Demonii si profetzia

~~Capitolul 1-Inceputurile~~

Cand intunericul si lumina se ciocnesc in acel loc nu poate exista altceva inafara de moarte.Aceasta lupta se
poarta inca de la inceputul timpului si doar una dintre parti poate iesi invingatoare.
Intr-o lupta in care deja s-a varsat prea mult sange conducatorii ambelor partii striga pentru ultima data:
La ataaaaaaac!!!
Alergand prin sange pana la glezne ingeri si demoni cad unii dupa altii pana nu mai raman decat cate unul de ambele parti.Ajungad fata in fata amandoi primesc lovitura finala trantindu-se la pamant.Demonul se ridica si dispare intre umbre fiind singurul supravietuitor.
Aceasta este povestea unui copil nascut sub o profetzie sumbra.
In vremurile stravechi pe cand lumea nu stia de existenta demonilor si a ingerilor aceste 2 fortze purtau razboaie crancene,ingerii pentru a proteja umanitatea iar demonii pentru a pune stapanire pe lumea umana
Asa a luat nastere o profetzie sumbra pentru demoni se spune ca atunci cand se va da o batalie intre cele 2 partzi care va picta tot peisajul in rosu cel care va supravietzui va disparea din lumea spiritelor si se va face om care mai apoi va aduce dezastrul asupra lumii demonilor care o stiu ei.
Stiind de aceasta profetzie demonii care nu participasera la lupta incepeau sa vorbeasca intruna despre profetzie si despre razboinicul care supravietzuise
Aceasta este povestea lui Ijimae(floare de cais) si aventurile sale in lumea umana.
PS: urmatorul capitol peste 2 zile daca exista interes pentru el.

Este foarte interesant.
Pe bune,chiar mi-a capatat atentia,desi e cam scurt.
Asta inseamna ca ai facut o treaba buna.
Greseli de redactare sunt cu carul,nu pui virgule iar uneori ma derutezi,dar nu-i nimic,ai timp sa te imbunatatesti.
Bafta la postat incontinuare,astept cap. 2.

~Dante

Mm :-?. Interesantă idee. Cu toate că-i cam scurt dar il iau ca pe-un prologue. Greșeli de redactare destule, cum a spus și Dante, nu pui virgule deloc. De obicei, aspectul contează foarte mult, trebuie să-i placă și cititorului ceea ce citește, nu doar ideea în sine. Păi, iți așteptăm următorul capitol, mi-ai strârnit interesul. Spor la scris.

Bun, începem de la titlu: Profetzie nu există. Ori diacritice, ori laşi simplu "profetie", ne dăm noi seama ce ai scris acolo, dar nu include "tz", "sh" sau alte minunăţii în scrieri.
Nu ştiu dacă este o regulă de genul pe forum, dar eu sunt obişnuită ca orice capitol al unui fic (ce se anunţă a avea mai multe capitole) să aiba undeva peste 25 de rânduri. Ce ai tu aici poate fi considerat prolog, cum a spus şi Bullet.

La fel, nu ştiu dacă e o regulă strictă aici, dar de obicei nu se scrie colorat în post-uri. Culorile le folosesc administratorii şi moderatorii când au ceva important de subliniat.

*intruna - într-una
*fortze, partzi, supravietzui - cum am spus şi mai sus, foloseşte diacritice sau, mai degrabă, laşi aşa decât să pui "z" şi să iasă un fic din seria "fractura-mi-aş limba încercând să citesc cocălărească".

În rest, îţi lipsesc multe virgule şi puncte, ai continuat nişte fraze unde, de obicei, ar trebui să se încheie şi să se înceapă propoziţie nouă. Mai e de lucrat, dar vreau să văd şi următorul "capitol" şi sper să fie mai lung decât acesta.

Când precizezi ceva şi ai terminat deja cu lucrarea, lasă un rând sau două liber între fic şi nota ta, se amestecă şi nu arată bine.

Ca poveste e interesant deci spor la scris şi multă imaginaţie!

Alt fic cu demoni, dar se vede ca vine apocalipsa anul asta..o sa ajungem sa rescriem Geneza de la Lucifer in o mie de variante ) .
In orice caz, capitolul asta nu a fost capitol, mai mult o introducere, sau, asa cum zicea Bullet, un prolog.
Redactarea a fost slaba, multe greseli de ortografie si gramatica, care insa ti-au fost explicate de catre Georgiana. Cel mai rau a fost ca ai avut intr-un capitol de 20 de randuri..cel putin de 10 ori cuvantul "profetzie", care a sunat si mai groaznic din cauza "tz"-ului.

P.S. Am uitat sa explic, nimeni in afara de administratori nu are voie sa scrie cu rosu, am modificat titlul capitolului.

Ciao!

Greseli sunt insa pe viitor voi ncerca sa nu mai gresesc.
Cat despre diactritice voi lasa asa de acum incolo si nici nu voi scrie colorat decat titlul capitolului daca este permis bine inteles.
Accept orice critica atat timp cat este in beneficiul meu caci unde am inceput sa postez ficul majoritatea erau copii de pana in 12 ani care nu erau interesati decat de ficuti dbz,one peace etc.
Deci imi cer scuze pentru greseli dar neavand crtici nu am stiut cum sta treaba cu un fic adevarat.

Silviu, stai liniștit. Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru capitol Nimeni nu se naște învățat în nimic. Uită-te prin celelalte secțiuni ale forum-ului, toți ne perfecționăm. Toți atragem atenția celuilalt unde a greșit, nimeni nu se supără. Greșeli ai, e adevărat. Ortografie, gramatică, redactare. Nu le repet, le-a acoperit Georgiana pe majoritatea. Ce trebuie tu să reții este că noi nu vrem să-ți zicem ”Nu ești un scriitor bun”, ci ”Așa vei deveni un scriitor bun”. Sfatul meu este să te uiți peste ce ai scris, să ne reții criticile și capitolul următor să-l corectezi în concordanță cu acestea
Ar fi păcat să nu o faci, pe mine începutul tău de fic m-a captivat. Sincer îți spun. Dar arată urât. Tot sincer.
Multă baftă și aștept să văd îmbunătățiri

Stiu ca voi deveni mai bun cu ajutorul criticilor voastre de asta am si venit aici caci unde postam ficul inainte daca nu era despre un anime nu avea interes.
Peste 2 zile voi incerca sa postez urmatorul capitol corectat.

Foarte bine, Silviu, asta e atitudinea corectă. Pot să te asigur că eu îți voi citit fic-ul și voi veni cu critici la el, ori de câte ori e nevoie. Asta dacă se vor vedea îmbunătățiri în următoarele 5-6 capitole. Și Andrei, și Georgiana, dar și ceilalți utilizatori de pe forum. Multă baftă încă o dată

Deci...o sa incep prin a te felicita ca arati semne de activitate
Acum : povestea ficlului este foarte interesanta. Desi este la moda sa se scrie despre lupte intre ingeri si demoni, mereu prine bine, mai ales, din moment ce apare si originalitate in poveste. Un lucru bun, este ca in a ta apare..cel putin, din cate am vazut pana acum.
Greseli de exprimare avem toti...dar cu timpul o sa se remedieze. La fel si in cazul tau. Totusi, te rog, ca pe viirot (dupa cum a zis si Georgiana) sa nu mai scrii cu tz (sau, daca e cazul, sh). Ori diacritice, ori fara...Creierul uman, face minuni in a pune diacritice acolo unde este nevoie (de cele mai multe ori). In rest...tot ce pot spune: mult succes cu ficul si idei cat mai multe.
Pace :C

Mai spre seara o sa pun si capitolul 2.
Nu iau nici o critica in nume de rau caci de asta am venit aici.

Nu e nevoie să îţi ceri scuze sau ceva, dacă am luat-o mai tare din start e ca să ai timp sa te corectezi pe parcurs. Şi poţi lua ce ţi s-a spus în ce nume vrei tu, însă eu te pot asigura că nimeni nu ţi-a spus-o cu răutate. Sunt critici mai "duri" pe forum, dar o să vezi că dacă iei sfaturile în considerare o să te ajute să te perfecţionezi, pentru că tot ce îţi povestim noi aici e critică constructivă, nu stăm cu arma la tâmpla ta.
Şi revino cu următorul capitol, nu vrem ca topicul să se transforme în chat.

Demonul care tocmai a supravietuit razboiului ajunge cumva in lumea oamenilor.Acesta era extrem de slabit de pe urma razboilui lung si greu iar acum cauta un loc linistit in care sa se poata odihni,pana isi reface puterile pentru a putea cauta o cale de a se intoarce inapoi in lumea demonilor si a da vestea cea mare.
Intre timp in lumea demonilor vestile despre razbonicul care a supravietuit dar apoi a disparut,misterios se raspandesc rapid pana la urechile generalului Shadow care imediat cheama una din garnizoanele ce se aflau sub comanda sa,
si le da misiunea de a il cauta si ucide pe Iljimae deoarece se temea de profetie
Garnizoana era formata din 4 membri toti foarte buni luptatori si neinfricati.
Acestia ajung in lumea muritorilor si incep sa il caute pe Iljimae care incerca sa gaseasca un refugiu cat mai rapid pentru a se putea reface complet.
Echipa de cautare trimisa dupa el de catre generalul Shadow il gaseste dupa scurt timp si incepe lupta Iljimae desi destul de obosit si ranit dupa razboiul crancen din care a reusit sa iasa victorios le face fata cu greu celor 4 care il atacau din toate directiile nelasandu-i timp sa se gandeasca la o modalitate de scapare din acea situtaie,insa in acelasi timp si ingerii il cautau,acestia au ajuns aproape de locu luptei cand unul din ei a vazut un grup de demoni luptand cu cineva in apropierea lor,cand au vazut ingerii s-au grabit si la scurt timp au ajuns in mijlocul luptei imgerii erau de 2 ori mai numerosi decat demonii insa nu erau la fel de priceputi in lupta precum demonii.
Profitand de aceasta situatie Iljimae reuseste sa scape din mijlocu bataliei,insa la scurt timp se prabuseste langa casa unui fermier destul de sarac insa extrem de cinstit care avea un prunc de numai cateva zile care era extrem de bolnav nemai avand prea mult de trait.
Vazand pruncul Iljimae a decis sa isi foloseasca ultimele forte pentru a intra in trupul copilului gandinduse ca in acest fel ar putea scapa de urmaritori si dupa ce isi va fii recapapt puterile si energia se va intoarce in lumea demonilor pentru a cere explicatzii generalului Shadow.
Cea ce nu stia Iljimae insa era faptu ca daca intra in trupl acelui prunc isi va pierde memoria iar puterile ii vor disparea,acestea fiind zise el incepe sa se concetreze pentru a putea intra in trupul copilului insa este zarit de 2 dintre demonii trimisi dupa el (singurii care mai supravietzuisera din lupta cu cei 8 ingeri) acestia se indreapta spre el insa acesta reuseste sa intre in trupu nou nascutului la timp.
Demonii se intorc sa ii raporteze generalului care la auzul acelei povesti ii ucide pe loc pe cei 2 fiind enervat la culme de inconpetenta lor.
Intre timp pruncul isi revine incetu cu incetu iar parintii sai erau extrem de bucurosi de miracolul intamplat.

O inbunatatire fata de primul capitol se observa dar este loc si de mai bine. Se vede ca ai tinut cont de sfaturile pe care le-ai primit mai sus si ai modificat multe. Mai ai niste scapari acolo cu tz-ul ala care ma inebuneste si cateva mici greseli. Ca si poveste este destul de interesanta dar mi se pare ca actiunea este foarte grabitra. Incearca sa infloresti mai mult fiecare parte a povestii. Iti urez multa bafta la scris si astept un capitol nou.

Vreau să te felicit sincer pentru progresul arătat. Mă bucur să văd că ai ținut cont de sfaturile noastre și, sincer îți spun, se vede acest lucru Dar cum tot timpul este loc de mai bine, fără să te superi, e momentul să mai corectezi câteva mici amănunte. Încetul cu încetul, toate se învață.
1. Cum a zis și Rasen, mai ai momente în care ”tz”-ul ăla parcă se pune singur. Sunt convins că sunt greșeli din neatenție, pentru că sunt doar câteva. Nu-ți rămâne decât să fii mai atent data viitoare când recitești înainte să postezi
2. ”Echipa de cautare trimisa dupa el de catre generalul Shadow il gaseste dupa scurt timp si incepe lupta Iljimae desi destul de obosit si ranit dupa razboiul crancen din care a reusit sa iasa victorios le face fata cu greu celor 4 care il atacau din toate directiile nelasandu-i timp sa se gandeasca la o modalitate de scapare din acea situtaie,insa in acelasi timp si ingerii il cautau,acestia au ajuns aproape de locu luptei cand unul din ei a vazut un grup de demoni luptand cu cineva in apropierea lor,cand au vazut ingerii s-au grabit si la scurt timp au ajuns in mijlocul luptei imgerii erau de 2 ori mai numerosi decat demonii insa nu erau la fel de priceputi in lupta precum demonii.” - aceasta este o singură frază. E mult, mult prea lungă, induce în eroare cititorul cu privire la ce se întâmplă în ea, lipsesc virgule și puncte... O frază chiar nu are nevoie de mai mult de 3-4 propoziții în general. Plus că un punct bine plasat poate oferi o notă suplimentară de dramatism situației. Deci, te rog, data viitoare când ești tentat de astfel de fraze... sparge-le în mai multe, cu atenție și răbdare
3. Ai litere mâncare. ”pruncl”, am mai găsit un ”trupu” (asta-i de la Harley, și el are același trip). Știi că în situațiile astea este ”trupul”. Vreau să cred că asta e literă sau apostrof mâncat, pentru că am văzut multe alte propoziții unde pui și ”l”-ul.
Nu lua în nume de rău ce ți-am scris, folosește aceste sfaturi pentru a deveni și mai bun. Cum am mai spus, și a spus-o și Rasen, progresele se văd, deci poți
Baftă!

Dupa ce, bravii mei colegi de mai sus te-au luat la rost pentru greseli, nu cred ca isi mai are rost sa o fac si eu (sunt sigur ca ai inteles unde sunt micile scapari)
Eu o sa comentez despre ideea povestii: felul in care ai dezvoltat-o si ai continuat-o, este destul de bine. Imi place ideea cu posesia pruncului si pierderea amintirilor. Asta ofera o multime de posibilitati pentru a o dezvolta. Totusi, actiunea mi-se pare putin grabita. Trebuie sa ne faci sa trecem prin ce se intampla..dar intr-un ritm mediu. In orice caz...ca idee, vad ca o dezvolti destul de bine. Mult succes in continuare

Copilul a inceput sa creasca incetul cu incetul, fara sa stie cine era cu adevarat si ce anume se ascundea in sufletul
sau. Parintii sai erau foarte iubitori, se simtea asa de bine langa ei chair daca nu avea aproape deloc prieteni. Acest fapt se datora din cauza ca,
ceilaltzi copii se luau mereu de el si il batjocoreau in toate felurile. Insa el nu era niciodata agresiv pana intr-o zi cand se intorcea
linistit de la scoala:
-Hei,fraiere stai pe loc!striga un copil mai mare dupa Iljimae care nu avea decat 9 ani.
-Ce mai vrei acum ?il intreaba Iljimae pe batausul scolii.
-Unde sunt banii care trebuia sa ii primesc astazi de la tine?spune batausul pe un ton amenintator.
-La mine in buzunar!
-Si ce mai asetpti scoate-i si dai incoa pana nu te pocnesc!spune batausul pe un ton mai amenintator.
-Nu vreau!striga Iljimae plin de curaj.
-Ai sa regretzi asta!spuse batausul in timp ce o lua in alta parte.
Iljimae isi continua insa drumul spre casa pana cand in fata sa apare din nou batausul care se luase de el recent
urmat de alti 2 copii mai mari:
-Ti-am spus ca ai sa regreti fraiere! Acum nu iti v-om lua doar banii ci te v-om invata si o lectie.
Cei 3 copii mai mari au inceput sa il loveasca pe Ilmijae cu tot ce aveau .Il trantira la pamant dar inca il loveau
spunandu-i:
-Ti-a ajuns acum? deci ce zici ti-a ajuns?
Dupa ce se saturasera sa il mai loveasca i-au luat banii si au plecat. Iljimae plin de julituri si vanatai se ridica
si se duce langa un copac, sprijinindu-se de trunchiul sau si incepe sa planga:
-Acum nu voi mai putea sa ii i-au un cadou mamei de ziua ei!Imi jur ca intr-o zi am sa devin mai puternic si am sa le-o platesc inzecit pentru
tot ce mi-au facut astazi.
Auzind asta un batran care trecea pe acolo l-a intrebat despre ce e vorba. Auzind ce s-a intamplat omul i-a dat
lui Iljimae atatia bani cati i-au fost furati si i-a spus ca maine sa vine la el pentru ca il va antrena sa
devina mai puternic.Iljimae ii multumii si plecase sa ii i-a un cadou mamei sale.
A doua zi a mers la batranul care l-a ajutat, el sa dus cu gandul sa devina mai puternic. Si asa a inceput antrenamentul
sau, ca sa nu mai fie luat in gluma de altii si batjocorit, si in acelasi timp facea un pas inainte catre ceea
ce a fost in trecut.
Cand a ajuns la batran acesta i-a cerut sa intinda palmele, batranu s-a uitat la plamele lui apoi a inceput sa il priveasca din cap pana in picoare spunandu-i:
-Baiete tu nu esti inca pregatit pentru a incepe initierea in tainele artelor martziale, esti prea moale. Uite vezi muntele acela?spuse batranul.
-Da ce e cu el? spuse Iljimae mirat .
-Dute si urca pe el apoi vino inapoi la mine.
Iljimae se uita mirat la batran pentru o clipa, dupa care a dat din cap in semn de aprobare. El mers catre munte unde avea sa inceapa prima parte a antremanetului sau.

Frumos, îmi place. Şi de mine se mai luau copii dăştia fără viitor, problema era ca eu il aveam pe vărul meu şi nici eu nu erau un mămăligă ) . Să vedem ce va face Iljimae în prima s-a aventură . Mia ai nişte greşeli pe ici pe colo, dar merge. Încearcă să bagi nişte diacritice, bate mult mai bine la ochi .

Salut, Silviu. Într-adevăr, persistă problema cu ”tz”-ul. Sunt convins că e reflex de pe mess și facebook, dar în artă, așa ceva nu e permis. Decât dacă vrei să sugerezi limbajul de genul, adică dacă 2 persoane vorbesc pe chat Nu uita de cratimele puse aiurea. ”v-om”, de exemplu, e total aiurea, nu are ce căuta scris așa. Mai multă atenție la estetică și o să iasă numai bine.
Revenind la poveste, chiar foarte interesantă, ar fi absurd să neg așa ceva. Chiar îmi place ce ai făcut acolo. Bagă mare și fii atent când recitești!

Si asa a inceput antrenamnetul sau insa nu stia ceea ce il asteapta.
Ajuns la baza muntelui Iljimae se minuna de cat de inalt e muntele si incepea sa realizeze de ce batranul i-a zis sa urce muntele si abia apoi o sa treaca la urmatorul stagiu.
Muntele era unu destul de abrupt si greu de urcat deoarece se produceau mereu alunecari de teren, si daca nu erai atent puteai sa fi inghitit de una din ele si astfel te puteai rani destul de grav ori chiar sa mori.
Acestea fiind spuse Iljimae isi face curaj si incepe sa se catere pe munte, insa dupa vreo 10 metri urcati acesta pune mana pe un bolovan care se desprinde de perete si se produce o alunecare de teren. Acesta este prins in mijlocu ei neavand timp sa evite, se gandeste rapid la o modalitate de a scapa din acea situatie insa nu reuseste si asa este ranit usor ajungand din nou la baza muntelui.
-Firar am ajuns inapoi de unde am inceput si in plus m-am si lovit destul de urat la ghenunchi,zise Iljimae in gandul sau.
El urca din nou pe munte de data asta ajungand undeva pe la jumatea sa cand deodata zareste o pestera ciudata in care se vedeau cateva torte arzand.
Acesta se uita mirat si se gandea ce poate sa insemne aceasta, deoarece se presupunea ca in afara de animale si pasari nu mai e nimeni pe munte.
Acesta ezita cateva clipe dupa care isi face curaj si parca ghidat de o voce interioara intra in pestera. Acolo vede mai multi oameni intemnitati si foarte slabi,deodata observa ca in fundul pesterii mai este o temnita ceva mai mare unde era un batran care parea a nu se misca. Baiatul se duce intracolo insa cand ajunge aproape de temnita vede ca batranul isi misca capu in toate partiile insa nu se uita catre el, iar asta l-a speriat.
-Apropiete nu te teme nu iti fac nici un rau, a spus batranul.
-Cum de stii ca sunt aici daca nu te uiti la mine,esti orb cumva?intreba Iljimae foarte curios.
-Din pacate am ramas fara vedere acum mult timp insa pot sa vad ceea ce este in jurul meu folosind restu simturilor ramase care dupa pierderea vederii au devenit mai ascutite.
-Wow...nu stiam de asa ceva,dar ce cauti aici?intreba Iljimae mirat.
-Hmm...pai sincer sa fiu nici eu nu stiu de ce ma aflu aici insa nici nu m-am gandit prea mult la acest lucru.
-De cand te aflii aici? intreba Ijimae
-Nu mai stiu sigur poate 10 ani sau 20, nici eu nu mai stiu de cand ma aflu aici in acest loc.
Discutia lor este brusc intrerupta de cateva voci care veneau dinspre intratrea in pestera.
-Repede ascunde-te acolo si indiferent ce se intampla sa nu iesi pana nu iti spun eu. A zis batranul grabit catre Iljimae.

PS:Ficul are scrise 12 capitole momentan si este on going.
Astept minim 3 pareri pentru a continua.

Frumos capitol, dar am niște obiecții de făcut și anume:

Știu că ai spus că n-ai timp capitol dar de a pune diacritice, deaceea te-aș ruga să îți faci și să postezi și cu diacritice, nu de alta dar se vede mult mai bine și poți să înțelegi contextul mai bine decât îl înțelegi fără . Câteva greșeli de scriere: Firar - Fir-ar, Apropiete - Apropie-te și altele. Aștept continuarea .

Iljimae se ascunsese repede unde îi spusese bătrânul exact la timp pentru că imediat își făcură apariția 2 oameni care erau santinelele închisorii în ziua acea.

-Bătrâne cum o mai duci? spuse unul dintre paznici.

-Hmm... cum de vă interesează așa deodată de mine?

-Bătrân prost, spuse celălalt vrând să îl lovească cu latu sabiei, însă bratranul se ferii cu ușurință de lovitură. În același timp îi luase sabia din mână, și făcând 2 pași pe peretele peșterii ajunsese cu sabia la gâtu paznicului iar cu picioru îl impinsese pe celălalt gardian în perete.

-Dacă vă mai gândiți să îmi testați abilitățile data viitoare nu o să fie la fel de bine.

-Wow bartrane se pare că nu ți-ai ieșit din formă, spuse cei 2 gardieni.

Iljimae era uimit cum bătrânul evitase lovitură paznicului.

Cei 2 paznici îi lasă mâncarea și apa care îi era destinată iar apoi plecă către ceilalți.

-Acum poți să ieși spuse bătrânul către Iljimae.

-Cum de ai reușit să eviți lovitură dacă tu nu poți să vezi?

-E simplu, un bun luptător își simte armă, în vreme ce un maestru o consideră că o prelungire a brațului său, iar dacă te concetrezi puțin, asemenea atacuri sunt foarte ușor de evitat.

-Mă poți învăța și pe mine să lupt? spuse Iljimae.

-Desigur, dar mai întâi trebuie să îmi dovedești că ești vrednic să înveți artele marțiale și că nu le vei folosii în scopuri rele.

Iljimae îi spuse bătrânului de ce vrea să învețe să lupte iar acesta acceptă și îi dădu un manual (un sul de bambus cu o bucată de papirus în care erau diverse înscrieri cu mișcări de luptă). Acesta explică cum trebuie executate manevrele.

Mai apoi bătrânul îl chemă pe Iljimae să stea în fața lui pe pat și îl pusese să își țină respirația cât de mult poate în timp ce el îl presa pe spate (deschizând altfel un canal de energie din corp).

Iljimae leșină imediat ce bătrânul începuse să pună presiune pe spatele lui, însă își revenii la scurt timp,deși încă slăbit îl întrebă pe bătrân ce a făcut.

-Am deschis un canal de energie din corpul tău, acum ar trebui să te simți ceva mai puternic și mai ușor.

-Da! așa e, spuse Iljimae, mirat, acum că ai menționat chiar e ceva diferit la mine.

-Când vei stăpânii aceste tehnici și vei fii mai tare fizic vino din nou și te voi antrena cu arma, spuse bătrânul cu calm în voce către Iljimae.

Iljimae luă manualul și se uită la el apoi plecă înapoi mirat de cea ce văzuse și bucuros că avea să învețe tehenici de luptă. Băiatul ascunsese manualul într-un loc sigur unde să nu îl găsească nimeni și începu să urce restul muntelui, acum îi era ceva mai ușor să urce muntele. Cu toate acestea trebuia să fie atent, doarece putea să fie prins din nou într-o alunecare de teren care de data asta i-ar fii fost fatală mai mult ca sigur din cauza înălțimi foarte mare la care se află.

După ce urcă muntele Iljimae luă o scurtă pauză în vârf pentru a se odihni după care plecă înapoi către bătrânul ce îl pusese să urce pe munte.

-Foarte bine, ai reușit să completezi primul nivel din antrenament,spuse bătrânul către Iljimae.

-Da însă a fost foarte dificil să îl urc, acum înțeleg de ce ai ales tocmai acel munte.

-Foarte bine acum i-a săculeții ăștia cu nisip și leagai de glenze,genunchi,șold și incheiturile mâinilor, apoi dute până la bază muntelui și intoarcete până la apusul soarelui altfel nu te voi mai învăța nimic.

-Iljimae plecă imediat către munte, însă abia putea să se miște din cauza săculeților cu nisip pe care îi purta, dar motivat de gândul că va devenii mai puternic el înaintează către bază muntelui gandidu-se doar să ajungă înapoi înainte de apus când deodată simții o prezența stranie în jurul sau.

Povestea e interesantă. Nu mă captivează la fel de tare ca celălalt fic al tău, dar îmi place. Însă, aici, în mod suspect, ai mai multe greșeli decât în celălalt fic. Vorbesc, bineînțeles, de eterna problemă a typo-urilor. Nu le mai scot în evidență, e suficient să-ți citești tu o dată post-ul, că le găsești singur și încă foarte repede. Alt sfat: încearcă să nu te mai repeți. Am citit ”acesta” de 3 ori în 3 rânduri la un moment dat. Folosește și alte cuvinte, arată mai bine.