se . Insa aici e problema - era casatorit, iar aceea nu era sotia lui . Cand unchiul a vazut ca a fost descoperit , i-a omorat pe parintii mei , impuscandu-i exact cu pistolul primit de la tatal meu de ziua lui . Nu era in mod direct vina Alissei , iar ea chiar ii parea rau pentru ce se intamplase , dar mereu imi amintea de parinti . Pur si simplu nu o sufeream , iar ea nu intelegea ca nu rezistam sa stau in fata ei fara sa nu o iau la bataie .
Eram egoista ? Poate .
- Da-mi naibii drumul !! a strigat Alissa disperata .
Aveam mult mai multa putere ca ea , iar daca mai continuam mult , o lasam cheala .
Din pacate , nu am avut ocazia . Doi oameni de paza au intrat fulger in salon si mi-au desprins degetele inclestate de pe parul matasos al Alissei . Cel putin ce mai ramasese din el .
M-au legat de pat instantaneu , insa cel mai mult m-a durut ca Alissa s-a uitat in ochii mei . Am surprins mila . Se gandea ca sunt o descreierata si ca nu era vina mea . Ca si cum nu ar fi fost destul, Kevin a strigat tot timpul sa ma calmez si sa respir adanc . Eram oare nebuna ?
- Stace , vreau sa te calmezi , totul o sa fie bine !
Am auzit cateva voci pe fundal care strigau : " O anesteziem ? " sau " Legati-o ! " . Era dureros sa vad lumea cum se uita asa la mine . Am inchis ochii si m-am calmat, simtind curelele din piele lipindu-se peste pielea mea asprita , apoi inchizatorile scartaind in contact cu patul .
- Kevin , tu stii ca eu nu sunt nebuna ! Tu stii !
- Stacey , calmeaza-te ... a soptit el .
- Nu , nu imi zice sa ma calmez , pentru ca sunt calma . Femeia aia...e vina ei ! Scoateti-o de aici ! am strigat eu , smucindu-ma cu putere .
Insa prea tarziu . O asistenta scunda, roscata , cu o grimasa de dezgust a venit la mine si m-a anesteziat . Imi sapasem singura groapa, iar acum mi-o astupam .

Dap. Palpitant ). Totusi, am o mica intrabare: Abia s-a trezit pe un pat de spital si deja putea sa i-a pe cineva la bataie? Nu vreau sa sune urat, dar nu e cam ... ciudat:|
In rest imi place foarte mult.
Imi place ca ai corectat acele cratimi si tot ce pot spune e: Next!
Bafta!

Bun, mai frumos acum. Dacă am terminat cu cratimile, trecem la următorul pas legat de redactare: ține minte, spațiul nu se pune decât după semnul de punctuație, nu și înaintea lui. Adică nu spațiu punct spațiu, ci punct spațiu. Înțelegi? La fel și cu virgula, semnul de dialog, etc..
Cât despre poveste, e tare rău, chiar îmi place mult, sper să o continui și să continui să progresezi pentru că ai talent cu carul Serios îți zic. Baftă!

Capitolul 4 .



Cand am deschis ochii ma asteptam sa fiu la o casa de nebuni din afara orasului , dar eram tot in acelasi spital . Eram singura in salon , iar de data asta nu mai eram legata . Oare Kevin ii convinsese ca pur si simplu nu sunt nebuna ?
M-am ridicat din pat si am examinat camera impecabila . In coltul din dreapta se afla o baie , iar singurele lucruri inafara de patul asta erau un birou mic si un scaunel din lemn rosiatic . Usa nu avea clanta pe dinauntru si aparent nu exista nici o fereastra . M-am dus in baie si m-am privit in oglinda dreptughiulara agatata deasupra chiuvetei . Aveam cearcane cu firisoare rosii de sange sub ochi . Parul imi era ravasit , iar degetele inca imi erau rosii de la bataia mea cu Alissa . Am zambit la gandul ca ii distrusesem coafura de la salonul Freed cu care se lauda de mica , apartinandu'i matusii ei . Eram diabolica .
S'a auzit o bataie in usa de la baie si am vazut capul lui Dean strecurandu-se usor prin deschizatura . Nu il auzisem cand intrase .
- Intra , am zis eu , desi pusese in prag piciorul stang .
- Cum te simti ?
- M-am simtit si mai bine , am raspuns eu plictisita .
Desi nu voiam sa arat , vizita lui Dean ma incanta enorm , iar sentimentele mele fata de el nu disparusera complet . Reuseam sa nu arat gelozia fata de iubita lui , Channon .
- Ti-am adus o cafea si doua gogosi cu dulceata , exact cum iti plac tie .
Abea cand mirosul dulceag a plutit pana la narile mele am realizat ca nu mancasem de cel putin 24 de ore . Burta a inceput sa-mi vibreze la gandul acelui aluat pufos cu cirese...
M'am abtinut sa sar efectiv pe Dean , dar m-am apropiat de el si l'am sarutat pe obraz . Mi-a intins punga si mi-a zambit . Era mai inalt ca mine cu jumatate de cap, asa ca am putut sa-i zaresc dintii de un alb-imaculat . Am clipit de doua ori si am iesit din baie . Trebuia sa-mi retin orice sentiment fata de el .
-M-multumesc mult , Dean . As vrea sa stiu ce face Alissa . Mi-am iesit din minti .
Am muscat din gogoasa si l-am privit .
- Alissa e in regula , insa a ramas aproape cheala . A ras putin si a continuat : isi va dona parul .
Am luat o sorbitura din cafeaua cu zahar .
- Poate oamenii astia au dreptate . Poate sunt nebuna .
Am asteptat ca Dean sa ma intrerupa zicand " Nu , Stacey , nu e adevarat ! " dar nu a facut-o . Am terminat de mestecat si am adaugat :
- Si tu crezi asta , nu-i asa ?
- Nu , Stace... mai ai tu porniri dinastea , dar...
M'am incruntat si am lasat cafeaua si gogoasa pe-jumatate-mancata pe biroul de langa pat .
- Nu-mi vine sa cred ! Tu imi esti prieten !
Dean s-a panicat si s'a dat un pas in spate . Asta mi-a dovedit temerile . Ii era frica de mine si nu voia sa ma apropii de el .
- Tu...i'ati cafeaua si gogosile si pleaca naibii de aici ! am tipat eu , inrosindu'ma .
Pumnii mei imi luau foc . As fi vrut sa ii pocnesc falca , dar am realizat ca asta ma va trimite cu Express-ul la o casa de nebuni . M-am infiorat la gandul ca devenisem atat de violenta . Era din cauza loviturii de la cap , ori datorita Alissei ? Si mai era si Drew..-
Dean s-a indreptat cu pasi mari spre usa si a ciocanit disperat . I-a fost deschisa usa , iar el s-a strecurat prin deschizatura ei . Apoi usa metalica s'a trantit, revenind la pozitia ei obisnuita .
Inapoi in singuratatea , tristetea si nebunia mea . Iei !

*



Gogosile si cafeaua disparusera de pe birou , iar cand m-am uitat atenta , l-am vazut pe Kevin pe fotoliu , devorandu-le cu pofta . Am zambit.
- Sper ca sunt bune , am soptit eu .
El a sarit , scapand o jumatate de gogoasa cu dulceata pe gresia alba .
- Nu ai vazut asta , a zis el , chicotind .
- Hei , aaa , pana la urma , cand voi pleca de aici ?
- Care e graba ? a zis el .
Am incercat sa-mi pastrez calmul, respirand adanc .
- Pai , poate ca nu e foarte important , dar fratele meu e mort si sunt atatea de facut ! am izbucnit eu .
Lacrimile au inceput sa mi se prelinga pe obraji . Am deschis ochii larg si am incercat sa opresc picaturile sa curga din ochii mei albastri .
- Ok , Stace , stai calma .
- Sunt .
- Bun , a continuat el . Uite , stiu ca o sa te supere ce o sa auzi , dar ... A continuat un moment de pauza teatrala dupa care a tras adanc in piept o gura de aer , ca si cum ar fi iesit dintr'o piscina . Fratele tau a fost ingropat azi-dimineata . Imi pare rau , Stace , dar...
Am ramas cu gura cascata . Tocmai imi ratasem sansa de a-mi lua un ultim adio de la singurul membru al familiei care imi mai ramasese . Am inspirat adanc , apoi am inchis ochii .
- Kev .
- Da ? a intrebat el .
- Pleaca...si sa nu te mai intorci .
- Ce ?
- Pleaca !! am urlat eu , simtind cum palmele imi ard .
A iesit trist din salon , dar stiam ca nu ii era frica de mine . Ii parea rau , insa nu avea ce face . Aveam nevoie sa fiu singura , pentru binele tuturor din jur . Curand , o asistenta a venit si m-a anuntat ca voi parasi rezerva in care ma aflam . Nu a dat detalii , insa un lucru era cert : nu mergeam acasa . M-am schimbat in hainele pe care mi le adusese Kevin de acasa - Dumnezeu sa-l binecuvanteze ! - si am iesit pe coridor , unde doi barbati - gardienii - m-au luat efectiv pe sus si m-au tarat/scos din spital . Acolo o masina ne astepta . Era una destul de spatioasa si neagra , insa nu am putut vedea ce masina e . M-au bagat acolo , iar masina a demarat in viteza , curand iesind din oras . Eram tintuita de bancheta din spate de o femeie cu parul blond . Avea o expresie care semana mai mult cu un cap de cartof,asa ca am evitat sa scot vreo vorba . Dupa inca vreo zece kilometrii , femeia mi-a dat doua somnifere . Fortata , le-am inghitit fara vreun protest si curand am simtit cum ma rastorn peste ea .

*

Nici o fata nu imi parea cunoscuta , inafara femeii care statuse langa mine in masina . Mainile si picioarele imi erau legate de scaunul cu rotile cu manere rezistenta de fier . Eram intr-o stare de somnolenta asa ca mi-a luat mult pana sa ma trezesc de-a binelea . Cand am facut-o , realitatea m-a lovit cu o brutalitate inimaginabila , realizand ca in jurul meu se aflau numai paturi , iar singurii oameni care se aflau acolo erau gardienii si niste oameni ... mai putin normali .
Fiind necromant , adica una dintre fiintele supranaturale , puteam distinge imediat oamenii care erau de acelasi fel ca mine . In aceasta imensa sala, energiile ce cuprindeau trupurile legate de paturi erau foarte slabite, si in acelasi timp puternice . Am remarcat cativa samani , doi demoni si un singur necromant . Nici urma de vampiri , varcolaci sau vrajitoare . Phuh , slava Domnului !
Femeia cu parul blond s-a aplecat deasupra mea , zambindu-mi si mi-a spus :
- Buna Stacey , numele meu este Caroline . Mi se spune Carol . Al tau care e ?
Mi-am mijit ochii la ea , realizand cat de mic era coeficientul ei de gandire . Doi paznici eu chicotit langa ea , iar unul din ei s-a aplecat deasupra lui Carol si i-a soptit ceva . Aceasta a parut stanjenita si a tacu , indepartandu-se de mine . Cei doi mi-au impins scaunul pe un coridor lung si pustiu. S-au oprit in dreptul unei usi mari, metalice, pe care cu litere rosii scria " Sala de interogare " . Ceva imi spune ca nu am venit la o casa de nebuni .



^^ Sper sa va placa. Aia cu space-ul inainte de punct... asa m'am obisnuit. O sa incerc sa ma dezobisnuiesc )

Salut. De plăcut continuă să-mi placă. Povestea este captivantă, de-aia revin să citesc fiecare continuare cu plăcere. De faza cu spațiul înainte de orice trebuie să te dezobișnuiești, pentru că vei redacta referate și teme la facultate mai încolo și astea sunt reguli prestabilite, nu le zic eu. Așa se scrie peste tot. După cum vezi... și în cărți Așa că te rog să remediezi acest aspect pentru că altfel... nu prea am ce comenta. Baftă

Suna oarecum a "Fortele Raului Absolut" daca nu ma insel dar e foarte interesant .
Pe undeva ai m-ai uitat niste cratime si le-ai inlocuit cu acel apostrof ). Nu o lua in nume de rau, dar s-ar putea sa nu fie o idee buna sa te onisnuiesti cu asta
Next!

Bomboni, acum sunt in faza de readaptare la "-" )

Capitolul 5 .


M-au lasat singura in sala cel putin 30 de minute , pana sa intre doi paznici , cu un barbat in frunte .
Barbatul avea in jur de doi metrii inaltime , muschii fiind vizibili prin camasa mulata pe care o purta . Parul negru atarna deasupra ochilor lui negrii . Daca l-as fi intalnit in alte circumstante , as fi zis ca e un tip de liceu .
- Buna , domnisoara Alstair , ma numesc Jamison . Probabil ca te intrebi de ce te aflii aici .
Am dat din cap afirmativ , realizand ca tipii astia erau destul de bine pregatiti . Probabil se documentasera cu mult inainte sa ma rapeasca , sau sa ma...oh , orice or fi facut ei . Nici macar nu stiam daca fusese Kevin informat ca fusesem " mutata " de la spital , desi ma indoiam .
- Ne poti spune te rog cati ani ai ?
Am pufnit , spunand :
- Oh , de parca nu stiti .
Cei doi gardieni mi-au aruncat cate o privire de dezgust , insa Jamison nu a schitat nimic pe fata lui impenetrabila .
- Totusi , mi-as dorii sa stiu cati ani ai tu , Jamison , am rostit .
- Nu mult peste 17 . Mi-a zambit vesel , aruncandu-si o privire peste decolteul meu primitor .
- Ai fost si tu ... rapit ? Sau care e faza pe aici ?
- Nu , tatal meu este conducatorul acestei organizatii . Eu doar ma distrez cu prizonierii .
Am inghetat la auzul remarcii lui , aruncandu'i o privire taioasa . As fi vrut sa-l intreb ce inseamna pentru el " a se distra cu "prizonierii", dar m-am abtinut . Nu eram sigura daca era cazul sa stiu mai mult decat stiam acum .
- Pari destul de frumusica . Parul tau saten si ochii albastrii se potrivesc de minune cu sutienul tau .
Ce ?!
- Nasul tau pare convenabil de strivit , am suierat eu printre dinti .
- Heh , ce poate o biata necromanta sa-mi faca Mie ? a zis el brav .
- Poate sa ridice o armata de zombi cu gheare , am spus eu .
- Plictisitor .
M-am uitat curioasa la el . Palmele ma mancau , iar manerele de fier ce ma tintuiau deja incepeau sa ma enerveze .
- Pun pariu ca ti s-a sculat .
Jamison s'a uitat nervos la mine , pufnind . Slava Domnului ca imi gasisem si eu o replica inteligenta in conversatia asta .
- Vrei sa verifici ?
Am scos limba scarbita la el . Usa s-a deschis , intrand un alt barbat , urmat de Carol si inca vreo patru paznici .
- Buna , tata , a spus Jamison .
Uuu , interesant , acum aveam de a face cu bogatanul afurisit . Totusi , tipul imi dadea fiori .
Tatal lui Jamison nici macar nu l-a privit , trecand pe langa el si asezandu-se pe fotoliul de langa mine .
- Ce avem aici ? a intrebat el .
- O necromanta de 16 ani , Stacey Alstair .
- Ce naiba putem face cu ea ? Mai avem una .
- Face parte din Grupul Necro , sefu' . Putem afla multe informatii despre adunatura lor .
- Dati-i drumul , a zis " sefu' "
Carol s'a apropiat de mine , rostind :
- Unde e ascunzatoarea voastra secreta ?
M'am uitat intrebator la ea .
- Te referi la restaurantul Peach Pit ?
Unul din gardieni s-a apropiat de mine , avand o bata in mana . M-a lovit in stomac puternic , apoi s-a retras .
Am simtit cum stomacul mi se invartea , durerea strabatandu-mi fiecare particica din corp . Am gemut , si dupa un minut - care apropo a parut o vesnicie - Carol s-a apropiat de mine , repetand intrebarea . Am tacut , apoi aceeasi lovitura mi-a cazut pe umarul stang , ranindu-ma . Acelasi procedeu , cu diferite lovituri si diferite intrebari au continuat si au continuat , dar pur si simplu nu am putut sa spun nimic . Imi cunosteam " familia " de o gramada de timp , si nu puteam sa o tradez . Cand in sfarsit am simtit ca nu mai rezist , cu totii s-au oprit si au iesit din sala . Nimeni nu parea sa fie interesat de starea mea ingrozitoare de sanatate . Jamison a plecat de la a 5-a intrebare , pregatindu-se sa vomite . Tatal lui a ramas pe acelasi fotoliu , ba chiar la un moment dat a inceput sa citeasca o revista . Eram ingrozita de locul unde ma aflam , si incepeam sa cred din ce in ce mai mult ca toti cei de acolo , Trace si Kevin , nu aveau nici cea mai vaga idee unde ma aflam , caci altfel m-ar fi salvat demult .
Cred ca sunt pe cont propriu .

) E foarte dragut. Chiar imi place cum combini povestea cu ceva amuzant .
Imi place de Stacey. Chiar pare genul ala de personaj pe care sa-l indragesti foarte repede si imi place felul ei de a gandi.
Am impresia ca tipul asta, Jamison, va avea un rol foarte important. Am dreptate?

Spre deosebire de sora mea, n-o înghit pe Stacey ) E genul ăla de personaj feminin mai tupeist decât îi permite condiția, care nu a învățat încă din greșelile trecutului, când trebuia să țină gura închisă sau mâinile acasă. Dar, altfel, povestea mă atrage, subiectul e interesant și stilul tău de scris e foarte bun. Adică ai umor, dramă, acțiune, descriere, tot ce trebuie.
Dar mai vreau să-ți zic ceva. Dacă post-ul trecut a mai fost cum a fost cu semnele de punctuație și spațiile, de data asta, niciunul nu l-ai nimerit. Nici măcar din greșeală. Chiar nu e atât de greu. Este regulă, nu e ceva ce am inventat eu, ca idee, să nu crezi că ți-o zic că așa mi se pare mie. Sper să nu te superi pentru comment-ul ăsta, dar e păcat să strici bunătate de fic cu chestii din astea de estetică

Da, Bomboni, Jamison va fi unul din persoanjele principale.



Capitolul 6 .


Nu gaseam sensul legaturilor care ma tineau lipita de pat . Parca tot corpul meu era patruns de mii de ace , unele rani chiar sangerandu-mi . Jamison imi facea cate o vizita pe ora , intrebandu-ma , de fiecare data cu un aer arogant , daca am nevoie de ceva . Eram tinuta in aceeasi sala cu inca un semidemon si trei samani , care ma ignorau complet . Sincera sa fiu , nu mai intalnisem niciodata un semidemon , desi auzisem multe despre ei . Aveau puteri infinite . Si imi dadeau fiori .
Voiam sa cunosc celalalt necromant de aici . Puteam cu usurinta sa simt aura ei , desi era destul de scazuta . Ma intrebam daca tuturor le faceau ce mi-au facut mie.
Carol a venit la patul meu , luandu-mi temperatura . Ma uitam urat la ea de fiecare data , desi nu cred ca ii pasa . Era exact ca restul celorlalti de aici .
Spre seara , un spirit a intrat in salon , intrerupandu-mi somnul . Imediat cum si-a dat seama ca il pot auzi , a inceput sa tot tipe la mine.
- Esti necromant , nu ? Eu sunt Harry .
- Cum a-ai murit ? am soptit eu , avand grija sa nu ma auda si restul prizonierilor din sala .
- Astia sunt rai ! a continuat el , ignorandu-mi intrebarea . Vor doar sa ne elimine ! Ai grija , nu opune rezistenta ! Trebuie sa le spui toate secretele , astfel te vor omori !
- Ei bine , atunci sa o faca . Eu nu imi tradez specia , am zis eu brava .
Si-a dat ochii peste cap , sfidandu-ma .
- O sa-ti schimbi parerea curand .
- In fine .
- Hei , cu cine vorbesti ? m-a intrebat semidemonul de langa mine .
- C-cu nimeni...am zis eu .
- Care e numele tau ? a intrebat semidemonul .
- Nu e treaba ta !
- Ma gandeam sa facem cunostinta , din moment ce vom imparti aceeasi camera...
- Stacey , ok ? Acum lasa'ma in pace , am zis eu .
- Lewis . Incantat .
Am inchis ochii , incercand sa adorm . Uneori , cand fratele meu , Drew , nu era beat , puteam sa il contactez telepatic . Era super tare , atunci cand eram intr-un test si nu stiam raspunsul vreunei intrebari . Desigur , asta era posibil inainte ca parintii nostrii sa moara . Acum , am simtit mai mult ca niciodata ca imi e dor de el , ca il vreau inapoi . Din fericire , am reusit sa adorm , cu ajutorul unui somnifer pe care mi l-a dat Carol .
Era singurul mod de a evada din lumea asta ingrozitoare .

*

De dimineata , somnul meu a fost intrerupt brusc de pumnii neconteniti pe care ii primeam de la tatal lui Jamison . Nu se mai opreau , erau atat de reali in acel moment incat mi-a fost greu sa-mi dau seama ca totul era un vis . Traiam un cosmar pur aici si se pare ca nu eram singura , pentru ca langa mine , patul lui Lewis se zgaltaia puternic .
- L-Lewis! Esti bine ? Heeeeei ! am strigat eu .
- Taci , necromanto ! O sa te auda paza , a zis Harry .
- Nu stiam ca e treaba ta , copilasu'! am rostit eu pe un ton ironic .
- Cu cine naibii vorbesti , Stace ? a intrebat iritat semidemonul , printre niste oarecare gemete de durere .
- Cu nimeni . Dar ce ti se intampla ?
- Eu doar...
Lewis nu a avut ocazia sa-mi raspunda la intrebare , caci Carol , impreuna cu doi gardieni au intrat in sala , cu pasi amenintatori . Cand au ajuns langa Lewis , acesta a soptit :
- Se intampla...din nou !
Carol i-a infipt o seringa in brat , apoi s-a apropiat de mine , facandu-mi acelasi lucru .
M-am cufundat intr-un somn adanc , fara vise .


*



Un bol cu lapte proaspat si cereale Fitness mi-au inviorat dimineata, de data asta adevarata , alaturi de Lewis si ceilalti trei " colegi de camera " . Aveam rani pe toata suprafata corpului , si chiar faptul ca respiram era incredibil de dureros . Harry nu s-a mai intors de noaptea trecuta , din fericire pentru mine . Cand mi-am terminat portia , Jamison a venit la patul meu , sarutandu-ma usor pe obraz .
- Ce mai face frumoasa mea ?
- Nu sunt a ta , am spus eu .
- Curand vei fi !
M'am incordat la auzul replicii lui...oare la ce se mai gandea ?
- Cat...cat de curand ?
- Chiar acum ! a rostit el .
Cei doi gardieni care pazeau usa au venit si m-au ridicat cu delicatete din pat , tinandu-ma de ambele maini . Mi-am pus papucii mei de casa - sincera sa fiu , habar nu am cum au ajuns aici ! - si m-am lasat condusa de Jamison .
- Unde mergem ?
- Ma gandeam sa facem o plimbare .
- Ma dor genunchii . Nu pot sa merg , am mintit eu .
- Atuuunci , a spus el cu un aer teatral , cred ca voi fi obligat sa te duc in brate .
- Oh , las-o balta . Cred ca mi-a disparut durerea .
L-am urmat timida pe hol . Le-a facut semn gardienilor sa plece , insa acestia au ezitat un moment . S-au indepartat , fiind obligati sa i se supuna .
- Insfarsit putina intimitate , a soptit el tandru la ureche mea .
M-a impins de cot inainte , apoi am urcat urcat scarile . Ranile ma dureau ingrozitor , si la a 4-a scara , genunchiul mi-a cedat . Am cazut pe spate , insa Jamison m-a prins cu cativa centimetri inainte sa-mi contopesc creierii cu scarile de marmura . L-am privit cu ochii larg deschisi . Mi-a zambit , dezvelindu-si dintii de un alb imaculat . M-a ridicat , ajutandu-ma sa-mi recapat echilibrul . Apucandu-ma de mijloc , m-a luat in brate si a urcat repede scarile . S-a oprit in capatul holului principal , care era destul de pustiu . Nu tu gardieni , nu tu asistente . Si-a lipit urechea de usa din capat , o usa mare din lemn masiv . A asteptat cateva secunde , apoi a intrat rapid . Dupa ce a pasit in biroul tatalui sau , Jamison m-a apucat din spatele genunchilor si m-a asezat cu grija pe biroul tatalui sau .
- Ce facem aici ?
- Profitam de intimitate , a rostit el .
I-am zambit , uitandu-ma adanc in ochii lui albastrii . Buzele i s-au apropiat de ale mele , atingandu-le . M-a sarutat lung si pasional , apoi a continuat cu gatul meu , spre umar . Cand a ajuns la o rana am tresarit , insa el s-a purtat grijuliu , mangaind-o cu varful limbii . Si-a dezlipit gura de trupul meu si m'a privit intens .
- Nu te oprii . Am zambit , apoi am adaugat : imi place .
- Cred ca stiu unde ar fi mai putin sinistru , a adaugat el , chicotind .
M-a luat de picioare , iar eu m-am incolacit in jurul corpului lui musculos si adorabil . A ocolit biroul , apoi a dat de o usa . A format un cod foarte lung - oh , da ! cu varful nasului - , care in momentul acela mi-ar fi fost imposibil sa-l retin , iar usa s-a deschis intr-o gradina interioara , cu gazon artificial . A intrat acolo , inchizand usa dupa el . M-a trantit pe iarba de plastic , apoi s-a asezat cu grija deasupra mea . Si-a lipit din nou buzele de alea mele , parul atarnandu-i suav peste fata mea palida . Oh , daaa ! Cel mai dragut tip din lume era acolo si mi se oferea , iar eu nu trebuia decat sa accept . Un gand mi'-a trecut prin minte , cum ca ar trebui sa ma tem de el , si sa fug , dar am ascuns acel gand in subconstientul meu . Era cea mai placuta senzatie pe care o aveam . A continuat sa ma sarute in jos , spre bustul meu , deschizandu'mi camasa de noapte . Am gemut si l-am impins usor , rostind :
- Nu , Jamison .
- Spune'mi Jamy .
- James suna ma sexy .
- Asa sa fie , a zis el zambind , tocmai cand imi deschidea ultimul nasture de la camasa .
- James , nu , nu aici , nu acum .
Zambetul i s-a sters instantaneu de pe chip , insa a dat usor din cap , apoi a inceput sa mi-i inchida la loc , in timp ce ma saruta . Curand, amandoi am inceput sa obosim . Tricoul negru pe care James il purta era deja ud de transpiratie .
- Da-l jos .
- Ce ? a intrebat el mirat .
- Tricoul . E transpirat . Da-l jos .
- Nu iti gasi scuze , a spus el ranjnd siret .
I'am intors zambetul cu un sarut . I-am facut semn spre usa , apoi m'am indreptat spre ea .
- Nu se deschide decat din biroul lui tata .
- Poftim ?
- Si e izolat fonic , a adaugat el , uitandu-se in ochii mei .
- Ce ??
- Suntem blocati aici . Amandooooi , a chicotit el .
- Tu...tu stiai asta de la inceput ? am izbucnit eu , nervoasa .
- Oh haide , recunoaste. In adancul tau , esti atat de bucuroasa .
- M'ai pacalit , am rostit eu cu dezgust .
- Iubito , vreau sa fim impreuna .
- Da , cum sa nu .
I-am intors spatele si am incercat sa par furioasa .
- Scumpo , nu iti iese .
Am simtit cum obrajii mi se inrosesc . Ma minteam pe mine insami .
M-am intors brusc si am sarit in bratele lui James . L-am sarutat din nou si din nou . Era al doilea barbat din viata mea de care ma indragostisem . Bine . Poate al 3-lea .
- Tatal tau o sa ma omoare .
- Nu'ti face griji , iubito . Totul se va rezolva .
Mi-a atins cu umarul una din ranile mele de pe omoplati si am tresarit , gemand . James s-a asezat pe gazonul artificial si m-a tras peste el, lipindu-ne trupurile . Buzele lui umede s-au impreunat cu ale mele , producand o senzatie de placere . Am continuat sarutul , cand un strigat ne-a intrerupt .
- Jamison Chester ! Treci in clipa asta aici ! a strigat tatal lui James nervos .
James a sarit speriat si m-a impins pe jos . Doi gardieni au alergat si mi-au prins mainile la spate , in catuse de metal , impingandu-ma spre iesire .
Usa s-a inchis in urma noastra , reducand zgomotul produs de mustrarile tatalui sau . Am fost condusa inapoi in patul meu , apoi legata din nou de pat . Dupa liniste , vine furtuna . Stiam ca domnul Chester se va razbuna ca am fugit din salon . Dar pana la urma era vina lui James , nu ?
Cel mai simplu era sa dau vina pe el . Pana la urma , asta era adevarul . Insa ceva din adancul meu imi spunea ca nu puteam sa-l invinovatesc in toatalitate .
Eu nu eram asa .

Previzibil un pic ce a continuat. Se cam transformă în clasicul anime ce conţine fantasy şi dragoste imposibilă. Povestea continuă să fie interesantă prin cum scrii, dar continuă să fie supărătoare greşelile pe care le faci după ce ţi-au fost evidenţiate deja (gen cele cu semnele de punctuaţie). Anyway, pe când o continuare?