Art New Generation
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Ultimele subiecte
» Shingeki no Kyojin
Depresie de vară [+16] EmptyMier Mar 09 2016, 20:23 Scris de razvanwar2

» Cerere avatare si semnaturi
Depresie de vară [+16] EmptyMar Mar 10 2015, 23:21 Scris de Sarpe

» Spirit Crisis
Depresie de vară [+16] EmptyLun Mar 09 2015, 22:04 Scris de Nekirus

» The Ferlands
Depresie de vară [+16] EmptyDum Mar 08 2015, 00:22 Scris de iAndrei

» Ippo's Gallery
Depresie de vară [+16] EmptySam Mar 07 2015, 22:29 Scris de Sarpe

» Fotografie la persoana a III-a
Depresie de vară [+16] EmptyVin Mar 06 2015, 19:31 Scris de iAndrei

» LoL
Depresie de vară [+16] EmptyVin Mar 06 2015, 18:50 Scris de iAndrei

» Carti Vs Filme
Depresie de vară [+16] EmptyVin Mar 06 2015, 16:08 Scris de Delusive

» Recomandările lui Nekirus
Depresie de vară [+16] EmptyMier Mar 04 2015, 14:35 Scris de Nekirus

» Concurs ranguri
Depresie de vară [+16] EmptyMier Mar 04 2015, 14:21 Scris de Nekirus


Depresie de vară [+16]

+2
Darky
EireneMcChaos
6 participanți

In jos

Depresie de vară [+16] Empty Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de EireneMcChaos Mar Sept 11 2012, 04:06

Înainte de toate, vreau să adaug câteva detalii. Asta nu-i nici prima, nici ultima mea creaţie. Am trântit-o pe foaie probabil anul trecut, în mijlocul verii zăpuşitoare. Vă invit la cât mai multă critică constructivă, dar vă rog luaţi în considerare că va fi prima dată când primesc feedback, mai mult decât un simplu "mişto" Crying or Very sad Deci vă rog umil, să nu îmi tăiaţi din prima elanul de a scrie.
Conţine şi ciudăţenii, cuvinte vulgare, porcării şi alte reziduuri din mintea mea Very Happy
N-are decât trei capitole, dar e ceva prea lung să fiu un one-shot (O fi three-shot, I dunno).

Noh spor la citit Very Happy Scuzaţi eventualele greşeli, e prea târziu să mai verific.
PS: I-am tras +16 că deh, nu-i cea mai inocentă treabă, dar nici prea explicită aşa, dar nu vreau să fiu în afara legii Very Happy

Sadism

Cuţitule?! Cuţitule?! Unde dracu' te-ai ascuns? Vai, să te ia naiba că nu mai găsesc amărâtul ăla de cuţit împuţit! I-auzi, cuţit împuţit. Ce mai scot şi eu pe gură. Urăsc fiinţele umane. Urăsc căldura. Urăsc cuţitele care dispar din senin!
Tu ştii cine sunt eu? Nu ştii. Speram că poţi să mă ajuţi. N-am nume. L-am pierdut
undeva pe o stradă unde mi-am văzut moarte cu ochii. Demult, demult ... mi se zicea simplu "tu". Acum fiecare îmi spune cum vrea. Câte persoane am cunoscut în ultimele 4 luni, atâtea denumiri am. Şi cine ştie încă câte o să primesc. Numele meu e ultima mea grijă.
Futu-i! M-am tăiat! Ceapa mă-tii, altădată nu mai filozofa în timp ce-ţi faci de mâncare, fiinţă proastă!
Mă aşez, mă bandajez, mă înţeapă, mă arde, e fierbinte. Ah drace, am şi vărsat apa pe mine! Mă simt mai nasol ca o ceapă degerată. Ce-i cu mine azi, de-s aşa aiurea? În fine.
În sfârşit mânânc, după jumătate de oră de împiedicări constante; îmi pun nişte muzică şi mă aşez în pat. N-am mâncat de trei zile. Era şi timpul să-mi fie foame... Urmează un măr.
Miroase plăcut. Miroase a vară. De fapt ... Mi-e greaţă. Îmi vine să vomit, arunc mărul departe şi mă aşez sub pătură. Îmi doresc să vină cineva să dea muzica mai tare, să pot striga şi înjura ce şi cum vreau, să n-audă nimeni. Oricum nu-mi aude nimeni vocea. Urletele mele mintale sunt microscopice. Doar eu aud. Eu urlu, eu aud. Mă doare capul. Nu-i ceva nou. Toata vara sunt aşa. Până pe la mijlocul lui septembrie, nu-mi trece nimic. Insomnii care durează şi câte-o săptămână, agitaţie continuă, în special fizică ... De câţiva ani buni e aşa. De vreo şase, de fapt.
Abia prin octombrie, când deja e frig, temperatura e abia 10 grade şi tot e auriu. Atunci mă simt în stare să ies afară şi să rezist mai mult de 3-4 ore. Iarna e cel mai bine. E perfect. Nu spun că ador frigul, ci doar mă simt bine. Mă simt în pielea mea. Mă agaţă o energie şi nu-mi dă drumul până la sfârşitul lui aprilie.
Ahh! ... Demonule din capul meu, termină cu ciocanul! Dracului de treabă! Mă scol în
fund şi arunc cu papucul de casă după CD player. Un scârţâit ciudat, şi apoi linişte.
Linişte ...
Da ... Somn. Ahh, nu-mi vine să cred cât ticăie ceasul ăla!
Mă scol din pat, îi trântesc două palme, îi sar bateriile şi mă culc înapoi.
Dorm ... Dorm ... Linişte de cimitir, o linişte rece, o linişte moartă, disperată. Dar
linişte. În sfârşit. Ţipetele astea schizofrenice din capul meu sunt rutină, sunt ok cu ele
întotdeauna. Pot să dormmm ...

Hă? Ce pula mea? Stai mă, unde m-ai adus? Mă-nvârt în cerc şi tot e de un roz sclipitor şi orbitor. Cred că-i de la sutienul piţipoancei ăleia de vizavi. Cât de scârbos. Câte paiete, omule! Mi-e somn, cad în genunchi, culoarea asta mă deranjează mult prea mult. Îmi vine să mă rostogolesc de râs, dar fir-ar că n-am energie nici într-un vis. E un vis? Mă rog, altă ciudăţenie. În stânga mea apare un tip mic cu păr lung cârlionţat, verde. Uşa? Cred că s-a strecurat printre paiete. Dumnezeu ştie cum. Măcar de ar schimba culoarea ... Îmi zice că dacă mă mai uit mult la păru' lui, îmi arde moaca. Ce mă? Ce să-mi ardă? Moaca mă, fiinţă proastă!
Fiinţă proastă-i mă-ta, boule! Numai eu am dreptul să mă înjur. Băga-mi-aş ceva suculent în tine, pitic care nu-mi dai pace! Aoleu, vine cu o brichetă spre mine! Bă da' futaiu' mic nu glumea!
Ha ... ahh ... să-mi-f... am febră! Ce-a făcut piticu' ăla ... I-a ieşit.
M-am trezit şi nu pot să adorm. Am dormit dracu' trei ore. Trei ore nu-mi ajung pentru următoarele 3-4 zile. Că sigur n-o să mai dorm prea curând, prea adânc.
Mi-e sete ... Vreau ... apă, alcool, orice ...
Beau apă. Nu mă răcoreşte deloc.
Bâjbâi în întunericul dat de jaluzelele trase după telefonul mobil. Ah pula mea!
Lumină artificială! Ochi mei, mă ard! Nu-i d-ajuns că am febră.
Strig la propriu de durere şi trântesc telefonul. Îmi duc mâinile la ochi şi îi frec cu putere până lăcrimează.
Ah ... aaah!
Ce excitant sună, mă gândesc. Lui Viggo i-ar plăcea.
Ce? Mintea mea îmi joacă feste. Da, sigur că i-ar plăcea să mă vadă într-un hal d-ăla în care să-i urlu numele de plăcere, da' ce pana mea ...
Viggo ... De fapt pe el voiam să-l chem să mă aline.

Cad în genunchi. Pipăi covoru' care pare mai degrabă ca o gaură neagră decât colorat, după telefon. Lumina ecranului s-a stins de mult ce-i drept. Nu-l mai găsesc.
Aha! Pizda mă-tii, am dat şi de tine. Luminiţă futută. Îmi ţin ochii închişi şi-i strâng tare,
la limita durerii. Norocu' meu că i-am învăţat numărul din cap. 0738 ... 76 ... 4 ... 15 ... 3 era oare sau 2? În fine, pun 3, fie ce o fi. Sună. Am ghicit-o.
-Da? întreabă o voce cunoscută, pe un fundal zgomotos.
-Bă, pulă, hai la mine! îl întâmpin eu călduros.
-Ce mă, la ora asta?! Te-ai lovit la cap?
-Da' ce, cât poa' să fie?
-E unu noaptea.
-Da? Haide mă! Am chef, aşa ...
-Ai noroc că îţi sunt şi prieten, zombie.

Îmi închide în faţă. Dacă nu apare, îl fut în cur cu ce apuc. Nu contează.
Trec 5 minute. Trec 10 minute. Trece jumătate de oră. Piiii ... era să înjur, şi ăsta intră pe uşă.
-Hakuna matata! I'm here finally.

Îi văd conturul intrând pe uşa crăpată, ca o umbră cu picioare.
-Futu-ţi Cristoşii mă-tii! închide repede lumina aia, pulă!
-De ce mă, eşti bine?
-Stinge mă becurile până nu le crăp în gura ta, fierbinţi cum sunt!

Înţeleg că e abia a patra oară când îl chem aşa pe nepregătite în mijlocul nopţii, dar ar fi putut să se prindă singur că ceva e în neregulă cu mine.
Uită-te la omu' ăsta imbecil că nu m-ascultă! Urlu la el, îl trag de pantaloni şi nu vrea să le stingă. Într-un final se conformează. Iese din cameră, le aprinde pe alea de pe hol şi vine înapoi să le stingă pe astea. Lumina neonului e ceva mai agreabilă, probabil de aia că nu mai pâlpâie ca un curcubeu cum face ăst'lalt bec. Mereu, mereu, lumina cu tentă portocalie mi-a pulsat până-n fundul plămânilor. Sau asta e doar din cauza sensibilităţii mele? Nu ştiu. Nu-mi pasă.
Simt o mână pe fruntea mea. Eu stau acolo ţinându-mi genunchii şi cu o palmă peste
ochi. El mă ia de gât şi mă trage spre el. Se pune în faţa uşii, să mă ferească pe mine şi de cele mai mici fire de lumină. Mă atrage şi cad în braţele lui, cu spatele.
Viggo ... îi şoptesc numele. Nu ăsta e numele lui de fapt. Niciodată nu i-am ştiut
numele. Dar nu m-a fascinat atât de tare să întreb.
Viggo ... îl iau de mână. Are mâna destul de mare pe lângă a mea, dar e fină. Şi el e
mare de fapt, ce pula mea. E cât uşa.
-Viggo ... te iubesc, omule.
Nu-mi răspunde. Dar începe să-mi mângâie părul finuţ, nu înainte să se asigure că am ochii închişi.
Fac toate eforturile să mă ţin pe propriile picioare. Îl iau de umeri, mă sprijin de el. Corpul meu e atât de slăbit, e ca un cadavru. Viggo se prinde că nu pot sta ca lumea. Băiat deştept, ce să mai. Dar îmi adun toate sarcinile negative şi îl iau de gât şi-l sărut. Îl sărut ... şi-l sărut ... şi continui să-l sărut ... Şi gem ... şi-mi place ... are buzele moi ... şi dulci ... A băut vin ... Probabil a fost cu prietena lui ... Îi simt parfumul de pizdă prelins pe pielea lui de prinţ. E aşa un dulce. E grozav ... E blond. E grijuliu. Şi continui să-l sărut. Piciul din capul meu a plecat de mult, de când apăruse Viggo.
Îşi duce mâna sub tricoul meu şi mă prinde de sfârcuri.
-Bă! Ce naiba faci?
Se uită la mine şi-şi coboară mâna până în pantalonii mei largi de pijama super-comodă.
-Ce catifelat, îmi zice.
-Ce mă?! Strig la el. Ahhh! mă ia prin surprindere totală, când îi simt degetele ceva mai jos decât permite un film interzis sub 18 ani.
-Pijamaua, nu te gândi la altceva! şi râde.

Eu îmi întind mâna către masă şi iau cuţitul pe care-l căutasem toată ziua.
-Viggo! Viggo, stai ... am ceva mai bun, şi ştiu că-ţi place ...
Îi dau cuţitul în mâna cealaltă.
-Aşaaa ... ahhh ... Taie acolo!
Îl las ... Îmi place. Înfige mai adânc ca de obicei, în locul în care aproape
întotdeauna o face. Ahh! Mă doare ... Viggo ... Sângele ...
-Bea-l tu! îi spun.
Începe să-mi lingă braţul şi rana de parcă-i un vampir. Sângele ... curge ... El linge.
Rămân urme roşiatice, încep să se usuce rapid. N-ar fi venit dacă n-ar fi căutat asta.
Îl sărut din nou. Are un gust metalic în gură. Sângele meu. E acru oarecum. Doar
sângele lui e dulce.
Îmi simt pieptul închis, plămânii se strâng şi se uscă tot mai mult, încape tot mai puţin aer parfumat în ei. Pulsul e slab, în ciuda excitării şi entuziasmului.
Trage cuţitul mai în jos şi-mi deschide rana şi mai mult. Îmi spune să gust şi eu. Îi spun că nu, eu prefer să-l sărut pe el. Îmi bag limba adânc în gura lui, lingându-i buzele în trecere, şi descopăr că sângele meu curge pe lângă buzele mele.
"Bă, tu vrei să faci asta întotdeauna, nu-mi da mie!" îmi vine să-i crizez în cap. Dar mă opreşte ceva de fiecare dată. Îmi scoate cuţitul rapid din rană. Ochii încep să-mi lăcrimeze de durere ...
-Ssshhh! îmi spune încet ţinându-mă de gură ca să nu strig.
-Îhm, îîîmm! încerc să urlu, el îmi linge lacrimile şi-mi strânge braţul ca să nu mai curgă sânge.
Rânjeşte mişeleşte la suferinţa mea ... Îmi place asta. Doar e sadic. Dacă n-ar fi, nu mi-ar mai trebui.


Ultima editare efectuata de catre EireneMcChaos in Mar Sept 11 2012, 13:55, editata de 2 ori
EireneMcChaos
EireneMcChaos
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 21
Data de inscriere : 10/09/2012
Varsta : 29
Localizare : Agăţătoarea hărţii României

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de Darky Mar Sept 11 2012, 11:15

Aceasta este o parere personala in calitate de consumator de arta si nu de critic:
In primul rand, ai o minte bolnava, imi place.Despre ce ai scris tu aici pot sa spun ca in ansamblu imi place, este genial, dar mai ai de lucrat la unele fineturi.Prea multe repetitii fara rost si sens.Descrierile lipsesc cu desavarsire.Iti mai trebuie exercitiu ca sa lucrezi la detalii, cum ar fi oralitatea.In mare nu prea pot sa fiu strict obiectiv pentru ca genul asta de opera imi place oricum ar fi scrisa, bolnava, geniala.Lucreaza la detalii si fineturi.Bafta femeie!
Darky
Darky
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 336
Data de inscriere : 29/04/2012
Varsta : 27
Localizare : Tehnic vorbind nu stiu exact :-? putem fi in mijlocul universului sau la periferie

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de iGeorgiana Mar Sept 11 2012, 11:47

Mişto.
Stai liniştită, o să ai feedback decent fiindcă nu se prea practică spam-ul pe forum, mai ales la secţiunea asta. :3

Revenind. Spre început mi se părea genial. Pe măsură ce citeam deveni din ce în ce mai captivant, dar o dată cu finalul mi-a pierit admiraţia. Poate fiindcă nu sunt fană a nimic ce înseamnă treburi de emokid sau vampir - singura chestie cu vampiri pe care o iubesc e Hellsing. Din punct de vedere al redactării e mai mult decât bun .Greşeli gramaticale nu am văzut decât la "sutienul piţipoance-i" - piţipoancei fără cratimă. Îmi place şi că scrii cu diacritice şi că ştii că "mă-ta" şi "băga-mi-aş" au cratimă. Nu am nimic cu înjurăturile din text atâta timp cât sunt scrise corect - şi sunt - însă, mereu mi s-a părut "în pula mea" total nepotrivit pentru fete - bagă-ţi ceva ce ai în posesie. O altă greşeală peste care nu pot trece cu vederea este acel "vroiam". Forma corectă este voiam - verbul este "a voi". "Vroiam" este o combinaţie incorectă a verbelor "a voi" şi "a vrea" conjugate la persoana întâi singular.
Aştept continuarea. Acum că e, de asemenea, cu treburi de emoneală gen tăiat, crestat şi gâdilat vene, ce să-i facem, ne conformăm. Sper, totuşi, să ne arăţi şi altceva pe viitor, fiindcă există atât potenţial cât şi talent, plus că prima parte mi s-a părut pur şi simplu genială - îmi plac chestiile astea morbide ca psycho/schizophrenic thoughts. xD

Spor la scris şi multă imaginaţie! Ciao. *huggies*
iGeorgiana
iGeorgiana
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 413
Data de inscriere : 06/04/2012

http://angilicious.blogspot.com/

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de EireneMcChaos Mar Sept 11 2012, 13:53

Ioi, bă, mulţumesc Very Happy Acu' scuzaţi greşelile Sad Ştiţi, pe-aici la noi în Maramureş se folosesc o droaie de forme de verbe, şi na, nu m-am uitat de fiecare dată la formele corecte xD Dar o să încerc să corectez pe unde mai văd, înainte să postez, mulţumesc Smile Sutienul a fost din neatenţie Sad
Da, în legătură cu "în pula mea". Vă rog să observaţi că nu am dat detalii dacă micul meu cobai este o fată sau un băiat (dacă am dat, o fi fost o scăpare Sad ). Intenţia mea a fost să las la alegerea publicului. Dacă vrei, poţi să-ţi imaginezi un tip sau o tipă, depinde doar cât de sick eşti Smile
Nu mi-a stat capul la descrieri amănunţite pentru că n-am vrut să le includ; chestia asta e ceva mic, ceva aşa ..trântit acolo în câteva ore, după ce m-am trezit cu ideea în cap. Am decis s-o postez pe asta prima dată pentru că şi alte mini-opere de-ale mele au acelaşi iz de fucked-up-ness, din când în când. Am vrut să văd dacă prinde la public Razz
Mulţumesc sincer pentru feedback, mă simt împlinită! I'll do my best Very Happy


Groparul

Trec peste nişte pietre şi un morman de pământ, şi mă opresc spre vest. Şi mă uit. E o seară răcoroasă de august. Sunt afară. N-am mai ieşit de ... de la sfârşitul lui mai, decât de vreo 3 ori, ca să-mi fac provizii. De când n-am ieşit, parcă soarele şi-a pierdut din strălucire.
Sau ăsta e doar un văl oferit de cimitirul în care m-am oprit? Poate. E un gropar lângă mine care încă mai sapă. Îmi vine să-i fut un picior în gură. VREAU LINIŞTE CRETINE, M-AI AUZIT?! Introspecţia mea nu se realizează decât în cea mai perfectă linişte.
Trec de el, trec de nişte copaci, trec de o băncuţă cu şuruburile ce o ţin în picioare
ruginite. Mă întorc şi mă aşez. Oasele, încheieturile, muşchii, simt că cedează toate sub mine, neuronii nu mai funcţionează, sinapsele se întrerup. Şi-atunci ...? Şi-atunci eu cum de mai stau pe picioarele mele? Cum de mă mai mişc? Ce anume mă ţine în viaţă? Escapadele însângerate la care Viggo mă supune? Dragostea pentru depresie care creşte în mine zilnic? Iubirea pentru întunericul etern din camera mea sau vocea spiriduşului din capul meu?
Mă ridic şi-o iau spre casă. Dar dau de Ida. Ce pula mea mai vrea şi asta, n-am chef de
tine.
Vine spre mine şi-mi dă un pupic pe obraz, gen salut.
Abia mă ţin picioarele să stau atâta în aer. Simt că o să cad. Mă mai ţine mult pizda asta la poveşti oare?
Alcool, vreau alcool!
Ajung acasă într-un final, şi cum intru pe uşă, mă împiedic de papucii de casă şi cad în întunericul holului îngust şi lung. Nu văd nimic în faţa mea, ce naiba? Deja m-am dezobişnuit de întuneric? Deja? Am ieşit o juma' de oră, ce ceapa mea. Cepe? Îmi lăcrimează ochii. Mă târăsc în patru labe până în camera mea, numai ca să-l găsesc pe Viggo. În patul meu, pe jumătate adormit.
Mă apropii de el şi-i fut o palmă, cât e el de mare, atât tremură.
-Ce ai, mă, de mă pălmuieşti?
-Dă-te-n curu' mă-tii de pe patul meu că nu mai rezist.
Mă prinde de mâini şi mă ia în braţele lui. Mă ţine, mă alintă, îmi dă la o parte frustrările primite de la Ida pe care am crezut că o să o arunc în groapa de lângă mine, îmi ia durerea şi-o aruncă departe. Departe de tot. Sau o ia el şi-o mânâncă. Mă sărută pe gât. Se opreşte şi mă strânge foarte tare de el. Mă doare braţul. Mă doare sufletul că nu poate fi al meu pe de-a-ntregul.
Există suflet totuşi? Sau sufletul e doar un amalgam de hormoni şi conexiuni din
creierul nostru, pentru care noi avem atâtea denumiri? Eu am sufletul topit în momentul ăsta. Topit de căldura molipsitoare de-afară, topit de căldura lui Viggo, topit de singurătate ... topit de întunericul care m-a acaparat în toate verile astea ...
Ochii sensibili, frustrare, lacrimi. Nu pot vedea cu ei sclipirea din ochii altora.

Îţi ador corpul. Îţi ador ochii. Îţi ador mirosul, vocea, respiraţia, pielea, gustul, sângele, fineţea cu care mă ucizi, atingerea ta ascuţită.
Şi pleci, şi te-ai dus de lângă mine, şi mă laşi crezând c-am să dorm aici în linişte.
Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Trece. Timpul. El nu se mai întoarce parcă niciodată. Şi n-au
trecut decât două ore. Creierul meu e atât de obişnuit cu monotonia ceasului că-şi dă seama
cât timp a trecut numai ascultându-l. Sau de fapt noi trecem prin timp? Timpul e ca o gaură în spaţiu, iar eu sunt în mijlocul ei scufundându-mă înecăcios şi lent la fund, printr-un puf fără culoare, şi ajung ... unde-ajung?

Noiembrie. 7. Peste 2 zile e ziua lui Viggo. I-am cumpărat un loc în cimitir. Vorbesc
serios. I-am angajat şi un gropar. Ăla pe care am vrut să-l "lopăţesc". Şi i-a săpat ieri groapa.
O să se amuze mult tipu'.
I-am dat în pula mea hârtiile să le semneze. A zis că m-am prostit de tot dacă mi-am
permis să fac aşa ceva. I-am răspuns:
-Ce bre, ce sadic nu are o groapă în cimitir? Taci dracu' că măcar o ai pe gratis, şi l-am împins să cadă în ea.
El m-a tras de picior şi-am căzut peste el. A tot insistat să mă dezbrac.
-Ce bă, sadic pervers, tocmai în cimitir? Ia, fă-ţi laba şi hai du-te acasă.
Mai că nu i-am zis haide acasă.
Am mai vorbit noi despre asta. I-am trimis o scrisoare mai demult, acum un an şi ceva.
"Bă puţă, vezi că m-am mutat. Dacă vrei să mă cauţi haide mâine la mine că îmi iau ultimele lucruri". Ida l-a adus cu maşina ei galbenă; seamănă cu diareea mai nou la cât de jegoasă e. Şi ne-a văzut îmbrăţişaţi şi-a ieşit scandal atunci. Da' mă piş pe ea de printeşa gheţurilor. Nu cred că şi-ar da seama cineva cât m-am rugat la toţi sfinţii să-şi rupă ceva pe gheaţă, la antrenamentele ei de patinaj artistic şi alte futaiuri de genul. Nimic niciodată. Dar într-un final, dacă nu i s-a rupt un tendon, s-a rupt relaţia ei cu Viggo. Ha!
Discutam cu el despre asta de multe ori. "De ce nu poţi fii numai şi numai al meu? De ce mereu trebuie să te împart cu cineva? Poate chiar cu mai multe persoane ..." îl întrebam. Îmi răspundea întotdeauna cu acelaşi motiv: pentru că nu o poate lăsa aşa pe Ida cu ochii-n soare. Asta însemna că eu aveam parte de el doar în reprize. Şi asta doar când el avea chef de joacă, lucru ce nu putea face cu proasta. Că aia e o frigidă jumate' pe care doar o linge şi se plimbă cu ea toată ziua. La shopping. Bleah.
Mă întreb aşa uneori ce-am văzut la Viggo. Şi ce-a văzut el la mine. E ciudat. Oh for
fuck's sake, I have to sleep already! Mor aici ... N-am mai dormit bine de câteva zile, de când m-am trezit fără el lângă mine.
Sommmn ... Depresia de vară s-a terminat. Şi-atunci de ce mă simt aşa nasol?
Cad cu faţa obosită-n pernă. Miroase a prăjituri cu gem de caise. Cum făcea
bunică-mea când eram copil la grădiniţă. Urăsc iluziile olfactive. Stai, respiri, tot ok, şi
dintr-odată miroşi ceva inexistent, o informaţie stocată de ultimele celule nervoase care încă
funcţionează pe vremea când deja eşti semi-conştient, cu un pas în lumea subconştientului şi te trezeşti înapoi la realitate de parcă în loc de preşul din faţa uşii ai vedea o cadă cu lavă şi-ţi retragi piciorul. Atunci eu mă retrag în microcosmosul meu din imaginaţie. Unde nu-i Viggo, nu-i sânge, nu-i întuneric, nu-i cald, nu-i lumină, e doar un sentiment dulce ca ciocolata amară şi un iz de parfum se învârte într-un mediu vidat. Aiurea, nu? Imaginaţia mea poate mai mult de atât. Mult mai mult de atât.
Şi acum mă retrag în microcosmos. Unde-i haos. Unde liniştea e la fel de rară ca aurul pe strada asfaltată. Unde voci cântă în cor "I want to break free" de Queen. Hilar şi nu dă decât o falsă însufleţire acestui vid mort. Sau unde vaporii de alcool plutesc în aer stingheri şi îţi intră în arterele pulmonare fără voia ta şi te ameţesc, cazi, te ridici, cazi, nu te mai ridici, râzi, şi-n scurt timp, aerul te bagă în comă. Te omoară.
Aşa cum mă omoară Viggo. Dar atunci aerul nu conţine vapori de alcool. Conţin doar
mirosul pielii sale, de parcă ar face baie în lapte cu miere. Şi miroase dulce ... Miroase plăcut.
Şi ştie ce face ca să fie satisfăcut. Şi ca să mă tortureze pe mine.

Şi dormmm ... Şi dorm ... Şi tot dorm, şi încerc să dorm, şi realizez că nu pot să dorm pentru că futaiul ăla de vecin iar bontăne deasupra mea. Şi-l înjur de mamă, tată, pisică, şiret şi neam, şi tot nu se opreşte. Îmi vine să merg la el să-i sparg moaca, dar parcă nu-s în stare nici să mai şoptesc.
Şi gata, m-am trezit.
Noiembrie? Ar fi frumos.
9. Alcool. 21 de ani. Ha ha.
Da-i în pula mea mijlocul lui iulie.
Nu-i de mirare că delirez şi mintea îmi joacă feste.
Totul a fost un vis.
Ida nu m-a pupat pe obraz. Groparul ăla înseamnă declin financiar şi gelozie. Ambele-s adevărate.
Îmi bag picioru' amorţit în toată viaţa. Şi-n depresia pulii de vară. De ce nu trăiesc în Alaska? N-aş putea să-mi păcălesc cumva creieru'? Oare ... ?
De ce n-am putut să-mi controlez visul să devieze puţin spre ceva mai erotic? Viggo
arăta sexy în groapa aia. În special că se lovise puţin la fund şi era prăfuit.
Încep să râd ca un copil schizofrenic care-şi vede îngerul în oglindă. Zise cineva în
fundalul petrecerii din capul meu "dă-mi şi mie stafiile alea!". Ce stafii mă? Ghoustu'? Râd de mă piş pe mine. "Stafiile alea!". Stafidele, tu uscato. Aşa uscată eşti că stafidele sunt bune de stins incendii.
Off ... Las la o parte visele, mobila cu care mă cert în drum spre bucătărie şi-mi
pregătesc un ceai din ăla cu anestezicele mele preferate.
EireneMcChaos
EireneMcChaos
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 21
Data de inscriere : 10/09/2012
Varsta : 29
Localizare : Agăţătoarea hărţii României

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de PurpleVodka Mar Sept 11 2012, 14:57

Următorul mesaj este doar o părere personală, în calitate de consumator de artă şi nu de critic.
Mi amigo, nu știu cum să-ți spun dar mi-a plăcut la nebunie. Știu că era "+16"..but who the hell cares? De fapt, ăsta a fost primul lucru care m-a atras Smile) Un singur punct de vedere aș avea de spus, în legătură cu ceea ce a zis și Georgiana apropo de "bagă-ţi ceva ce ai în posesie". Probabil că intenția ta a fost să lași la alegerea publicului sexul personajului principal, însă "Viggo" ăsta, după câte ai menționat, este băiat deștept. Nu că aș avea ceva cu homosexualitatea (subiect delicat), însă nu cred că există vreo persoană care atunci când citește, să-și imagineze doi tipi sărutându-se, you know? Dacă Viggo e tip, atunci persoana fără nume, automat, e tipă. Smile)
Începutul face toți banii. :p
La al doilea text, o minusculă greșeală gramaticală, în legătură cu "a fi"..citez, ""De ce nu poți fii numai și numai al meu?", acel "fii" era doar cu un "i". În rest, e curat lună. E perfect. Și-mi place mult, mult.
Succes in continuare! farao
PurpleVodka
PurpleVodka
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 14
Data de inscriere : 04/09/2012
Varsta : 25
Localizare : Cuibul meu plin de vise.

http://seeme-saw.blogspot.com/

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de EireneMcChaos Mier Sept 12 2012, 00:26

Muchas gracias, Vodko! Very Happy (sounds good)
Sper că nu-i problemă că nu corectez *toate* greşelile scoase la suprafaţă, nu? xD

Ok, here's the final part Smile :

Picături îngheţate

E sfârşitul lui august, la propriu. Ieri, iubitul meu drag, apăruse la uşa mea aproape
mort. N-avea nimic, era mort de dorul meu, aflu eu mai târziu. Am decis să ieşim mai des, şi acum că imediat, adică peste o lună, chinul meu va dispărea complet, putem ieşi.
Aburii m-au aburit rău. Aburii de alcool. Vin roşu. Cuţitul ... Ajunsem să îmi pun braţul pe un pahar în care mai rămăsese vin, şi picăturile se prelingeau în întuneric uşor pe marginea sticlei, albăstruie, strălucitoare, fragilă.
Pic ... pic ... picătura ... Un sunet de picătură căzândă aud în mintea mea, ecoul ei prelung în liniştea sumbră din fundal. Tipic filmelor horror care se petrec în subsoluri.
Stau cu capul pe covor şi privesc cum îmi curge vitalitatea într-un biet pahar pe care imediat îl crăp sub greutatea braţului meu. Ce firav pahar, nevinovat, supus unor ciudăţenii omeneşti.
Huh? Mă întreb de ce întotdeauna am personificat lucrurile din jurul meu. De când mă ştiu, pereţii vorbeau, pluşurile mă luau în braţe strângându-mă de gât, aproape că nu mă luptam în fiecare noapte cu ursuleţul cu care dormeam. Plantele cântau, păsările şuşoteau non-stop tâmpeniile lor ca nişte babe în faţa unei porţi.
O atingere udă mă trăzeşte la realitate. Viggo m-a muşcat de ureche şi acum îmi toacă capul mai tare şi mă împinge cu faţa spre covor ca să-mi sărute gâtul. Spatele meu se încordează de plăcere. Nu-mi stă în fire expresivitatea trupului. Ce se întâmplă cu mine? Mă îngrijorează ...
Îmi vine să urlu!
Îmi vine să ... nu mai merge aşa ... El ... îmi şopteşte să-mi dau drumul, să mă
dezlănţui în faţa lui, şi cu el. NU VREAU!
Îmi spune să uit de tot şi să-l las pe el să scoată tot ce-i rău, nefolositor şi putred din
mine.
Nu ... Nu vreau ... Mintea îmi spune că nu vreau, nu mă lasă conştiinţa, nu mă lasă! Mi se rupe! ... Mi se rupe conştiinţa-n trei ... Corpul meu mă dă de gol crud.
Viggo mă ia de gât şi mă ridică spre el. Ochii mei sunt întredeschişi. Oricum nu văd
aproape nimic, decât conturul feţei sale şi câteva şuviţe de-ale lui ... Le simt pe obrazul meu în timp ce el îşi mă seduce cu mângăieri. Îşi lipeşte buzele de ale mele. Mă simt fără vlagă.
Energia mi se risepeşte într-o încercare groaznică a minţii mele să ... urle? Nu. Nici să se agite uşor nu-i iese, nimic mai mult decât forţa unei palpitaţii slabe ... Un zumzet asurzitor care-mi deranjează urechile.
Bătăile inimii sale s-au sincronizat cu ale mele. Sună ca două seturi de tobe care ne
mişcă cutiile toracice deodată. Îşi lipeşte pieptul de al meu în timp ce mă pune cu spatele pe jos. Paharul cu sângele omogenizat cu vinul a căzut. S-a crăpat într-o parte, iar lichidul
aproape negru începe să curgă.
Cineva îmi ridică tricoul. Nişte degete mă mângăie lăsând în urma lor dâre din
amestecul de sânge şi alcool.
Mă gâdilă! Mă enervează rău, şi-n acelaşi timp mai vreau ... Sadicul ăsta crede că mă torturează. Nu-i iese decât psihic. Nu mai vreau ... Dar într-un fel vreau ... Eu nu, corpul meu da. Două entităţi diferite, aş zice.
Mă linge de jos în sus, ştergând urmele a două degete din patru. Mă prinde de umeri şi mă sărută violent. Ochii mi se deschid larg, aproape că cineva îi împinge afară din orbite. Îi văd genele lungi şi arcuite, blonde la lumină, dar acum par negre, aproape că sunt strălucitoare. Îşi strecoară o mână sub pantalonii mei ...
Îşi deschide ochii şi se opreşte. Buzele lui sunt foarte aproape de ale mele şi-i simt
respiraţia. E fierbinte. Foarte fierbinte. Simt că dacă mă mai sărută o singură dată, o să mă
înghită pământul şi ajung în Iad.
O străfulgerare de plăcere mă loveşte de la mijloc în sus. Pleoapele îmi forţează ochii
strângându-i la locul lor. O lacrimă de suferniţă curge din colţul ochiului drept în timp ce Viggo mă sărută din nou. Mă arde, mă arde! Îmi ard buzele, îmi arde gura, limba, aproape şi gâtul. Simt căldura înăbuşitoare, ca o migrenă ce-mi cuprinde încet tot corpul, de la piept în jos. Îmi vâjâie capul. O durere insuportabilă şi-n-acelaşi timp atrăgătoare mă înfioară. Coloana vertebrală îmi tremură şi simt că mă dezintegrez. Simt că o să cedez în bucăţi în braţele lui.
You make me wanna die.

Eşti ca un vampir psihic, băutor de energie, de vitalitate, de discernământ ... Eşti ca apa la malul mării care vine şi-mi distruge castelul clădit cu greu şi în urmă rămâne doar locul şi în rest tot e neted ... Eşti ca o transfuzie care scoate ce-i rău din mine şi înlocuieşte tot cu un gol, un gol totuşi curat. Eşti cel de care am nevoie atunci când nu e nimeni altcineva lângă mine.

Timpul s-a oprit. Nu mai aud ceasul, iar tu te-ai făcut dispărut. Te-ai evaporat. A rămas în urma ta doar un praf strălucitor şi foarte foarte rece. Lichidul vărsat s-a transformat pur şi simplu în cristale mici şi negre, diforme, care nu vor să se dezlipească de podea. Iau una între degete în final, şi-n câteva secunde îmi curge în palmă. E ca cerneala. Sigur ăsta-i sângele meu?
E lumină aici unde sunt şi totuşi nu mă deranjează. E chiar foarte multă lumină. Şi
devine tot mai strălucitoare. Mă simt în ceaţă. De fapt ... E ceaţă în cameră! Asta-i altă viziune d-aia tâmpită de-a mea. Chestie fără rost şi fără însemnătate, mă bântuie mereu.
Simt că mi se taie craca de sub picioare şi cad înapoi. Ochii îmi rămân deschişi. Tocmai am leşinat. Mă trezesc privindu-l pe Viggo. Ida e în spatele lui ...
-Cee?! Strig eu. Ida se evaporă. Doar mi-am imaginat-o acolo.
De când s-au despărţit, imaginea ei apăruse de multe ori neclară în visele mele. De
când l-am acaparat pe Viggo tot. Nici nu-mi vine să cred.
-Eşti bine? mă întreabă el cu o voce suavă.
Nu ştiu de unde primesc o putere cerească că-l apuc de gât şi-mi pun obrazul pe umărul lui, cu faţa către gâtul său. Îl sărut uşor înainte să-l muşc puternic.
Tresare într-un moment. Dar în următorul îşi întinde gâtul şi-mi face loc şi-mi dă voie să merg mai departe. Îi şoptesc uşor ...
-Nu, nu sunt bine ...
Buzele mele umede continuă să-i pipăie pielea gâtului. Îl prind cu palma de obraz şi-i
întorc capul spre mine. Începe să mă sărute. Acea fierbânţeală. A devenit rece ca gheaţa. Şi totuşi îmi apar pe frunte picături străvezii. Întunericul are permisiunea de a trece printre ele, căci pentru lumină nu mai este deloc.
Azi s-a întunecat mai repede ca până acum. E un semn bun pentru liniştea mea
interioară, care-şi va face apariţia în curând.

Viggo se opreşte all of a sudden.
-Ce-ai? întreb.
-Mi-e rău. E prima oară când mi-e milă de tine.
-Ce? întreb cu ochi mari.
-Vreau să-ţi simt gustul şi nu mă lasă conştiinţa.
Ce pula mea e în neregulă cu el? Tocmai mi-l imaginez lingând substanţa neagră de pe jos, cu cioburile intrându-i în buze şi limbă.
Se ghemuieşte în faţa mea ca un arici care vrea să atace. Mai mai că nu se şi
rostogoleşte.
Un gând destul de înfiorător mă trece ... N-aş face asta niciodată pentru nimeni, dar o fac pentru sadicul meu iubit. Chiar dacă după asta nu ştiu cine e sadicul de fapt. El? Eu? Amândoi? Sau suntem normali, atât timp cât nimeni nu se infiltrează ca un laş în lumea noastră?
Cuţitul îmi ajunge între degete şi încet alunecă pe braţul opus; e doar o zgârietură
uşoară, nu e cine ştie ce. Dar doare mult mai tare decât când o făcea el. Mult mai tare. Abia mă abţin să nu mă răzgândesc. Acelaşi lucru pe celălalt braţ, dar mai adânc. Lichidul roşu al vieţii ţâşneşte imediat la suprafaţă.
Îmi dau jos tricoul. Îmi desfac şi şliţul de la pantaloni şi mă apropii spre el.
Corpul meu e al tău. Sufletul meu e şi sufletul tău. Acceptă asta. Get used to it.
Îmi înşfacă braţul şi începe pur şi simplu să bea toţi stropii roşii. Hmph, bea e mult spus. E mai degrabă ca un fin degustător.
Durerea e fierbinte. Niciodată nu a fost fierbinte. În general era rece ca ieşită din congelator, dintre îngheţăţi şi gheaţă în formă de inimioarele cu bucăţele de fructe în mijlocul lor, cu care obişnuiam să ne jucăm. Amorţită. Dar acum e fierbinte. Acum simt că ceva se mişcă în mine. Vreau să îmi rup şi pielea de pe mine de plăcere.
Mă atrage spre el. Mă ia de şolduri şi urcă cu mâinile.
Îl iau de gât şi-i lipesc obrazul de abdomenul meu, şi mă apuc să mă joc cu părul lui.
E pervers, dar niciodată n-a vrut sex până acum cu atâta lipsă de control.
Părul lui miroase a fum de ţigară şi şampon cu vanilie. Îmi place.
Suspină. Respiră încet şi calm, zgomotos. Cobor cu mâinile pe spatele lui şi-l mânjesc intenţionat. Îl muşc de buze. El nu reacţionează.
Mă cuprinde o nebunie ca niciodată până acum. Vreau să-i dau jos hainele şi să-l
mutilez cu ce-am la îndemână. Să înfig micul ciob de sticlă în pielea lui de lapte şi să torn peste el ciocolată fierbinte, iar eu să savurez tot-tot de pe el.

Ne-am născut fix la 4 ani diferenţă. Amândoi în ani bisecţi. Nu credeam că ăsta va fi
singurul lucru comun între noi vreodată. Acum sunt şi altele.
Sângele, s-a amestecat.
Corpurile, nu sunt lipite, dar se atrag ca doi magneţi.
Minţile, nu controlează nimic în acest joc, dar putem să le contopim dacă vrem.
Mâinile, care îşi încleştează degetele când buzele noastre ard.
Şi sentimentele ... care ne trădează întotdeauna ideile ...

I can see all these in your eyes.
EireneMcChaos
EireneMcChaos
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 21
Data de inscriere : 10/09/2012
Varsta : 29
Localizare : Agăţătoarea hărţii României

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de Schizo Vin Sept 14 2012, 14:14

Am citit tot. Cu greu, că între timp am mai spălat vase, am mai mers la cumpărături, dar, într-un final, am terminat Smile) De citit, that is. Revenind la text, e un stil nou pe-aici, nu zic că nu am mai citit astfel de lucrări, dar pe aici cred că a mai fost un singur one-shot bazat pe sadism. Nu sunt atras de tipul ăsta de scriere, dar, detașându-mă și fiind obiectiv, pot spune că nu am multe de reproșat. Textul e curat, greșelile sunt foarte puține, sunt sigur că din neatenție, iar încărcătura psihologică... potrivită. Textul e ciudat, bolnav, dar captivant. Povestioara ciudată, bolnavă, dar captivantă. Vreau să te felicit pentru această lucrare și să te încurajez la mai multe. Cu precizarea că data viitoare aș aprecia să nu mai văd acele greșeli pentru că acum știu că poți să le eviți. One more thing, nu mai pune continuarea propoziției pe rândul următor. Se vede urât. Cred că știi la ce mă refer:

”Ne-am născut fix la 4 ani diferenţă. Amândoi în ani bisecţi. Nu credeam că ăsta va fi
singurul lucru comun între noi vreodată. Acum sunt şi altele.”
Schizo
Schizo
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 1217
Data de inscriere : 01/03/2012
Varsta : 34
Localizare : București

http://evidenttotrolemodelism.wordpress.com

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de EireneMcChaos Vin Sept 14 2012, 15:09

Mii de mulţămiri că ţi-ai luat din timp să mă citeşti Smile Şi că mi-ai dat un feedback bun. Thank you. Ajută enorm cheers
Păi l-am pus aşa, ca un fel de ... I dunno... epilog e prea mult spus. Dar o să îţi iau sfatul în considerare Very Happy
EireneMcChaos
EireneMcChaos
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 21
Data de inscriere : 10/09/2012
Varsta : 29
Localizare : Agăţătoarea hărţii României

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de iAndrei Vin Sept 14 2012, 18:37

Hai că trec şi eu cu un comment pe aici. Tipul ăsta de proză nu e tocmai pe gustul meu, dar, ca şi Schizo, trebuie să fiu obiectiv. Nu îţi voi spune de problemele de redactare, pentru că acestea au fost deja trecute în revistă şi nici nu sunt aşa multe. Un singur lucru am de reproşat: nu mai amesteca limbile în descriere. O clipă scrii cu română, apoi o dai pe engleză. Dacă faci asta, o faci în dialog, acolo putem să zicem că e o formă de jargon.
Un alt lucru deranjant sunt propoziţiile telegrafice. E ca şi cum ai plăti pentru fiecare propoziţie şi încerci să le faci mai scurte şi dese. Astfel, la mine în cap sună ceva de genul "Am făcut [stop] Am dres [stop] Ceva legat de cuţit [stop]". Sper că ai prins ideea :d.
Referitor la misterul pe care îl dezbate toată lumea - eu cred că este fată. În primul rănd, pentru că privesc subiectiv şi yaoi-ul nu e un gen agreat de mine. În al doilea rând, ai spus că Ida se enerva când îi vedea îmbrăţişaţi, dacă ar fi fost băiat nu s-ar fi enervat, ci şi-ar fi pus un mare semn de întrebare :]].
Voi mai citi lucrarea asta, dar doar pentru a vedea dacă se încheagă vreo intrigă mai de doamne ajută, ar fi cazul.

Ciao!
iAndrei
iAndrei
Admin
Admin

Administrator Administrator
Mesaje : 438
Data de inscriere : 04/02/2012
Varsta : 30
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de EireneMcChaos Vin Sept 14 2012, 23:25

Stai liniştit Andrei, nu mai ai altceva cu care să îţi chinui mintea. Atât e.
Era cam lungă şi am făcut-o pe trei părţi ca s-o fi postat-o la One-Shots.
EireneMcChaos
EireneMcChaos
Membru Incepator
Membru Incepator

Mesaje : 21
Data de inscriere : 10/09/2012
Varsta : 29
Localizare : Agăţătoarea hărţii României

Sus In jos

Depresie de vară [+16] Empty Re: Depresie de vară [+16]

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum