The Mask of Destiny

Capitolul 1 – “Finala sau inceputul”

Nu vreau sa ma laud. Ei bine, poate doar putin. In general nu sunt o persoana care se lauda. Sau sunt...? In fine. Nu as recunoaste asta!
Dar sa trecem la subiect. Este finala concursului Olympic Tournament in orasul meu. Trebuie sa il infrunt pe “El Kinder”, cum isi zice el. Am ajuns cu destula usurinta aici, probabil datorita talentului meu nativ ce nu necesita pic de munca sau efort. Ori sunt bun, ori nu mai sunt, nu?*
Acestea erau ultimele ganduri ale lui Tom inainte de a intra in ring si de a incepe mult asteptata lupta. Pentru a intelege mai multe insa, trebuie sa ne intoarcem putin in trecut si sa vedem despre ce e vorba.
Concursul anual, Olympic Tournament, este un concurs de lupte organizat de obicei in luna mai si se desfasoara pe anumite categorii de varsta. Acestea sunt 10-14, 14-16 si 16-18. Pentru “seniori” exista alte turnee mai dificile. In runda preliminara au loc lupte alese aleatoriu de computer, iar primii 16 concurenti ca scor sunt organizati in grupe de cate 4. Castigatorul fiecarei grupe merge in semifinala, unde au loc 2 lupte individuale. Cei 2 ramasi se lupta pentru un loc in National Olympic Tournament, care are loc in august.
Tom, un baiat de 15 ani, cu o inaltime in jur de 1.80, par usor carliontat si castaniu, ochii caprui, imbracat mai mereu la camasa, ajunge in finala cu un scor in preliminarii de 96 de puncte, cu 32 de victorii si nicio infrangere.
Kinder, un tip scund, in jur de 1.50, cu o infatisare foarte infantila si o voce mai mult de femeie, este insa un geniu strategic, cu toate ca are doar 14 ani. Este de asemenea un bun luptator, poreclindu-se “El Kinder”. Are parul castaniu, scurt, aranjat sub forma unei creste de cocos, ochii mari si negrii. Ajunge in finala cu un total de 94 de puncte: 31 de victorii si o infrangere, impotriva lui Betty, care a fost insa invinsa cu usurinta in semifinala de Tom.

*Meciul va incepe in 60 de secunde. Va rugam sa va ocupati locurile. Cei 2 concurenti sa intre in ring, anunta organizatorul*
Tom incearca sa creeze o atmosfera cat mai misterioasa, intrand serios si fixandu-si din prima oponentul cu privirea. Cu pasi mari si rari, se urca incet in ring.
Kinder insa abordeaza o alta alura, mai energica, intrand foarte entuziast in ring. Apoi face un gest, sugerandu-i lui Tom sa se retraga, intinzand pumnul spre el, apoi tragand mana rapid si luand o pozitie de atac.
Hahaha, chiar crede ca ma intimideaza? Nu imi e frica. Stiu ca pot. Sunt mai bun ca el. Sunt cel mai bun! Nu voi avea nicio ezitare!
Tom se apleaca usor cu capul in fata, dupa care incepe sa alerge spre Kinder. Incepe cu un atac orb, caracteristic lui, pentru a vedea de ce e in stare adversarul. Da cu pumnii spre el, continuand sa alerge in directia lui. Kinder ganditor face pasi rapizi in spate si se fereste de fiecare atac, analizand cu atentie miscarile. Deodata Tom se rasuceste si loveste cu piciorul spre burta lui Kinder, care parca prevazand asta reuseste sa se aplece si sa il prinda de pantof cu ambele maini. Tom ridica si celalalt picior in aer, iar printr-o rasucire il loveste cu talpa direct in fata, eliberandu-si piciorul captiv. Ii foloseste fata ca un impuls pentru a face o saritura in spate. Kinder zambitor termina de analizat miscarile de baza si porneste si el un atac. Loviturile sale de pumni sunt foarte rapide, insa Tom mentine ritmul, reusind intr-un moment sa ii cuprinda ambii pumni cu palmele.
-Acum e vorba de forta, spune Tom zambind.
Kinder parea incordat. Se gandea ca daca va ataca la picioare, va fi prilejul perfect pentru Tom sa il arunce in aer si sa-si faca miscarea finala. El stia care era cea mai puternica arma a lui Tom, si anume mana sa dreapta, care avea o forta incredibila. Putea spulbera cu aceasta si cel mai dur metal. Trebuia sa fie foarte atent si sa gandeasca repede.
Tom ii apasa din ce in ce mai puternic cu mana dreapta pe pumn si il facea sa simta ca nu mai poate rezista. Pe fata acestuia se iveste din nou un zambet. Profitand de diferenta de inaltime, lui Kinder ii vine o idee. Acesta se lasa putin pe genunchi, dupa care face o saritura si ii da un cap in barbie, eliberandu-si mainile. Apoi il loveste cu sutul in obraz, urmand o serie de lovituri furioase in burta. Tom pica in genunchi si tuseste. Kinder isi incruciseaza pumnii formand un ciocan, lovindu-l pe Tom in cap. Acesta da cu fata puternic de asflat.
Nervos, Tom loveste cu putere cu pumnul spre locul unde era Kinder, care scapa printr-o saritura, insa acea portiune din arena este spulberata de puterea sa. Acesta se ridica, isi da mana o data prin par, dupa care incepe sa alerge cu viteza spre Kinder.
Viteza lui Tom era incredibila, multi considerandu-l cel mai rapid concurent din turneu. Cand e aproape de Kinder, se arunca spre el. Kinder face o eschiva in dreapta, astfel ca, Tom e nevoit sa il loveasca cu mana stanga. Insa acesta in loc de lovitura, il prinde de umar, dupa care ii aplica un genunchi in burta. In final reuseste sa ii dea un pumn cu toata forta in fata, aruncandu-l din arena plin de sange.
Numaratoarea incepe: 10...9...8...7...6...5...4...3...2...1...0! Tom este castigatorul primei editii din orasul nostru a concursului Olympic Tournament!
Multimea incepe sa ovationeze. Tom ridica fericit pumnul in aer, dupa care face o saritura pe spate si isi continua drumul spre vestiar mai mult sarind decat pasind, eliminand orice urma de seriozitate pe care a afisat-o de la inceputul meciului si pana in momentul de fata.

Note:
*Cu scris italic sunt marcate gandurile personajului protagonist, Tom

în primul rând: Tom(as) cumva?
Aspectul zific al personajului seamănă uluitor cu al tău. O fi o coincidenţă. Foarte bună ideea să te transpui personajului, ajută la evoluarea mai simplă a poveştii.
În al doilea rănd: făfă supărare, dar cum ai descris selecţia turneului, îmi aduce aminte de cea din DBZ.
Oricum, povestea este structurată foarte bine, iar modul în care explici luptele are ritmul perfect. Eu unul, am putut să ţin ordinea mişcărilor lor, fără să mă încurc.
Felicitări şi mult succes

Se pare ca avem aici un fic plin de actiune. Ne-ai intorudus puternic in actiune, povestea pare destul de interesanta si captivanta. Greseli de tastare si ortografie nu prea vad, deci e ok. Astept cu nerabdare sa vad ce se mai intampla.

P.S Puteam sa jur ca vei pune numele personajului principal, Tom. Ei, bine , poate bagi si un Aron, sa fie echipa copleta. )

Eh, ăsta e un fic caracteristic lui Thomas, de la numele personajului (nu mă aşteptam la asta ) ) până la descrierea acţiunii, cu toate ca, recunosc, ai evoluat in această problemă.
Nu am văzut greşeli evidente nici de gramatică, nici de exprimare şi nici de tastare, deci big up for that.
Reiau ce a zis Grimm, Tom, pe lângă faptul că are un nume asemănător cu al tău, are aceleaşi caracteristici fizice cu ale tale ( îţi faci reclamă? :> ). Descrierea personajelor mi se pare puţin forţată, ai intrat direct în subiect atunci când i-ai descris pe Tom şi El Kinder, trebuia să fii mai subtil în privinţa asta.
Acţiunea, pe de altă parte, este descrisă perfect, faptul că am putut vizualiza cum decurge lupta este un lucru important în relaţia autor-cititor. Mă aşteptam să fie şi cu supernatural chiar şi înainte să îmi zici despre ce e vorba, dar ai făcut-o intr-un mod discret.
Păi cam atât de la mine, vreau să văd continuarea şi încearcă să scrii cu diacritice, ajuta enorm, atât din punctul de vedere al cititorului, cât şi estetic.

Ciao!

Foarte interesant ce ai făcut aici, un fic care e promițător încă de la primul post, ceea ce e destul de dificil de realizat. Am numai cuvinte de laudă cu privire la cum ai descris lupta și, în general, cam tot. Încearcă să încarci mai mult sentiment în momentele cheie, dar altfel nu prea am ce să mai zic. Ține-o tot așa

Turneul e gata... Sunt castigator. Stiam eu. Stiam eu. Stiam eu! Continua Tom sa isi spuna siesi. Abia astept la vara! Voi distruge tot!
Tom ajunge bucuros acasa.
-Mama, trebuia sa ma vezi! Am fost uimitor!
-Da, fiule, interesant...
-Unde e tata?
-La serviciu, spune mama lui Tom, grabita. Mancarea o gasesti in frigider. Eu plec la serviciu.
-Dar mama! Nu esti...
Mama lui iese pe usa rapid, fara sa mai asculte ce are de zis.
Minunat! Gandeste Tom, apucand furios o vaza si aruncand-o in usa. Probabil voi fi certat pentru vaza asta. Pe cine pacalesc! Nici nu-si vor da seama! Sunt prea ocupati cu cercetarile lor tampite...
Parintii lui Tom, domnul si doamna Kit, erau niste oameni de stiinta foarte respectati, nu numai la nivel local, cat si la nivel national. Ei au adus multe contributii domeniului stiintific. In schimb, dezaprobau violenta. Datoria slujbei, nu aveau insa suficient timp pentru fiul lor, si de aceea el a imbratisat luptele. Insa il supuneau pe acestea la multe studii, il mai chemau in cadrul unor cercetari, si astfel Tom avea vaste cunostiinte in acest domeniu. Chiar il fascinau. Era un tip foarte inteligent. Putea concepe chiar si strategii ingenioase, pe care din pacate nu le aplica niciodata in cadrul unei lupte, folosindu-se numai de improvizatii.

Dupa cele intamplate acasa, Tom omite sa manance si pleaca direct afara sa se intalneasca cu prietenii sai.
-Bravo, frate! spune Goddy, un tip brunet, cu ochii caprui si destul de solid, intinzandu-i mana.
Tom schiteaza un zambet, razand in sinea sa, apoi da noroc cu el.
-Bravo, ma! adauga si Zoom, dandu-i un pumn prietenesc in umarul drept, apoi dand si el noroc cu campionul.
-Felicitari! spune Sarah, razand.
-Felicitari! completeaza Rebecca.
-Bravo, esti bun! spune si Oeth, luandu-l in brate. Oeth este verisoara sa, o fata cu parul lung, castaniu si drept, cu o statura medie.
-Va multumesc! Stiu ca am fost bun.
-Se puteaa? spune Sarah razand.
-Si dai testul pentru Academia de Lupte? ii intrerupe Rebecca.
-Normal! Spune Tom razand.

Academia de Lupte este o scoala nou infiintata, care invata tinerii sa se lupte, sa dezvolte diferite abilitati si, mai ales, sa isi controleze Chi-ul interior. Pentru a deveni elev la aceasta scoala, trebuie sustinut un examen de admitere in luna iunie. Acest examen consta in 5 probe, la care se primesc punctaje de la 0 la 100. Probele sunt: Proba de Logica, Proba de Strategie teoretica, Proba de Strategie aplicata, Proba de Stiinte si Proba de Lupta. La final, se va face o medie a celor 5. In functie de profilul dorit, se va realiza o medie de admitere. Primii 30 pentru o clasa vor deveni oficial elevii scolii.
Exista 11 clase, notate cu litere de la A la K. Fiecare reprezinta diferite profile. La A si B se pune mai mult accent pe Lupta (45%) si mai putin pe Logica (10%) si Stiinte (5%). C este cea mai dificila clasa, toate probele fiind 20% din medie, in aceasta clasa toate fiind prioritare. Este asemanatoare cu J si K, doar ca la un nivel mult mai inalt. La D, se pune mai mult accent pe Logica (30%) si Strategie teoretica (30%). Proba de Lupta este cea mai importanta pentru E si F (70%). G este o clasa in care Stiintele sunt pe primul plan (50%), iar H si I se axeaza pe Logica (50%) si Stiinte (35%).

-Si unde vrei sa mergi? intreaba Rebecca intrigata.
-Hai la E sau F! spune Goddy. Eu acolo vreau!
-Numai fraierii merg acolo! rade Sarah. Numai lupta conteaza. Nu prea ai nevoie de creier.
-Dar tu unde mergi, inteligento? spune Goddy iritat.
-Vreau la G!
-Si eu tot G as vrea... spune Rebecca.
-Eu nu sunt sigur... Ma gandeam la A sau B... Dar si C poate fi o optiune.
-Ce rost are? Inveti prea mult acolo! spune Rebecca.
-Acolo e cel mai dificil. Imi plac provocarile. Plus ca acolo merg cei mai buni...
-Mda, pierdere de timp. La ce iti trebuie scoala asta? spune Zoom cu sictir.
-Tu nici nu incerci sa dai testul?
-Ce rost are? Oricum as pica la toate probele. Mai ales ca sunt atatia care dau testul...ce as rade sa nu intrati nici voi!
-Tu chiar crezi ce spui? intreaba Tom. Chiar daca sunt neatent si iau un punctaj mic, reusesc eu cumva sa intru la scoala asta, nu? Adica nici n-ar mai trebui sa dau testul... Doar sunt reprezentantul la National Olympic Tournament!
-Increzutule! spune Oeth.
-Tu unde vrei sa intri, Oeth? intreaba Sarah, prietena ei cea mai buna.
-Nu cred ca vreau...
-Doamne, nu va inteleg! spune Rebecca. Eu de-abia astept!
-Eu am vorbit cu Lee, care a gasit un meditator. De maine incep sa ma duc si eu la el!
-Succes, Tom! Eu am inceput meditatiile de pe la inceputul anului, spune Rebecca.
Oeth, Zoom si Goddy incep sa strambe la auzul cuvantului “meditatie”, insa Sarah pare intrigata.




Azi e ziua cea mare! Voi vedea un expert al luptelor! Nu mai pot de nerabdare! Gandeste Tom, facand sarituri constante.
Tom continua sa mearga, pana ajunge la destinatie, in fata unei case mari, cu o poarta de fier imensa. Acesta se apropie incet si bate la usa. Un cutit este aruncat spre el. Printr-un reflex rapid, acesta sare in spate si ia pozitia de lupta.
-Ce nai...? spune Tom, care e intrerupt de alt cutit aruncat.
Pe poarta apare un batran care pare furios. Acesta priveste cu fata intunecata de ura spre baiat, dupa care scoate un al treilea cutit. Tom ia pozitia de lupta. Batranul sare spre el, pregatindu-se sa il injunghie. Tom sare spre dreapta, apoi se rasuceste si il loveste puternic pe batran cu piciorul in spate. Impactul il arunca pe acesta cu capul de asflat.
-Asta a fost tot? se mira Tom.
Mosul se ridica de la pamant, isi trosneste oasele de la gat prin rasucirea capului, apoi scoate o mitraliera lunga si trage spre Tom. Acesta se fereste din nou, iar glontul atinge un zid, pulverizandu-l total.
-O DOAMNNE! striga Tom care incepe sa fuga.
Batranul incepe sa il fugareasca pe Tom, punandu-si mitraliera in spate. Incercand sa ii fie pierduta urma, baiatul fuge peste tot prin oras, pana cand ajunge pe un pod, unde batranul isi scoate arma si il inimereste pe Tom in spate. Impactul ii distruge tricoul, ii creeaza o rana adanca si il arunca in apa. Batranul fixeaza tinta spre apa si se pregateste sa il elimine de tot pe baiat. Deodata insa, Tom face o saritura din apa. Batranul trage spre el. Tom isi ia avant la pumn, calculeaza momentul cu atentie, si loveste glontul inainte de impact, trimitandu-l inapoi spre batran. Glontul intra inapoi pe teava, iar mitraliera explodeaza. Tom ajunge din saritura sa la batran si il loveste puternic cu pumnul drept, care e plin de sange dupa lovitura anterioara, aruncandu-l pe batran in apa.
Dupa aceste intamplari, baiatul se intoarce extenuat la casa unde trebuia sa aiba meditatii si ciocane din nou la usa, insa nimeni nu raspunde.
-Oare acela era meditatorul? spune Tom infricosat. Nu, nu e posibil. A fost mult prea slab! Sau sunt eu foarte bun...
-Tom! Ce e cu tine in halul asta de plin de sange? intreaba Lee, un tip brunet si durduliu.
-In sfarsit! Unde e pregatirea asta?
-S-a terminat acum cateva ore... chiar eram curios de ce nu ai venit.
-Cee? Dar am fost atacat!
-Atacat? De cine?
-Un batran cu o mitraliera periculoasa...
-Ahh...domnul Smitherson. El este paznicul acestei zone si ataca orice strain. Cumva ai ajuns mai devreme decat ora pe care ti-am zis-o eu?
Tom incepe sa se scarpine in cap, dupa care spune:
-Stii...eram si eu entuziast, ce vrei!

-Eh..lasa.. Eu trebuie sa plec oricum. Salut!
-Salut.. ii raspunde Tom, dand noroc cu el, dupa care Lee incepe sa se indeparteze de locul cu pricina.
Tom dezamagit vrea sa plece, insa aude deodata o voce de femeie.
-Stai!
Baiatul intoarce usor capul, putin speriat.
-Ai venit sa te antrenezi, nu?
-Da.. dar nu sunt intr-o stare foarte buna acum. Si imi pare rau pentru domnul...
Smitherson apare in spatele lui. Tom incepe sa simta fiori pe sirea spinarii. Batranul incepe sa ii dea cu o solutie pe rani, apoi il bandajeaza.
-Ouch!!
-Stai cuminte! Asa se intampla daca nu respecti regulile!
-Dumneavoastra sunteti antrenoarea...? intreaba Tom, putin cam nerespectuos.
-Ce insinuezi, baiete? spune ea zambind. Ai curajul sa te lupti cu mine?
-Sunt gata! spune Tom, sarind cu viteza spre ea.
Tom incearca sa o loveasca cu pumnul drept, insa doamna Lia, caci acesta era numele femeii blonde si mici de statura, isi pune ambele maini la spate si il loveste cu un atac rapid de picior in fata, inainte ca lovitura sa sa ajunga la destinatie, aruncandu-l in aer. Tom isi infinge mainile in pamant pentru a se oprii, apoi incepe sa alerge iar spre ea. Lia, la fel de calma il loveste in picioare, ridicandu-l din nou in aer, unde ii administreaza o talpa puternica in obraz. Tom intra cu fata direct in pamant. Lia il impinge departe cu o lovitura de picior bine plasata in stomac. Tom se rostogoleste neajutorat, dupa care incepe sa scuipe sange.
-Nu te pot nici macar atinge..
-Defensiva este cel mai bine plasat atac.
-*Pfu*! E din cauza ranilor de mai devreme...
-Pari destept si stii ca nu este asa. Nu incerca sa gasesti scuze unui esec. Trebuie sa lupti sa il indrepti.
Tom sare din nou sa o loveasca, dar cu acelasi rezultat.
-Invata-ma! exclama Tom cu zambetul pe buze.

Note:
*Pfu* - folosit cand un personaj scuipa sange.

Note externe ficului:
1. Am pus doua capitole pentru ca nu am postat demult, iar capitolul 2 nu este foarte bun pentru ca am avut nevoie de el cu scopul de a detalia niste lucruri.
2. Un mic spoiler, pentru ca am vazut prezentarea la "Catalog". Cu toate ca nu am scris inca capitolele, planul ficului este facut. National Olympic Tournament va avea loc in august dupa cum am zis in primul capitol. Firul narativ as spune ca va fi mai interesant mai tarziu, incepand de prin octombrie-noiembrie. Dar momentan e buna acea descriere.
3. Sper sa imi fac timp sa scriu capitole mai multe si sa le postez.
4. Va multumesc tuturor celor care sunteti interesati de acest fan fiction!

Amândouă capitolele mi-au plăcut. Înă odata îţi spun că ai evoluat din toate punctele de vedere şi că ai fost atent la redactare si la toate detaliile. Ai mai avut o descriere introdusă brusc..acoo cand l-ai descris pe Goddy, dar se iarta.
Interesantă treaba cu Academia..presimt că se naşte un nou SoW (de aici şi chestia ca Oeth mi se pare cunoscuta )
Per total..e interesant, mai ales Doamna Lia..astept mai mult.

Ciao!

Pentru cei care nu stiu, tin sa detaliez ceva. Eu si Rasen am inceput acum mult timp un proiect: School of Wizards. A fost ideea mea sa il facem si i-am propus lui, asa ca l-am inceput. Primele 30 de capitole sau ceva pe acolo, daca nu ma insel, le-am facut impreuna, dupa care eu am abandonat si i l-am lasat doar lui. Numele de Oeth si personajul in sine sau chestia cu scoala fusesera idei de ale mele, asa ca nu vreau sa fiu acuzat de vreun plagiat.
Oricum stati linistiti, va fi extrem de diferit de SoW!

E un fic atat de tipic tie. Dupa atat de mult timp in care am lucrat impreuna ti-as putea recunoaste o lucrare dintr-o mie. Felul in care faci luptele, le descrii foarte amanuntit, pana si cea mai mica miscare. Personajul lui Tom se aseamana mult cu cel din Sow, iar clasele din academie numai tu puteai sa le impartii atat de bine. Astept sa pui mai multe capitole.

Capitolul 4 – “Antrenamentul incepe!”

Alarma nici nu apuca sa sune, ca Tom deja este pe drum spre antrenament. De aceasta data il saluta respectuos pe Smitherson, care ii deschide usa spre curtea Liei.
-Buna dimineata, tinere! din moment ce tu optezi pentru antrenamentul cel mai dur, te-am pus in grupa cu doua fete la fel de ambitioase ca si tine. Trebuie sa soseasca.
Hmmm..
-Pana atunci vino cu mine. Trebuie mai intai sa iti antrenam reflexele.
Tom o urmeaza pe Lia. Aceasta il duce in curtea din spate, dupa care aduce niste farfuirii. Tom se uita suspicios, pana in momentul in care Lia arunca una spre el. Speriat, o sparge cu pumnul.
-Ce-a fost asta?!
-Buna treaba! Fii atent acum!
Lia incepe sa arunce o serie de farfurii. Tom o sparge pe prima cu pumnul sau drept, insa urmatoarea il loveste direct in frunte, facandu-l sa isi piarda concentrarea, astfel si celelate ii provoaca taieturi pe piele si haine, fiind aruncate cu o viteza mare.
-Intelege ca nu ai o singura arma! Cand esti atacat din mai multe parti, trebuie sa iti folosesti fiecare parte a corpului ca defensiva.
Lia incepe sa arunce o multitudine de farfurii. Tom incearca sa le loveasca, insa concentrandu-se pe mai multe deodata nu rezolva nimic. Devine ametit si este din nou taiat de ele.
*Ding-dong*. Se aude soneria, apoi un scartait de usa, dupa care doua siluete feminine apar in peisaj. Prima, Sena, era o fata inaltuta, cu parul brunet si drept, ochii negrii. Prezenta ei era putin morbida, sugerata de costumatia neagra si craniile decorative, la care se adauga un accesoriu: o esarfa rosie stransa in jurul bratului. Sora ei putin mai mica, Kushi, ii diferea total. Parul sau era tot drept, insa castaniu, ochii mari si caprui, la care se adauga un zambet larg si haine viu colorate.
-Ele sunt partenerele tale de antrenament, Sena si Kushi!
Kushi se apropie de Tom care era la pamant zgariat, dupa care ii intinde mana.
-Kushi! se prezinta ea cu un zambet dragalas.
-Tom, spune baiatul, putin nedumerit.
-Sena, spune si cealalta fata, care in ciuda aparentelor, schiteaza un zambet, surazand. Ce e cu ranile tale? Antrenamentul cu farfuriile?
-Da.. se incrunta Tom.
Sena si Kushi iau pozitia de lupta.
-Fii atent aici, Tom! spune meditatoarea.
Lia incepe sa arunce cu farfuriile. Kushi genereaza un zid de forta, avand forma unui oval verde usor transparent cu care se protejeaza, in timp ce cu cealalta mana lanseaza si ea discuri de energie de aceeasi culoare, distrugand farfuriile.
-Ce e puterea asta? se mira Tom.
-Kushi isi poate controla spiritul. Asa zisa energie “Chi”. Aceasta energie depinde de fiecare. Despre ea o sa inveti mai multe la Academie.
Trecand testul, Kushi se da in spate si Sena ii ia locul. Lia incepe din nou aruncarea seriei de farfurii. Sena isi desprinde esarfa de la mana si incepe sa o foloseasca drept bici. Cu cateva miscari usoare din mana sparge totul in cioburi fine.
-Buna treaba! Amandurora!
Tom priveste uimit.
-Vreau sa mai incerc odata!
Fara niciun comentariu, Lia arunca din nou seria de farfurii. Fetele il privesc atente. Tom se simte motivat, concentrandu-se la maxim. El reuseste sa distruga aproape toate farfuriile, scapandu-i cateva, insa in urma niciuneia nu si-a mai pierdut din atentia distributiva.
-Trebuie sa mai exersezi. Oricum, chiar te felicit! spune doamna Lia. Eu zic ca acum ar trebui sa va meditez putin pentru partea teoretica a examenului. Promit ca maine voi veni cu ceva special pentru voi.
Cei trei intra in casa.
“Baiatul acesta... e special. Doar ca are multe de invatat. Vad ca a fost o decizie inteleapta sa il grupez cu Sena si Kushi. Nu imi dau seama exact ce l-a ambitionat atat: faptul ca ele au reusit sa distruga farfuriile, puterile de care au dat dovada... sau cine stie! O fi prins vreo simpatie! Barbatul ce vrea sa para masculul feroce. Hihihi.”, gandeste doamna Lia, dupa care isi urmeaza invataceii inauntru.
Cu cunostiintele sale capatate de la parintii sai si deasemenea inteligenta nativa, Tom scoate punctajul maxim la testul de logica pe care meditatoarea il da, iar din cand in cand la stiinte o completeaza pe aceasta.
-Tom, de ce ai mai venit aici? spune Kushi surazand.
-Eu vreau sa ma antrenez. Sa devin mai puternic! In special pentru National Olympic Tournament!
-Esti calificat? intreaba Sena, mirata.
-Da, spune Tom zambind.
-Felicitari!! Si succes! spune Kushi, zambind.
-Dar de unde stii atat de multe? intreaba Sena.
-Acum m-am prins! Tom! Tom Kit! spune Lia, mandra. Esti fiul celebrilor oameni de stiinta Kit?
-Da, spune Tom putin rosind.
-Si cum ai ajuns tu sa te lupti? intreaba Sena suspicioasa.
-Ei sunt foarte ocupati... Iar eu de mic am fost atras de aceasta latura a lumii. Nu stiu de ce. Iar cand mi-am descoperit si talentul, am fost convins ca asta trebuie sa fac. In schimb sunt luat de multe ori la diverse cercetari si primesc multe teme si studii de facut... Asa ca nu cred ca voi avea vreo problema in aceste domenii.
-Daca vrei, poti pleca sa te mai antrenezi, spune Lia, zambind.
-Bine. Ne vedem maine Kushi, Sena!
-Pa-pa, spun cele doua fete, privindu-l pe Tom cum paraseste locuinta.

Capitolul acesta este foarte bine facut, ai descriere si naratiune din plin, nu am observat greseili de scriere. Deci din punct de vedere construnctiv este foarte bine. Din pucnt de vedere al povestii a fost putin cam sec, puteai face antrenamentele putin mai interesante si sa le dai personajelor cateva caracteristici mai interesante. Nu pot spune ca nu imi place dar din punct de vedere al povestii puteai face mai bine. Astept cu nerabdare sa vad ce mai scrii si astept sa ma surprinzi.

Mă scuzi de absenţa pe care am avut-o la fic-ul tău, dar să ştii căam fost obligat de situaţie.
Cu ficul sunt la zi, am citit, dar nu am reuşit să comentez până acum şi mare prostie am făcut pentru că mi-am pierdut toate ideile :]].
La o primă vedere capitolul are o redactare bună, curată, dar îţi sare în ochi dialogul abundent, care nu este un lucru aşa bun. Bine...dialogul este compensat de o descriere exactă, nu foarte detaliată, dar care oferă cititorului o imagine vizuală bună asupra evenimentelor.
Un alt lucru care mi s-a părut mai mult interesant decat greşit, vorbesc despre transpunerea gândurilor protagonistului. "Hmm"-ul acela e puţin deranjant în sensul în care întrerupe descrierea şi chiar dialogul, chiar dacă ai făcut o notă prin care explicai de ce ai scris în italic, tot ar fi mai bine să renunţi la a pune chiar şi simple interjecţii. Le poţi înlocui pe acestea cu gânduri mai complexe.
Ca o ultimă observaţie pe care am să o fac asupra stilului de scris şi al redactarii, te sfătuiesc să începi să scrii cu diacritice. Cu toate că redactarea este, aşa cum am spus şi mai sus, curată, diacriticele i-ar da o picătură de profesionalism şi te-ar ajuta şi pe tine să scrii mai corect.

Acum cu privire la fic. E bine că Tom se ambiţionează să devină mai bun, cred că asta va deveni principala lui trăsătură de caracter. Echipa în care a fost plasat e destul de interesantă. Ai spus tu că fic-ul ăsta va fi puţin diferit de cele cu care m-ai obişnuit, dar văd ca elementul supranatural îşi face simtită prezenţa şi aici.
Aştept următorul capitol!

Ciao!

Capitolul 5 – “Proba pietrelor”

Un vecin de-al lui Tom se plimba linistit cu bicicleta, bucurandu-se de aerul curat, cand il vede pe baiat antrenandu-se din greu.
-Hei, Tom! Ce faci? Asa matinal?
Tom apleaca capul, iar colturile gurii i se ridica usor, dupa care raspunde:
-Ma antrenez!
Domnul continua sa ii vorbeasca lui Tom, dar acesta nu il mai baga in seama, concentrandu-se la capacitatea sa maxima la antrenament.
“Saracii sai parinti... Ce baiat neascultator”, gandeste el.

Gata!
Tom, Sena si Kushi se strang la casa Liei, care e pregatita sa ii instruiasca.
-Sunteti gata de noul antrenament?
-As vrea sa va rog ceva! spune Tom, entuziasmat. Mai vreau inca o data antrenamentul pentru farfurii! Ma simt pregatit!
-Bine, sa terminam rapid.
Lia aduce din nou setul de farfurii pentru antrenament si incepe sa le arunce spre baiat. Tom respira usor, isi ia pozitia de lupta, dupa care incepe sa le sparga cu pumnii. In momentul in care vin mai multe farfurii deodata incepe sa isi foloseasca si picioarele. Observand ca se bucura ca aproape s-a terminat, Lia decide sa mai arunce 5 farfurii distantate. Tom analizeaza rapid pana in ultimul moment, in care loveste cele 4 farfurii astfel incat sa fie lovita si a 5-a de ele.
-Felicitari! ii ureaza Lia, acompaniata de aplauzele lui Kushi si Sena. Acum asteptati-ma aici. Sa nu va speriati si aveti grija.
Cei trei privesc nedumeriti. Lia intra in casa, iar dupa cateva secunde, un bolovan imens in forma de paralelipiped este aruncat in locul unde stateau copii.
Ce-a fost asta...?
Imediat incep sa apara si altele, picand fix una peste alta, ajungand la un total de 10, dupa care mai sunt aruncate inca 3 gramezi. Lia iese afara razand, cu mana la gura.
-Sa va vad! Cate pietre puteti sparge cu o singura lovitura?
-Pot incerca primul? spune Tom zambind.
Fara niciun raspuns, Lia se da in spate cu subinteles, fiind urmata de cele 2 fete. Tom isi ia avant, dupa care incepe sa constientizeze ceva.
-Cum ajung acolo sus? spune acesta, punand accent pe “u”-ul din “sus”.
-De pe acoperis, surade Lia, grabitule!
Toti patru intra in casa si se urca pe acoperis. Tom isi pregateste avantul.
-Esti gata, tinere?
-Gata!
Tom sare si loveste cu pumnul cu toata forta sa bolovanul de sus, care e singurul ce se sparge. Tom se inroseste. Ii era rusine pe de o parte, iar pe de alta nu intelegea ce se intampla.
-Kushi, tu urmezi!
Kushi face si ea o saritura si creeaza din spiritul sau o serie de discuri verzi ce perforeaza doua pietre. Dupa care se ridica, si zambeste frumos spre ceilalti. Tom devine si mai rusinat.
Nu o pune pe Sena, nu o pune pe Sena...
-Sena, tu urmezi!
Tom isi pune mainile in cap, dar decide sa se uite la prestatia Senei, fara sa mai schiteze vreo reactie ciudata. Sena sare, iar in aer isi dezleaga biciul de pe mana, cu care strapunge trei pietre.
-Daca era mai lung, probabil spargeam mai multe, spune Sena in gluma.
-Dar si mai greu de controlat. Nu sunt o persoana rea, doar nu vreau sa va supraestimati. De asemenea nici sa va subestimati.
Lia il ia pe Tom si pleaca pentru o mica discutie particulara.
-Tom! Ai potential! Nu fii dezamagit! Poti mai mult! Nu te incurajez. Doar iti spun adevarul. Tot ce ai nevoie este putina tehnica. Mergeti in casa, striga Lia fetelor. Trecem la partea teoretica mai devreme.
Cele doua fete, ascultatoare si suspicioase, coboara de pe acoperis si isi ocupa scaunele lor din casa.
-Revenind. Uita-te atent la mine!
Lia face o saritura si loveste bolovanul superior cu talpa. Unul singur se sparge.
-Asta ai facut tu. Iti concentrezi toata forta pe o suprafata mica, iar lovitura nu te avantajeaza. Stii sa inoti?
-Da.
-E exact ca la inot! Fii atent!
Lia face din nou o saritura in aer, in caderea sa tinand un picior drept, perpendicular cu corpul sau, sfaramand toate cele zece pietre. Nu apuca sa mai spuna ceva, ca Tom deja sare la concluzii:
-Am inteles! spune el, sarind din nou, de aceasta data lovind cu palma dreapta, in pozitie perpendiculara cu pietrele, reusind sa distruga patru dintre ele.
-Felicitari! Tu chiar inveti repede. Se pare ca din nou nu ma insel. O sa te incante probabil proba de maine, spune Lia zambind usor entuziatic.
Kushi si Sena au inceput sa priveasca pe geam de plictiseala fix inainte de momentul in care Tom a distrus pietrele.
-Patru?! Mai devreme era una! spune Sena, cu gura cascata.
-Are niste evolutii extraordinare la fiecare proba. Noi suntem ceva mai constante! spune Kushi, razand.
Lia coboara in casa. Tom o urmeaza pentru a-si lua la revedere, dupa care pleaca, mai hotarat ca niciodata.

Ei, bine, vreau să-ți spun că, deși la început fic-ul tău nu îmi atrăsese atenția suficient de tare, acum acest lucru se întâmplă. Îmi place evoluția ta, în poveste, în felul de a scrie, mai ai de învățat, dar ești pe un drum foarte bun, să știi. O să te sfătuiesc și pe tine, cum a zis și Andrei, să treci la diacritice, pentru că altfel scrii foarte curat. De asemenea, ce nu ar strica ar fi o țâră de descrieri ale reacțiilor personajelor mai des. Că se încruntă, că zâmbesc, că și-au schimbat tonul vocii, că le sclipesc ochii, etc.. Aștept continuarea și, dacă există progrese, îți voi mai da sfaturi. Pași înceți, dar siguri Spor!

Capitolul 6 – “Tom si Smitherson”

A treia zi de antrenament este pe cale sa inceapa. Oare ce proba il mai asteapta pe Tom? Entuziast ca de obicei, nici nu a mai mancat micul dejun si a mers in graba tot drumul spre casa Liei. Ca de obicei, era primul ajuns acolo.
-Buna ziua, domnule Smitherson! saluta Tom respectuos.
-Ce faci, derbedeule, de la ora asta?
-Am venit sa ma antrenez!
-Lia doarme. Grupa de dimineata s-a amanat pentru mai tarziu. Daca vrei, mai poti sta pe aici o ora.
-Nu e nicio problema. Nu am avut somn, asta e tot. Si m-as fi plictisit acasa...
-Vreau sa te avertizez. Am auzit ca te-ai calificat la National Olympic Tournament. De la anul vei avea un adversar mult peste nivelul tau.
-Amuzat, batrane, spune Tom pe tonul sau rautacios.
-Ai avut dificultati in a ma bate pana si pe mine. Iar nepotul meu este cu mult mai puternic.
-Avand in vedere ca arma era cea cu putere, nu altcineva...
-Metoda nu conteaza, tine minte asta. Nepotul meu e un adevarat geniu al armelor, iar acuratetea tintei sale este magnifica. Plus ca artileria sa este mult mai incarcata. Adevarul este ca nici eu nu mai sunt atat de tanar...
-Tanar si tafnos.
-Te intreci cu gluma, prichindel.
-Dar cum il cheama pe acest nepot atotputernic? mormaie Tom, sarcastic.
-John. John Riffle.
-Riffle? Parca are nume predestinat! Cum de nu il cheama Smitherson?
-Tatal sau a considerat ca era mai potrivita o schimbare de nume, fir-ar el sa fie. Sau nu mai vroia sa aiba vreo treaba cu mine. Orice ar fi, nu ma intereseaza de acel om. Tin insa la nepotul meu. Lacrimi apar in ochii batranului. Dupa cate l-am invatat... Sunt mandru macar, ca talentul familiei noastre parca s-a intruchipat intr-o singura persoana. Va ajunge departe, te asigur eu.
-Daca e atat de bun, de ce nu a participat anul acesta?
-Lipsa de provocare. Dar acum, cu academia infiintata, visul lui va deveni realitate. Va fi cel mai bun, la un nivel ridicat de competitie!
-Merg sa o trezesc pe Lia, spune Tom, ridicandu-se de la masa la care statea.
-Opreste-te! il ameninta batranul, scotandu-si arma. E treaba mea sa am grija de doamna Lia!
Smitherson il fixeaza pe Tom cu o privire serioasa, dupa care se pregateste sa apese pe tragaci.
-Nu ma pacalesti, batrane. Mitraliera ta a fost distrusa. Aceasta este falsa!
-Te crezi destept?
Smitherson tine apasat tragaciul, timp in care teava mitralierei incepe sa absoarba aerul din jur, comprimandu-l la o presiune gigantica. Arma sa incepe sa tremure din ce in ce mai tare, scotand sunete ciudate.
-O numesc “Lacrima Pescarusului”! E arma mea preferata, spune el zambind. Odata la capacitatea maxima de incarcare, esti terminat. Eu zic sa te retragi.
-Daca armele tale sunt atat de puternice, de ce nu le-ai dat lui John?
Batranul incepe sa transpire putin.
-In definitiv, cred ca am dreptate. Fiecare arma de-a ta are o slabiciune majora. Pentru asta ar putea fi in prim caz timpul imens de reincarcare. Haide sa facem un concurs. Primul din noi care este la pamant, pierde. Daca voi castiga, merg sa o trezesc pe Lia. In caz contrar, voi renunta definitiv la antrenamente pana la examene. Esti de acord?
-Sa-i dam bataie! Arma mea a ajuns oricum la puterea sa maxima. E imposibil sa supravietuiesti unei lovituri directe.
Tom incepe sa fuga in zig-zag, opus pozitiei lui Smitherson. Batranul incearca sa fixeze tinta pe el.
-Nu te mai misca asa, pramatie!
Agilitatea lui Tom il face imposibil de ochit pentru batran. Din viteza pe care o prinde, reuseste sa isi faca avant si sare gardul in curtea Liei.
-Pramatie neobrazata!! urla Smitherson care il urmeaza inauntru, insa nu reuseste sa il vada. Unde esti?
Smitherson incepe sa se uite in toate directiile, insa Tom este de negasit. Deodata acesta apare in spatele batranului si il apuca de picioare.
-Esti o tinta prea usoara acum, nesabuitule!
-Dar tu nu te poti misca, spune Tom zambind cu inteles. Uita-te in sus.
Smitherson face ochii mari. Un bolovan imens de-al Liei pica cu viteza spre el.
-Ai doar o incercare sa tragi si nu prea mult timp ramas de gandire. Sa te vad!
-Nu e corect!!
-Pot folosii orice! “Metoda nu conteaza, tine minte asta.”, il citeaza baiatul.
-Pramatie! spune Smitherson, razand in hohote. Felicitari!
Batranul trage cu arma catre bolovan, care este facut bucatele de puterea sa distructiva. Tom nu mai ezita acum niciun moment. Il trage de picioare pe Smitherson si il loveste cu putere cu fata de pamant, dupa care ii aplica o lovitura a pumnului sau drept. Batranul e aruncat departe si inchide ochii pentru un moment.
“Ei bine, baiatul asta chiar e ceva. Ceva special. Succes, John, sigur vei avea nevoie...” gandeste Smitherson.
-Batrane, ai murit?
-Taci din gura, ganganie infecta!! urla Smitherson. Nu mor asa usor. Casa asta, Lia.. inca au nevoie de mine. Iar eu am o datorie de implinit.
-Datorie?
-Vei afla alta data. Si mai e si nepotul meu, pe care abia astept sa il revad. Smitherson incepe sa lacrimeze. Acum voi trage un pui de somn... si cu acestea fiind zise, incepe sa sforaie.
Niste aplauze incep sa se auda, apoi o silueta de femeie iese din casa.
-Bravo, Tom! Acum hai in casa. Fetele trebuie sa soseaca.

Frumos redactat și am impresia că ai început să ții cont de ce s-a scris mai sus. Apreciez. Also, mi-a plăcut mult episodul în sine, cum a reușit Tom să pună în aplicare de unul singur o strategie isteață care să-i aducă victoria. Bravo, bravo, bravo. Îți recomand să treci la diacritice, ar spori profesionalismul poveștii și ar face-o mai estetică. Also, încearcă să pui spațiu după linia de dialog, se vede mult mai bine. Spor

Sincer, am incercat sa rescriu cu diacritice, dar am renuntat la idee in momentul in care am vazut ca deja trecuse o jumatate de ora si terminasem doar un micut paragraf.

Nu e deloc greu odată ce te obișnuiești cu locul lor pe tastatură. Eu a trebuit să mă obișnuiesc din cauza facultății, că trebuia să predau toate proiectele cu diacritice. Și erau multe. Și uite cât de folositor mi-a fost Crede-mă, practice makes perfect, în orice, și aici va fi la fel. Mai dă-i o șansă data viitoare. Dar nu când rescrii, când scrii de la zero Spor

De acord cu Schizo şi ţi-am mai spus şi eu, trebuie să începi să foloseşti diacritice. Îti va greu la început, dar într-o săptămână - două nu vei mai avea probleme cu nimic. Cât despre capitol, a fost bun. Evoluează povestea şi odată cu ea..evoluează şi Tom. Ador faptul că nu i-ai lăsat doar puterea pe sistemul "Muşchii mei minte nu are", ci ai decis să îi oferi o capacitate intelectuală mare cu ajutorul căreia poate concepe strategii şi asta face o scene de acţiune genială.

Ciao!